Școala ca bun public moștenit. Unde cred că greșim atunci când pregătim viitorul tinerilor noștri
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ambiția de a cheltui pentru Educație 6% din PIB a rămas un deziderat pios, înscris în felurite strategii naționale, dar nerealizat. S-au adoptat legi ale educației – reforma e mereu pe tapet – și totuși spațiul acesta vital rămâne deopotrivă ineficient și haotic. O clasă profesorală (adesea bazată pe complicități tribale și relații de rudenie) copiază teme pedagogice post-moderne doar pentru a prezerva în fundal sistemul moștenit din comunism. Proiecte abundente, rezultate modeste.
Cum am scris o cărțulie bine primită despre „Averea bunei educații”, îmi păstrez interesul pentru această problematică, tocmai pentru că nu găsesc în dezbaterea noastră curentă un răspuns clar cu privire la idealul colectiv pe care-l urmărim.
În Europa, educația a vizat mai curând omul superior, antrenat în „artele liberale” și capabil să guverneze pentru binele comun.
În America, societatea și-a propus să producă mai curând buni cetățeni, care-și îndeplinesc onest responsabilitățile. Desigur că, după Al Doilea Război Mondial, în democrațiile occidentale, cele două scopuri s-au combinat. Cert este că, la noi, filozofia educației lipsește.
Ne ocupăm de „trunchiuri” curriculare, am preluat formula Bologna, însă nu ne e clar de ce merită să ne educăm și de ce trebuie s-o facem.
Patologiile sistemului academic decurg din aceste premise neclare, dar mai au o sursă. Mă refer la contradicția dintre cultul comercial al tinereții (o trăsătură a capitalismului hedonist) și neglijarea tinerilor în politicile publice. De fapt, maturii cu bani se străduiesc să caute tinerețea fără bătrânețe, în vreme ce tineretul propriu-zis e prost plătit, expus abandonului școlar, obligat să intre pe piața muncii pe locuri subcalificate sau să accepte poziții precare, fără contracte ferme.
Exaltăm retoric „tinerețea” perpetuă, în vreme ce alimentăm gerontocrația.
Dominația „bătrânilor” se explică prin perpetuarea cazonă a mentalității totalitare și inerția culturală a unor structuri sociale patriarhale. Tinerii absolvenți nu sunt deprinși cu dialogul și dezbaterea critică liberă, fiind obișnuiți, în schimb, cu obediența conformistă și argumentul de autoritate. Mulți dintre cei care ocupă rapid poziții profesionale vizibile nu fac asta ca indivizi valoroși, selectați pe merit, ci mai degrabă ca urmași ai unor familii cu un capital social privilegiat. Ei sunt, în propria clasă de vârstă, excepțiile pe care se sprijină reproducerea elitei afirmate în tranziția postcomunistă.
Majoritatea tineretului nostru e compusă din persoane fragile psihologic, inhibate și pesimiste: o masă de manevră perfectă pentru partidele extremiste, dar și un rezervor mereu plin de candidați la emigrare (care e o altă formă radicală de protest).
Nici tinerii din alte state membre UE nu stau cu mult mai grozav, chit că acolo există mai multe școli de meserii și vouchere pentru lectură sau alte stimulente chemate să mențină interesul pentru formarea intelectuală. Deși în vestul continentului funcționează o conexiune mai bună între diversele filiere școlare și piața muncii, precum și instrumente de protecție socială mai evoluate, tinerii de acolo se plâng și ei de joburi temporare, nesigure, sau se confruntă cu o mobilitate verticală scăzută.
După criza financiară din 2009 și cea recentă, pandemică, șomajul juvenil rămâne alarmant, în vreme ce tasarea veniturilor la baza piramidei salariale îngreunează accesul la proprietate și generează o relativă pauperizare (observată inclusiv la nivelul populației universitare).
Firește că am ajuns foarte sus față de punctul de pornire din 1990. Chiar și elevul standard din mediul rural – clar defavorizat în comparație cu colegul său din zona urbană – are azi mult mai multe posibilități formative decât părinții săi, școliți în comunismul anilor ’80. Numai că orizontul său de așteptare nu se definește în raport cu trecutul (de pildă, cu epoca pre-internet), ci în relație cu un prezent care pare să-l marginalizeze ori să-l excludă.
Pentru a depana avariile sistemice, avem nevoie de mai mulți bani, de o politică publică dedicată cu precădere elevilor de la țară, de un cadru legislativ stabil și de restaurarea unei etici academice opuse plagiatului sau altor forme de impostură. Ne abonăm la o garantată ratare istorică dacă vom continua să aplicăm neabătut, mai ales în domeniul sensibil al Educației, celebrul adagiu românesc „hai, că merge și așa”.
La urma urmelor, totul se reduce, după cum sugeram, la faptul că tinerii noștri nu prea știu să răspundă la întrebarea: de ce e preferabil să fii un om bine educat, competent și autonom? Nu e, cu siguranță, vina lor.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
Fitecine 05.12.2022, 17:13
Plecând de la titlul cărţii dvs - „Averea bunei educații” şi de la faptul că nu aţi identificat pe deplin raspunsul la problema idealului colectiv pe care-l urmărim, în ceea ce priveşte educaţia copiilor noştri, aş vrea să vă ofer încă o perspectivă din care poate fi privită "averea" bunei educaţii. Am profunda nemulţumire legată de faptul că, deşi în Legea educaţiei, la art. 234 al. 1 se prevede: Nu pot ocupa posturile didactice, de conducere sau de îndrumare şi de control în învăţământ persoanele care desfăşoară activităţi incompatibile cu demnitatea funcţiei didactice, cum sunt: a)prestarea de către cadrul didactic a oricărei activităţi comerciale în incinta unităţii de învăţământ sau în zona limitrofă, totuşi şcoala a devenit un loc în care activitatile comerciale sunt nu numai prestate de persoanlul didactic, dar ele se desfăşoară cu tam-tam, ba chiar cu mândrie. Nu voi dezvalui numele şcolii despre care este vorba, voi spune doar că lucururile despre care povestesc se desfăşoară la cea mai bine cotată şcoală generală din Târgovişte, dar sunt sigură că evenimente similare se petrec aproape peste tot şi aş fi curioasă să primesc un feedback care să imi confirme sau sa imi infirme presupunerea. Pe scut, este vorba despre faptul că în aceasta scoală parintii sunt invitaţi la şedinţa cu părinţii, pentru ca după respectiva şedinţă, cu durata de o oră, să fie rugati de invatatoare să asiste la prezenatrea, unui aparat care 4400 euro, cu care parintii responsabili pot oferi f
Fitecine 05.12.2022, 17:27
Continuare 1 pot oferi familiilor lor apă cu PH foarte mare, care are nişte proprietăţi de panaceu. Iar aceasta prezenatre durează două ore, din timpul părinţilor care au ajuns la scoala după serviciu. Pentru cei care nu s-au lăsat convinşi din prima, doamna învătătoare postează un mesaj pe grupul parinţilro prin care ii informează că după 1 ianuarie pretul aparatului va creste cu 600 euro, aşa că ar face bine să se grabească. La aceeaşi scoală se pregăteste Târgul de Crăciun, un minunat eveniment, la care părinţii voluntari - şi rugaţi insistent de doamnele diriginte sau învatatoare - se dau peste cap să producă, acasa sau la scoala, in timpul lor liber, cu materiale procurate individual, diverse obiecte decorative, dulciuri etc, care să fie valorificate în curtea scolii, sub pretextul că banii care se vor strânge vor fi donaţi unor cauze sociale. intenţia lăudabilă, cine ar putea îndrăzni să spună ceva împotrivă? Numai că rezultatul nu poate fi confirmat, fiindcă o asemenea activitate nu este reglementată şi deci nu poate fi verificată de nimeni. Cine să o verifice? Inspectoratul şolar? acolo sunt oameni care au legătură cu mediul politic, cum de altfel au mulţi directori de şcoli. Totuşi, unele guri rele fac o legătura între aceste târguri de Crăciun şi ţinutele, genţile şi operaţiile estetice ale doamnei director, care sunt ostentativ de scumpe... Presa locală, aservită şi ea politic de cele mai multe ori (chiar aşa o fi existând presă locală independentă?)
Fitecine 05.12.2022, 17:39
Comentariu 2 Presa locală, aservită şi ea politic de cele mai multe ori (chiar aşa o fi existând presă locală independentă? - mai că îmi vine să râd de aşa întrebare) nu pune sub lupă aceste activităţi, fie le trece sub tăcere fie le laudă. Dacă veti scrie "targ de Crăciun şcoala" pe GOOGLE veţi vedea despre ce vorbesc. În orice caz, eu nu am văzut niciun reportaj care să fi adus în prim plan rezultatul unei verificari a acestor activitati, care să confirme că scopul lor caritabil a fost pe deplin asigurat şi atins. Pana atunci, speculatiile nu pot fi combatute, ma tem, iar gurile rele au dreptul la libera lor exprimare, cum de altfel şi scolile se vor simti libere să se întreacă in organizarea târgurilor de Crăciun. Ce conetază că în Legea educaţiei scrie clar că nu pot ocupa posturile didactice, de conducere sau de îndrumare şi de control în învăţământ persoanele care desfăşoară activităţi incompatibile cu demnitatea funcţiei didactice, cum sunt prestarea de către cadrul didactic a oricărei activităţi comerciale în incinta unităţii de învăţământ sau în zona limitrofă... ... doar trăim în România, unde legea e făcută aşa.. ca să fie.. să nu zicem că nu ne-am gândit să facem şi noi nişte reguli, acolo... nu trebuie să le şi respectam. Cine să ne controleze, cine are interesul să o facă?? Cam asta cu "averea" educaţiei. Aşa e că la perspectiva asta nu v-aţi gândit?