Nicușor Dan nu a numit niciun ambasador la post de când a devenit președinte: 54 de ambasadori, dintr-un total de 84, și-au depășit mandatul. Corneliu Bjola: „România proiectează haos și în exterior” 

Ce spune legea

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, ambasadorii extraordinari și plenipotențiari ai României sunt numiți prin decret al Președintelui României, la propunerea ministrului afacerilor externe. Mai mult, Constituția României prevedere la art. 91, aliniatele 2 și 3, următoarele: (2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. (3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României.

Explicațiile MAE

Libertatea a solicitat Ministerul Afacerilor Externe să transmită câți ambasadori a rechemat de la post și câți a trimis la post președintele Nicușor Dan când și-a început mandatul de președinte. 

„De la finalul lunii mai 2025 și până în prezent, 5 ambasadori au fost rechemați prin decret al Președintelui României. La acest moment, 58 de ambasadori, șefi de misiuni diplomatice, reprezintă România în străinătate de cel puțin 4 ani. Precizăm faptul că deși, conform Statutului corpului diplomatic și consular al României, durata misiunii permanente în străinătate este, de regulă, 4 ani, ambasadorii extraordinari și plenipotențiari ai României își exercită mandatul încredințat până la rechemarea lor în țară, tot prin decret al Președintelui României”, a transmis Ministerul Afacerilor Externe redacției Libertatea. Ministerul Afacerilor Externe are, la acest moment, 84 ambasadori la post și 13 ambasadori numiți temporar. România are, așadar, un total 97 ambasade, misiuni permanente, reprezentanțe  sau delegații permanente. 

„Afectează atât moralul diplomației cât și calitatea serviciului diplomatic”

Marius Ghincea, politolog la universitatea elvețiană ETH Zurich, a explicat pentru Libertatea care sunt consecințele unei astfel de situații de tergiversare în decizia prezidențială.

El susține că președintele avea deja pe masă o listă de ambasadori pe care ar trebui să îi numească încă de la sfârșitul primăverii, însă a refuzat să o mai ia în considerare.

„Iar contextul politic actual a făcut ca acea listă să nu mai intre în discuție, cel mai probabil fiind obiectul unor schimbări în funcție de cine va ajunge la guvernare. Depășirea mandatelor unui număr semnificativ de actuali ambasadori, dar și întârzierea numirii unora noi duce la un grad ridicat de incertitudine și impredictibilitate în viața profesională a diplomaților noștri. Și lasă capitale importante fie cu ambasadori total inadecvați funcției, precum cel de la Washington și Londra, fie fără ambasadori. Asta afectează atât moralul diplomației cât și calitatea serviciului diplomatic, pentru că diplomații români nu știu unde să meargă în serviciul extern. Președintele are un obicei bine cunoscut de a temporiza și tărăgăna deciziile. Iar această amânare a schimbării ambasadorilor merge în această direcție. Doar că această tărăgănare pune diplomația românească într-o situație cel puțin ingrată și excepțională, cu ambasadori care și-au depășit de mult termenele în capitalele unde reprezintă România”, a explicat Ghincea. 

„România este un stat măcinat de blocaje care ajunge să proiecteze același haos și în exterior” 

Corneliu Bjola, profesor specializat în studii diplomatice la Universitatea Oxford, explică și el, într-un comentariu pentru Libertatea, de ce tendința de tergiversare a președintelui Dan afectează negativ politica externă a României. În diplomație, vidul strategic nu rămâne niciodată invizibil, argumentează Bjola, iar acest vid devine unul dintre cele mai clare mesaje pe care un stat le transmite partenerilor săi.

„Ernest Satow, unul dintre părinții diplomației moderne și autorul celui mai influent manual de practică diplomatică, folosit și astăzi în serviciile diplomatice, definea diplomația drept aplicarea inteligenței și tactului în conducerea relațiilor oficiale dintre state. Prin inteligență, Satow înțelegea capacitatea de a înțelege schimbările din mediul internațional și de a le transforma într-o strategie coerentă. Prin tact, abilitatea de a construi încredere, de a negocia și de a proiecta credibil interesele statului. Însă nici inteligența, nici tactul nu pot compensa absența unei politici externe. 

Faptul că președintele nu a numit niciun ambasador nou, în timp ce 54 din cei 84 de ambasadori și-au depășit mandatul legal, nu poate fi explicat doar prin inerție administrativă. Cu atât mai puțin când această administrație și-a făcut un obicei din a-și depăși propriile termene și angajamente. Problema este mai profundă, în opinia mea. Ambasadorii sunt instrumentele prin care se pune în practică politica externă a unui stat. 

Dacă nu există o direcție strategică, nici nevoia de a reînnoi reprezentarea externă nu mai apare cu aceeași urgență. Diplomația funcționează prin reînnoirea periodică a reprezentării externe, astfel încât ambasadorii să reflecte prioritățile actuale ale politicii externe și să beneficieze de un mandat politic clar. Atunci când această reînnoire este blocată, partenerii externi pot percepe lipsa de decizie sau de direcție strategică, iar eficiența reprezentării diplomatice poate avea de suferit. Nu înseamnă că un ambasador devine automat mai puțin competent după patru ani, însă lipsa unui proces normal de rotație și de numire poate afecta percepția asupra coerenței și dinamismului politicii externe a statului. 

În fond, acesta este tabloul României de astăzi: un stat măcinat de blocaje și incoerență internă, care ajunge să proiecteze același haos și în exterior. Lipsa de viziune produce lipsă de politici, lipsa de politici produce lipsă de acțiune, iar în cele din urmă credibilitatea externă începe să se erodeze. În diplomație, vidul strategic nu rămâne niciodată invizibil. El devine unul dintre cele mai clare mesaje pe care un stat le transmite partenerilor săi. Iar pentru o Românie aflată într-un moment de schimbare profundă a ordinii geopolitice, această absență a unei politici externe nu nu este doar un eșec de guvernare, ci un risc strategic major. Ea nu doar că reduce capacitatea României de a influența transformările din jurul său, ci riscă să o împingă tot mai mult spre o zonă gri a irelevanței strategic cu implicații directe și extrem de grave pentru securitatea națională a României”, conchide Corneliu Bjola. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro