Inteligența artificială și românii. Avem încă timpul și mijloacele pentru a nu rata întâlnirea cu viitorul imediat? 

Aplicațiile universale ale IA o transformă într-un operator geopolitic fundamental. La mijlocul secolului 21, relațiile internaționale și raporturile de forță dintre blocurile (i)liberale aflate deja în competiție strategică vor depinde de primatul unuia sau altuia în sfera IA. SUA se află deocamdată pe primul loc, secondată din scurt de China. 

UE caută să recupereze decalajul și a dobândit un (tipic) avans în materie de „reglementări” și reflecție legată de riscurile bravei lumi noi în care ne-am trezit. O tehnologie atotputernică și disruptivă e de natură să provoace modificări socioeconomice, politice, militare și culturale cărora bătrâna Europă caută să le opună o plasă de norme morale: nu este aceasta întâia sa vocație ca organism bazat pe democrație și drepturile omului? 

Până acum, UE a produs în domeniul gestionării IA câteva instrumente juridice și analize puternice: 

● Strategia europeană privind IA din aprilie 2018 (COM(2018)237) 

● Inteligență artificială pentru Europa (SWD(2018)137) 

● Cartea albă privind inteligența artificială – O abordare europeană a excelenței și încrederii (2020) 

● Comunicarea CE privind datele, 2020 (COM (2020) 66) 

● Planul coordonat privind inteligența artificială din aprilie 20211 

● Planul de acțiune pentru educația digitală 2021-2027 ((COM(2020) 0624).  

Există, așadar, un bogat „acquis comunitar” în domeniul IA, astfel încât statul român are doar obligația de a-l implementa cât mai curând și mai eficient. 

Îmi propusesem să scriu acest articol pe un ton foarte pesimist. Eram convins că statul român, ocupat cu turbulențe electorale, interferențe rusești lăsate în coadă de pește și eforturile unui nou guvern de coaliție, care are sarcina de a-i evita falimentul, nu a făcut mai nimic pentru asimilarea pachetului european de politici publice legate de IA. 

Și ca dovadă că statul nostru cam militarizat (în stil post-sovietic) ne-a distrus încrederea în el și în forța societății civile, mă gândeam că problema arzătoare a IA nu poate fi abordată decât în cadrul CSAT. 

Cum n-am citit până acum niciun comunicat CSAT referitor la IA, trăgeam pripit concluzia că suntem de fapt complet nepregătiți. O simplă căutare pe Google mi-a adus sub ochi dovada că, măcar la nivel declarativ și teoretic, nu suntem chiar nuli. 

Ba chiar avem o Strategie Națională în domeniul inteligenței artificiale pentru 2024-2025, redactată de către Autoritatea pentru Digitalizarea României, prin eforturile unui consiliu interministerial. Și, da, totul a pornit de fapt de la o decizie a… CSAT. Mea culpa!  

Documentul la care mă refer e public și descărcabil în PDF. Are 130 de pagini și mi s-a părut de bună calitate, așa că autorii săi merită toate felicitările, mai ales în perioada actuală, când stereotipurile împotriva „bugetarilor sinecuriști” plutesc pe demagogicul ocean al populismului politico-mediatic autohton. 

Există însă un „dar” și el privește lunga experiență a României în materie de excelență pe hârtie și repetenție în practică. Deși nu mă consider un cetățean neinformat, însăși existența acestei strategii naționale nu mi-a ajuns la urechi, așa că putem deja pune o bilă neagră la capitolul comunicării ei în societate. 

Rata ridicată a analfabetismului funcțional, ca și modestul scor al alfabetizării digitale (care nu afectează nici pe departe numai populația de vârsta a treia sau pe cea rurală) se combină și aici cu tradiționala opacitate a autorităților noastre publice, anticipând încă un eșec al relației stat-cetățean. 

Vor fi fiind tot mai numeroși utilizatorii aplicațiilor curente de IA (ChatGPT, Grok etc) dar asta nu înseamnă că publicul larg e la curent cu impactul iminent al IA dincolo de clișeul că „drăcovenia” asta riscă „să ne ia joburile”. 

Rețin că fostul candidat la președinție Nicușor Dan, ajuns prin votul „României oneste” la palatul Cotroceni, promitea că va relua buna practică a comisiilor prezidențiale sectoriale. Nu pentru a face un nou raport sau pentru a dubla redundant ce s-a bifat deja, ci pentru a inspira decizii guvernamentale care să accelereze pregătirea psihologică și tehnică a tuturor profesioniștilor în fața valului IA. 

Chiar dacă alinierea oficială la politicile comunitare în materie rămâne clopoțelul salvator, atenția noastră colectivă față de IA este de lumea a treia și nu elitele cu aptitudini autodidactice sunt periclitate de ignoranță și neadaptare, cât grosul societății: milioane de cetățeni aflați încă pe altă planetă mentală, între o posibilă panică de tip „antivaccinist” și refuzul sec de a-și pune mintea la contribuție. 

Câtă vreme această „masă” umană nu va fi convinsă că statul român se ocupă cu activarea potențialului pozitiv al IA și cu diminuarea riscurilor aferente, receptarea ei „la firul ierbii” va fi paralizată de prejudecăți sumare și ostilitate difuză, declasând România într-o competiție pe care nu are cum să o câștige, dar nici nu-și permite să o piardă. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE