Un polițișt a împușcat mortal un om sau când conducem doar prin frică. În plus: de unde luăm măștile care devin obligatorii?

Un bucureștean a murit în această dimineață, împușcat de polițiști, în urma unei altercații pe scările unui imobil. Desigur, primele informații despre circumstanțele morții acestui om sunt puține, însă nu putem să nu remarcăm excepționalitatea acestui caz în această perioadă de stare de urgență, ținând cont de faptul că astfel de incidente mortale nu se mai întâmplaseră, de ani buni, în România. 

De ce a fost împușcat mortal acest om de către polițiști? Vorbim despre un exces de zel din partea organelor de ordine sau cetățeanul respectiv devenise, în acele momente, un pericol de moarte pentru cei din proximitatea lui, inclusiv a polițistului? 

Pentru a fi respectat principiul proporționalității, polițistul, atunci când i se pune o armă în mănă, este învățat la școală s-o folosească în așa fel astfel încât să nu omoare victima, pentru că dreptul la viața primează în fața tuturor celorlalte drepturi. 

De ce nu a fost împușcat în picior acest cetățean, sau de ce polițistul nu a folosit mai întâi un foc de avertisment?

Posibil ca explicația să aibă și o componentă prozaică –  ca părți ale aceleași societăți, am început să cedăm nervos, și polițistul care nu are încotro și ne urmărești să nu ieșim fără motiv din case, și cetățeanul care nu mai suportă izolarea. Iar semnele tragice ale acestei încleștări nenaturale încep să apară. 

Am trecut în a doua lună de stare de urgență, în care multe dintre drepturile fundamentale ne sunt amputate, și, în mod clar, în societate s-au acumulat tensiuni și frustrări din ce în ce mai greu de gestionat. 

Tensiunile, pe care românul educat și cu auto-control le poate reprima ușor, răsuflă, prin vase comunicante invizibile, în ghetourilor românilor mai puțin educați și cărora, din cauza condițiilor vieții, le e mai puțin frică de boală, moarte și de autoritate.  

Nu puteți guverna țara doar cu frică

Condamnabil din perspectiva acțiunii de nerespectare a legii, ce transmite, în fapt, mesajul românului, dintr-un mediu nefavorizat, autorităților: nu mai avem răbdare! 

Dragi autorități ale statului, nu mai merge ca singura politică de gestionare a acestei crize să se rezume la a ne accentua frica de moarte, vrem, în fiecare zi, cât timp stăm închiși în casă și respectăm regulile, să vedem, și din partea voastră, drafturi coerente la care lucrați pentru a ieși din criză. Nu drafturi scurse pe surse, pentru războaiele voastre interne, intitulate stupid ”Vacanța Mare”, ci scheme din care să observăm buna voastră credință și efort pentru ieșirea din acest colaps. 

Dați-ne și puțină speranță!

Toți experții medicali ne-au explicat că va trebui să învățăm să trăim cu acest virus, după depășirea vârfului de pandemie, pentru revenirea la o relativă normalitate. 

Cum învățăm să respectăm regulile de prevenire, când în nicio farmacie din cartierul în care locuim nu găsim măști pentru protecție? 

Doriți impunitate față de faptele de corupție pentru achizițiile de medicamente medicale, însă ce faceți cu toate aceste produse de care și noi, cetățenii simpli, avem nevoie? Unde sunt ele? 

Nu întâmplător încep să izbucnească aceste gesturi de nesupunere civică în zonele marginale ale societății. Nemulțumirea oamenilor, de la un punct încolo, este justificată. 

V-am oferit cu bună credință drepturile noastre fundamentale, pentru a diminua un pericol colectiv, demonstrați-ne zilnic că munciți să revenim la normalitate. Dați-ne și puțină speranță! 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE