Vești bune: salvatorul nu există

Vestea bună e că așa ceva nu se întâmplă. Oamenii, indiferent de epocă și de continent, continuă să spere totuși că salvatorul se va întrupa.

Aici e o pâine de mâncat pentru demagogi. Și aceștia chiar o mănâncă. 

Doar că demagogii nu salvează niciun popor, îngroapă democrațiile, își târăsc popoarele în tiranii atroce, sunt creaturi însetate de putere și fără niciun pic de considerație față de viața umană. Indivizi periculoși, toxici, care ajung capitolele cele mai negre din istoriile naționale. Nu există popor pe lume care să nu fi ascultat măcar o dată cântecul de sirenă al unui astfel de despot.

Dar de aceea există istoria, ca să învățăm din ea. Ceea ce ne poate salva este alegerea oamenilor onești. Ceea ce ne poate salva este grija față de comunitățile noastre. Ceea ce ne poate salva este moderația. Ceea ce ne poate salva este echilibrul. Ceea ce ne poate salva este verticalitatea. Ceea ce ne poate salva este înțelepciunea – individual și în colectiv.

Ceea ce ne poate salva este pacea justă cu trecutul nostru (mereu nedrept). Ceea ce ne poate salva este o busolă morală funcțională. Ceea ce ne poate salva este colaborarea. Ceea ce ne poate salva este deschiderea. Niciodată izolarea nu este soluția. 

Ceea ce ne poate salva este educația. Adevăratele revoluții nu se fac din gargară cu clișee, adevărata redeșteptare, adevărata trezire în conștiință nu se face cu explozibilul în portbagaj.

Recomandări

Câți bani au costat zborurile speciale ale lui Klaus Iohannis în 11 ani (2015-2025). DOCUMENTE

Singura revoluție posibilă este – a mai fost scris pe zidurile orașului – propria evoluție.

România a avut suficienți dictatori. E timpul să încerce și cu niște democrație funcțională. Dar democrație adevărată, nu simulacrul oferit de pădure, nu perdeaua de fum dincolo de care s-au petrecut jafuri inimaginabile. 

România e o lume în care totul e posibil, până și ideea uluitoare că domnul Crin Antonescu ar fi un mare orator (!). Până și ideea și mai teribilă că dr. Ponta ar fi apt să conducă o țară (!!).
În România au ajuns la un tur electoral de Cotroceni și doamna Lasconi, și doamna Dăncilă. Ca să nu mai spunem de acel guru întreținut din banii mercenarilor câștigați în războaie favorabile Rusiei. Sprijinit și de o misterioasă armată de boți și capete în care bate vântul. Măcar de ar fi fost vântul schimbării!

La ultima masivă reașezare geopolitică, în 1990, România a căzut de partea norocoasă a istoriei. 

Dar moneda e din nou în aer, iar vântul schimbării nu mai bate prin parcul Gorki din Moscova, ca în șlagărul de acum treizeci și cinci de ani al formației vocal-instrumentale Scorpions.

Vântul schimbării e acum crivăț în toată regula și vine și de la est, și de la vest.

Vestea bună e că salvatorul nu există și în absența lui ne putem salva singuri prin amănuntul mereu ignorat că ar trebui înainte de toate să nu mai fim proști și să nu ne mai furăm singuri căciula, că ne trage curentul.

Îndeajuns au fost tolerate pe aici incompetența, șarlatania și fudulia! E vremea ca oamenii să se deștepte, cum o tot cere zadarnic imnul național.

Nu e timpul pentru călăreți fără cap, atât de lași că nicio apocalipsă nu poți să faci cu ei. Chiar așa, pe sub nădragii roșii, guru o avea izmene maro? 

Recomandări

Interpelare în Parlament, după un articol din Libertatea. Ministerele Economiei și Apărării dau vina unul pe altul cu privire la fabricile de armament

Din păcate, știind cum este justiția românească (nu face îndeobște dreptate) e mai aproape Dubaiul decât Jilava. Dar măcar se îndepărtează Cotroceniul.

La urma urmei, și din iluzie, și din halucinație, și din miraj, și din delir te poți trezi. Li se va întâmpla și românilor, fiindcă nu au, în fond, de ales. 

Foto Ilustrativ: Shutterstock

 

Urmărește-ne pe Google News