De ce niciun partid nu vrea Ministerul Educației. „Ipocrizia” lui Iohannis
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Niciun partid nu are o viziune clară pentru educație, respectiv o echipă care să o pună în aplicare. Acesta ar fi dintre cauzele pentru care niciun partid nu vrea să-și asume răspunderea pentru Ministerul Educației, crede Mihai Vasile, cercetător în educație și alte domenii din sfera socială și absolventul unui program de masterat în educație de la Universitatea Cambridge.
Cuprins:
Zilele acestea au loc negocieri între partidele parlamentare pentru formarea unei majorități și propunerea unui Guvern. La Ministerul Educației nu se înghesuie nimeni, deși alegătorii s-ar putea gândi că fiecare dintre partide ar vrea să implementeze multele măsuri din programele electorale.
Dacă luăm în calcul și declarațiile repetate ale liderilor politici din campania electorală, devine incredibilă situația, dat fiind cât de des au subliniat importanța educației sau faptul că reprezintă o prioritate.
Cea mai ciudată situație este la PNL: nu doar că au propus cel mai cuprinzător program pe educație, dar mai au în spate și documentul de viziune și strategie „România Educată”, patronat de președintele Klaus Iohannis. Logic, coerent, ar fi fost ca echipa care a lucrat la proiectul „România Educată” să fie trimisă la minister să o și implementeze.
La cât de important a fost acest proiect pentru campania președintelui, ar trebui chiar ca educația să fie primul domeniu discutat în cadrul consultărilor dintre președinte și partidele parlamentare.
Sau poate al doilea, după sănătate, dat fiind faptul că suntem încă într-o pandemie care omoară zilnic sute de oameni în spitalele neadecvate și suprasolicitate din România. Înțeleg că nici la sănătate nu se înghesuie partidele, altă ciudățenie.
Recunosc, îmi este greu să înțeleg cum poți lucra la o strategie într-un domeniu și să nu ai echipa de implementare pregătită. Similar, nu înțeleg cum poți propune un program de guvernare în campania electorală fără să ai în minte nu doar propunerea de ministru, ci propunerea întregii echipe: secretari de stat, directori de agenții, consilieri ș.a.m.d.
Se scriu programe pentru partide, dar nu sunt responsabili pentru educație
Partidele s-au consultat în construirea programelor cu experți și reprezentanți relevanți, însă pentru ce au mai făcut acele consultări, dacă nu au cu cine să implementeze măsurile pe care le-au inclus în program? Cine sunt responsabilii de domeniul educației din partide?
Senzația este că partidele au avut, mai degrabă, oameni responsabili de scrierea secțiunii dedicate educației din program. E o diferență semnificativă între cineva care scrie și centralizează feedback, și cineva responsabil de un domeniu.
O viziune nu o faci din bucăți adunate de peste tot, trebuie să o construiești coerent, pe un fundament solid. În lipsa unui om sau a unui grup cu o viziune, rămâne un mare vid în domeniul educației. Vid care, iată, se traduce astăzi prin lipsa unor propuneri de ministru clare, concrete, asumate și coerente cu viziunea partidului pentru societate.
Riscul privatizării educației și mai multe privilegii pentru profesorii din vârf
În acest vid, în cazul USR, s-a instalat obsesia lui Claudiu Năsui cu deschiderea educației spre privatizare, spre construirea unui sector privat competitiv cu cel public (aceeași problemă o are USR de altfel și în cazul sănătății).
În cazul PSD, în acest vid s-au instalat interesele mai mărunte sau mai mari ale vârfurilor privilegiate din rândul cadrelor didactice, atât din preuniversitar, cât și din universitar. În cazul PNL, prioritatea a fost colonizarea politică a tuturor instituțiilor din subordinea Ministerului Educației.
În lipsa unei viziuni, toate partidele par să cedeze lobby-ului mediului privat pentru promovarea agresivă a învățământului dual într-o formă care să asigure în continuare marilor afaceri mână de lucru ieftină, chiar subvenționată de stat
„Ipocrizia” președintelui Iohannis: „De ce nu are o echipă pregătită?”
Toate partidele au, desigur, și oameni bine intenționați. Însă intențiile bune nu sunt suficiente: ai nevoie de o viziune și de o echipă solidă pregătită să implementeze acea viziune. Și de un partid raliat în spatele lor, să le asigure contextul politic stabil necesar pentru a duce la capăt implementarea.
De aceea este cu atât mai condamnabilă ipocrizia președintelui. Dacă România Educată este un proiect atât de important pentru el, de ce nu are o echipă pregătită și de ce nu se luptă pentru ca aceasta să facă parte din următorul guvern?
De ce nu mobilizează PNL-ul (căruia i-a făcut campanie aproape zilnic) să respecte prioritizarea educației în viziunea lui?
În marele vid al educației ce se întinde peste toate partidele trăiește și tot crește inert dezastrul imposibil de administrat și descusut. Dacă trimiți oameni singuri, fără o viziune și o echipă, fără sprijin solid, înțeles și asumat la nivelul întregului partid, sunt victime sigure.
Indiferent de nume, vor sfârși la fel ca Anisie, Pop sau oricare dintre foștii miniștri. Vor fi îngropați în urgențe de rezolvat, vor fi copleșiți de diversitatea problemelor și vor fi constant expuși gafelor și depășiți de situație. Nu ai cum să găsești un om care să poată răspunde problemelor din universitar, din preuniversitar, ba de multe ori să le mai dai și cercetarea și sportul și tineretul pe cap.
Nu mai zic că nimeni, nimeni dintre cei care au fost la minister până acum și dintre cei propuși nu a înțeles dimensiunea problemelor sociale.
Pe de altă parte, nici nu vei găsi pe cineva care să știe și cum să adreseze inegalitățile majore sau învățământul rural în general, dar să răspundă și problemelor din universitar sau să poată controla conflictele din inspectorate și agenții și minister.
În realitate, educația nu este o prioritate pentru niciun partid. Dacă ar fi fost, ar fi avut echipe solide pregătite să implementeze o viziune coerentă și măsuri clare și s-ar fi luptat pentru acest portofoliu și mai apoi pentru finanțarea și stabilitatea necesare unei bune implementări.
Este un dezastru, iar ca oricare alt dezastru din țara asta, nu este deloc surprinzător.
