URSS, bastionul păcii e! În ce măsură își dorește Putin cu adevărat încetarea războiului din Ucraina?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Acum trei ani, Putin a denumit războiul declanșat contra Ucrainei prin eufemismul „operațiune militară specială”. Formula era menită să-i asigure pe supușii tiranului și pe occidentalii idealiști că e vorba de un episod fulgerător de cucerire a statului „rebel”.
Victoria scontată și rapidă urma să le redea primilor „mândria” patriotică trăită după anexarea peninsulei Crimeea (în 2014) și să îi pună pe ceilalți în fața faptului împlinit. Probabil că dacă preconizatul Blitzkrieg ar fi avut succes, Putin s-ar fi mulțumit să schimbe regimul „nazist” cu unul pro-rus și s-ar fi asigurat că forțele civico-politice pro-occidentale sunt rapid amuțite.
Presupun că ar fi negociat cu noul guvern-marionetă și o largă autonomie pentru oblasturile preponderent rusofone din estul Ucrainei. Oamenii lui Putin s-ar fi asigurat că negocierile Kievului cu UE sunt anulate și că obiectul apartenenței la NATO este șters din actuala Constituție ucraineană.
Controlul recâștigat asupra fostei republici sovietice i-ar fi permis dictatorului de la Moscova să nu mai transpire la vederea unor noi demonstrații maraton pentru democrație, adică să pună cruce pe orice nou „Maidan” și să scape de coșmarul „revoluției portocalii”, de izbucnirea căreia acuzase în trecut CIA.
După cum știm, primul scenariu, bazat pe supraestimarea propriei armate și pe subestimarea președintelui Volodimir Zelenski, a eșuat de îndată ce militarii ucraineni au respins cu brio atacul asupra Kievului. Acest element l-a făcut pe Putin să adopte un nou „narativ”. Unul mult mai agresiv și mai amplu, care să-i creeze atât o marjă suplimentară de represiune internă, cât și o aureolă de erou al imperiului rus restaurat.
Acum, rușii trebuiau să lupte pentru validarea doctrinei eurasianice, pentru care lumea secolului 21 va fi nu doar multipolară, pe ruinele hegemoniei americane, ci și un spațiul al statelor-civilizație. Marile puteri vor face mai mult decât să se lupte între ele pentru echilibru sau supremație. Urmează competiția între civilizații specifice, deci între state centrale, care-și anexează o sferă proprie de influență.
Dintr-o asemenea perspectivă geopolitică, „lumea rusă” (russki mir) ar urma să adune sub comanda Moscovei toți slavii. Kremlinul nu s-ar mulțumi cu simplul control al fostelor republici sovietice (renunțând cel mult la țările baltice), ci ar aduce în sfera sa „civilizațională” toată Europa de Est, restaurând astfel puterea imensă de care s-a bucurat, până în 1991, URSS.
După mine, Putin nu mai poate contrazice această versiune a politicii sale externe, care, din păcate, odată cu „predarea” lui Trump, permite logic și conlucrarea dintre „lumea rusă” și America de Nord (cu al 51-lea stat american ipotetic ingurgitat). El are însă mult mai multe motive interne pentru a nu opri războiul, chiar dacă mimează dorința de pace.
Primul motiv e că, în acești trei ani, Putin a militarizat economia Federației Ruse. Dacă ar reveni la o economie de pace, prăbușirea industriei rusești, dependentă acum de componente din China, Iran și Coreea de Nord, ar fi inevitabilă.
Al doilea motiv este că, dacă-și demobilizează trupele, va lăsa loc unor dezbateri publice despre ce a adus de fapt Rusiei acest război. Milionul de morți și răniți de pe front ar fi elefantul din cameră, iar reinserția socială a veteranilor ar deveni un coșmar imposibil de camuflat prin propagandă.
În fine, Putin nu are bani pentru a reconstrui oblasturile cucerite. Acum, cele patru regiuni sunt o mare de ruine fumegânde, printre câmpuri de mine, și sunt complet paralizate, adică fără un minimum de servicii sociale asigurate. „Prada” cu care Putin se întoarce la Moscova e destul de puțin atrăgătoare și, în loc să aducă ceva, se dovedește letal de costisitoare.
Disperarea lui Putin s-a atenuat de când Trump i-a sfidat pe europeni, i-a batjocorit pe ucraineni, începând cu liderul lor eroic, a votat la ONU cot la cot cu Rusia și Coreea de Nord, și îi face jocul prin slăbirea NATO (care n-a fost pomenit niciodată în conferința de presă cu Macron). Putin e atât de speriat că pacea i-ar dărâma regimul mai mult decât războiul încât a început să-l momească pe Trump cu metalele rare din Rusia...
Din câte intuiesc, Putin va încerca să prelungească starea de război, dând vina fie pe UE (care chipurile nu vrea pace, de vreme ce nu abandonează victima), fie pe președintele Zelenski (pe care l-a numit iarăși „un factor toxic pentru Ucraina”) fie chiar pe prietenul său Trump, dacă imoralul acord pentru exploatarea metalelor rare din Ucraina va fi totuși semnat (venind la pachet cu garanții de securitate care acum lipsesc, dar care sunt construite cu efortul a ce mai rămas din dialogul strategic euroatlantic).
Dacă Putin a făcut eroarea de a subestima reziliența națiunii ucrainene, n-ar trebui să facem greșeala de a subestima histrionismul diplomației ruse, după ce liderul ei autoritar a devenit și criminal de război. A te încrede într-un stat care a încălcat sistematic toate angajamentele sale internaționale înseamnă a-i face din nou un statut de partener onorabil. Rusia a avut în trecut și momente de comportament predictibil, dar ce vedem astăzi la Moscova exclude orice doză de optimism.
MAMIRA 28.02.2025, 20:01
naiv ,aiurea ... sunt alte forte,grupuri care se opun acestei Paci (Putin-Trump) : ieri The Daily Telegraph sprijinea efortul lui Starmer de a-l convinge pe Trump sa continue razboiul...
VolodimirZelenski 28.02.2025, 21:15
Si foarte bine face. Pace va fi atunci cand Vladmir Vladimirovici va fi invins.