Vocea României lipsește din marile dezbateri strategice europene. Când taci, vorbesc alții în numele tău
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Țara noastră joacă un rol insuficient în schimbul de idei privind viitorul securității în Europa, scrie Cornelia Baciu, expertă în securitate internațională și în cercetarea conflictelor.
Cuprins:
- Un exemplu dintr-o discuție unde lipsim: România trebuie să contribuie cu idei la strategiile privind terminarea conflictului ruso-ucrainean și la modelele postconflict pentru dezvoltarea Ucrainei și reabilitarea Rusiei.
- Articolul face parte dintr-o serie de analize despre politica externă și de securitate a României, publicate de Libertatea și semnate de experți în domeniu.
Apartenența României la NATO reprezintă o garanție pentru libertatea noastră, în contextul creșterii amenințării dinspre est. Așa cum am văzut în urma deciziilor luate de Finlanda și Suedia în contextul invaziei rusești a Ucrainei, NATO oferă cea mai credibilă garanție de securitate în Europa.
Libertatea și valorile democratice au reprezentat teme constante în discursul politic românesc, de la momentul revoluției care a marcat evoluția politicii externe și de securitate a României, trecând prin aderarea la NATO și până în prezent.
„Aici, în decembrie 1989, ați rupt tăcerea captivității voastre. De la acel balcon, dictatorul v-a auzit vocile și a șovăit - și a fugit. Două generații de tiranie amară au luat sfârșit, iar întreaga lume a fost martoră a curajului României, curajul care v-a eliberat”, remarca președintele Bush în timpul vizitei sale în Piața Revoluției din București, în noiembrie 2002.
Anul viitor se vor împlini 35 de ani de la revoluție.
În condițiile schimbării contextului de securitate regională și globală, această aniversare este un moment-cheie pentru evaluarea contribuției României în mixul de idei strategice din Europa, precum și a definirii priorităților sale.
„România trebuie să contribuie cu idei la strategiile privind terminarea războiului”
În contextul războiului din Ucraina, Europa își regândește fundamentele instituționale ale arhitecturii de securitate regională. Un mare schimb de idei privind viitorul securității regionale are loc în marile cancelarii europene și pe holurile de la Bruxelles.
În acest context, apare întrebarea legată de contribuția și rolul jucate de România. Răspunsul însă este că țara noastră joacă un rol insuficient în acest schimb de idei legate de viitorul securității în Europa.
Deși ocupă o poziție geografică importantă, la intersecția platourilor central, estic și sud- european, unde se întâlnesc spațiile culturale din Orientul Mijlociu, Eurasia și Occident, România nu pare să fie o voce foarte activă în schimbul de idei de pe continent.
Ce facem bine
Asta nu înseamnă, desigur, că Bucureștiul nu are și contribuții pozitive la inițiativele diplomatice regionale, precum formatul București Nouă sau formatele trilaterale cu Turcia, Polonia, Ucraina și Moldova, care sunt esențiale pentru pacea și stabilitatea regională.
Bucureștiul are o contribuție pozitivă și în ceea ce privește angajamentul ferm față de NATO și prin contribuțiile sale la misiuni militare internaționale, dar acestea nu se traduc și în contribuții intelectuale la mixul de idei strategice.
România joacă însă un rol destul de slab în melanjul strategic de idei care definește securitatea în Europa. În contextul prelungirii războiului din Ucraina, creșterea aportului intelectual românesc la proiectele ce urmăresc asigurarea securității europene este necesară.
România trebuie să contribuie cu idei la strategiile privind terminarea conflictului ruso-ucrainean și la modelele postconflict pentru dezvoltarea Ucrainei și reabilitarea Rusiei.
Lumea s-a schimbat. Dar care sunt prioritățile României în noul context global?
În condițiile modificării actuale, continuarea războiului din Ucraina, amplificarea competiției dintre China și SUA, precum și cu apariția multor semne de întrebare privind viitorul arhitecturii de securitate în Europa, diplomația română trebuie să inițieze un proces de reflecție.
E vital să ne gândim informat cu privire la principalele priorități și interese ale României în ceea ce privește viitorul acestei arhitecturi de securitate.
În contextul retoricii nucleare a lui Vladimir Putin, precum și erodării regimului de control al armelor convenționale și nucleare de pe continent, România trebuie să fie preocupată de menținerea unui echilibru militar care să îi garanteze securitatea.
În acest sens, România ar trebui să contribuie la discuțiile cu privire la dezvoltarea unui potențial scut nuclear pentru Europa, urmare a discuțiilor lansate de Germania.
În acest context, utilitatea bazei de la Deveselu ar trebui reconsiderată, aceste facilități putând juca un rol în dezvoltarea unui potențial sistem european pentru interceptarea rachetelor nucleare.
Relatările media privind interceptarea de către ucraineni a unor rachete „hipersonice” Kinjal cu ajutorul sistemelor de tip Patriot ar putea crea optimism în acest sens, având în vedere că sistemele EPPA au la bază un sistem asemănător.
O altă prioritate importantă a României este creșterea profilului de țară.
Având în vedere schimbările condițiilor de securitate din regiunea Mării Negre, consolidarea statutului țării reprezintă o garanție pentru asigurarea intereselor naționale. Deși țara noastră a făcut progrese substanțiale în ultimele decenii, politica externă românească încă operează sub potențial.
Unde am rămas restanți
Un mod prin care România își poate crește profilul de țară este printr-o contribuție mai substanțială la mixul de idei despre noua arhitectură de securitate europeană - la dezbaterile despre viitorul continentului.
Pentru ca acest lucru să se întâmple avem nevoie de o abordare intelectuală mai ambițioasă pe plan extern, care nu implică în mod neapărat costuri materiale mai mari. În schimb, este nevoie de niveluri mai profunde de creativitate și angajament.
În fine, un alt domeniu prioritar este cel legat de reafirmarea dreptului internațional. Dacă Rusia promovează dreptul forței, noi trebuie să promovăm puterea legii internaționale.
România are o lungă experiență și o serie de inițiative mai mult sau mai puțin reușite pe subiect. Bucureștiul poate veni cu noi propuneri privind reformarea sistemului internațional de justiție penală, poate propune noi modalități de a impune despăgubiri din partea Rusiei pentru Ucraina.
Totodată, România poate fi parte a mișcării globale către progres, consolidarea egalității rasiale, a justiției globale, cât și în direcția creșterii încrederii dintre Occident și țările din Sudul Global cu care țara noastră și-a menținut relații bune.
Aceste priorități și inițiative, alături de altele, pot contribui la profilarea României drept un actor relevant și credibil în cadrul marilor dezbateri ce au loc în Europa și în lume.
Pentru asta însă trebuie să facă investiții și acasă, în învățământ, în studii de arie și limbi străine care să aducă contribuții în domeniul cunoașterii.
Dacă nu contribuim noi, o vor face alții pentru noi
În procesul actual de reimaginare a viitorului Europei și al lumii, România trebuie să fie un actor implicat, nu doar unul care stă pe margine și privește cum alte puteri europene definesc parametrii viitorului.
Amintirea libertății și a valorilor democratice care au animat revoluția din 1989 și care au pus bazele politicii externe și de securitate românească în ultimii 35 de ani trebuie să ne stimuleze să ne implicăm mai activ în dezbaterile europene.
Dacă nu o vom face noi, o vor face alții.
- Acest articol face parte dintr-o serie de analize despre politica externă și de securitate a României în noul context geopolitic, coordonate de Institutul Quartet în parteneriat cu Friedrich-Ebert-Stiftung Romania.
- Cornelia Baciu este cercetătoare la Centrul de Studii Militare a Universității din Copenhaga și se specializează în domeniul organizațiilor de securitate internaționale și cercetării conflictelor.
Foto: Hepta
iojika 08.07.2023, 10:48
Cand a fost altfel?
Codrean 08.07.2023, 13:03
Eu cred ca avem diplomati de meserie inteligenti si bine pregatiti dar ministri de externe - oameni politici n-am avut de mult timp. Monopolul exclusiv si inchistat asupra politicii externe a Romaniei exercitat de presedintii tarii, oameni (din pacate) cu un orizont politic limitat, lipsiti de charisma si de notorietate personala pana in momentul alegerii trage greu ... Si, dupa ce ne propun in continuare partidele, s-ar parea ca nici nu avem. Oare ???
Mircea_1958 08.07.2023, 14:45
..Băsescu, ca președinte jucător, a tot încercat cu strategia la Marea Neagră, dar nu la- băgat nimeni în seamă pentru că suntem prea mici. Strategia UE, NATO ..etc nu se stabilește nici la București, nici la Budapesta sau Sofia. Noi putem fi doar de acord sau contra, așa cum face Orban, crezând că Ungaria contează.. Iar Varșovia plusează având aceleași iluzii..
parpalache 08.07.2023, 15:41
De „vorbit” am tot „vorbit”noi!Și inainte de cel de al doilea razboi mondial(prin Titulescu la Liga Națiunilor-dar...la remorca Franței) și in timpul lui Ceaușescu cu staruitoarea(și pâna la urma utopica)lui cerere de„neamestec in treburile interne”) și dupa„revoluție”și admiterea in NATO- prin Basescu(in postura de„cațel” in lesa „partenerului strategic”- când„latra”la ruși-(cu toate ca pe atunci Putin se pupa in bot cu americanii),sau se rațoia la Grecia-unde ajunsese la putere alianța de stânga Siryza-(ca sa-i faca pe plac lui Angela Merkel)!Daar,toate s-au dovedit in zadar!Trebuie sa fii o țara suverana!Și puternica-industrial și militar,ca sa conteze„vocea”ta-intr-o lume in care numai FORȚA conteaza!Iar România lui Ceaușescu a avut și nenorocul capitularii necondiționate a lui Gorbaciov și ramânerii SINGURA!In fața pradatorilor!
Aml89 09.07.2023, 06:02
Iar rasism la UE, iar rasism...