Vrei să te îmbogățești? Citește această carte clasică a literaturii mondiale! Este o mină de aur
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În vremurile noastre, lectura romanului „Frații Karamazov” de F.M. Dostoievski* nu este recomandată. Are personaje complicate, cu energii negative și patimi cumplite, sunt „oameni din subterană” care intră în conflicte violente, parcă sunt stăpânite de Diavol. O poveste care nu face bine la psihicul publicului traumatizat de atâtea crize. Colac peste... Kremlin, avem și Diavolul de Putin care a declanșat războiul din Ucraina. Deci, conform curentului promovat, rușii nu prea sunt demni de citit. Acum. Avem nevoie de ceva luminos, care să ne încarce cu energii pozitive și să ne binedispună.
Cu orice risc, recitesc romanul „Frații Karamazov” și descopăr ce umor are Dostoievski! Printre atâtea pagini „pesimiste și sumbre”, care te pun de gânduri, am găsit scene care m-au făcut să râd în hohote. De aceea este bună recitirea, la diferite vârste, pentru a descoperi „minele de aur” pe care, din grabă și superficialitate, le-am scăpat în lecturile precedente.
În capitolul „Minele de aur”, Dmitri Fiodorovici Karamazov se duce disperat acasă la cuconița Hohlakova, despre care se spunea că avea o avere frumușică, și îi cere trei mii de ruble cu împrumut pentru a-și plăti datoria către logodnica sa Katerina Ivanovna și apoi să fugă în lume cu aleasa inimii, Grușenka.
Dmitri îi mărturisește sincer doamnei Hohlakova:
„Sunt într-o situație disperată și dacă nu-mi veți întinde o mână de ajutor, totul se duce de râpă, și în primul rând eu. Iertați-mi vulgaritatea expresiei, dar simt ca și cum aș avea călduri. Tremur tot ca de friguri...”
Hohlakova îl înțelege, dar nu-l lasă să vorbească:
„Știu, știu. Nici n-ai putea să te simți altfel. Știu dinainte totul, fără să-mi spui. Îți urmăresc de mult destinul, Dmitri Fiodorovici (...) Eu sunt un medic de suflete cu o vastă experiență, un medic încercat...”
Dmitri este nedumerit, dar încearcă să glumească:
„Dacă dumneavoastră sunteți un medic încercat, pot să vă spun că eu sunt un bolnav și mai încercat (...) Dați-mi voie să vă împărtășesc, în sfârșit, proiectul cu care am îndrăznit să mă prezint...”
Hohlakova i-o retează din nou:
„Nu-i nevoie de nicio explicație, e un lucru fără importanță. Dacă vrei să știi, nu ești primul om pe care-l voi fi ajutat...”
Iată o rază de speranță pentru Dmitri Fiodorovici! Doamna îi povestește că, în trecut, l-a sfătuit pe soțul unei verișoare, care „se afla pe marginea prăpastiei și se ducea în râpă”, să se ocupe de creșterea și îngrijirea cailor de prăsilă.
„Nici nu poți să-ți închipui ce bine o duce acum, are o situație înfloritoare. Dumneata te pricepi la cai?”
„Habar n-am, doamnă, zău, vă rog să mă credeți, n-am nici cea mai mică idee!”, răspunde Mitea, dezorientat de această sugestie de afacere, dar nu se lasă:
„Vă rog din suflet, doamnă, ascultați-mă, lăsați-mă să vorbesc măcar două clipe, să vă pot explica proiectul cu care am venit la dumneavoastră (...) Vă rog să-mi împrumutați trei mii de ruble, pentru care înțeleg să vă dau un gaj sigur, absolut sigur...”
Din nou, doamna i-o retează:
„Lasă c-o să-mi explici mai pe urmă! (...) Știu dinainte tot ce ai putea să-mi propui, știu tot. Ai nevoie urgentă de trei mii de ruble. Ei bine, eu îți ofer mai mult, mult mai mult, am să te salvez (...) Am să-ți dau mult mai mult decât trei mii de ruble, infinit mai mult!”
Promisiunea este năucitoare pentru Dmitri:
„Infinit mai mult? Dar ce să fac cu atâția bani? N-am nevoie decât de aceste nenorocite de trei mii de ruble...”
Hohlakova îi taie (pentru a câta oară) elanul:
„Ajunge, Dmitri Fiodorovici, cuvântul meu este cuvânt! (...) Spune-mi, te rog, ce crezi dumneata despre minele de aur?”
Minele de aur? Care mine de aur? Minele din Siberia? Dmitri este în corzi:
„Despre minele de aur, doamnă? Vă mărturisesc că nu m-am gândit niciodată la așa ceva!”
Hohlakova îi răspunde precum un consultant de business din zilele noastre:
„Vezi că m-am gândit eu în locul dumitale. E o idee care îmi umblă prin cap. (...) Ți-am studiat mersul și am ajuns la aceeași convingere: omul ăsta o să descopere cu siguranță nenumărate mine de aur.”
„După mers, doamnă?”
„De ce nu? Ți se pare curios că te-am judecat după mers? Dumneata nu crezi că poți cunoaște caracterul unui om după mers? Dar e un lucru pe care științele naturii îl confirmă.”
Ca orice consultant care se respectă, Hohlakova invocă „științele”, așa cum se întâmplă și în prezent cu tot felul de păreriști și influenceri care pomenesc studii, statistici și „noutățile științei” pentru a-și susține sfaturile. Totuși, care-i „business planul” propus de cucoană, de unde până unde, minele de aur? Hohlakova intră direct în subiect:
„Dumneata trebuie să descoperi o mină de aur și atunci o să te umpli de bani, o să fii milionar; mai pe urmă, când o să te întorci iar în mijlocul nostru, o să fii un om de acțiune, un om care să ne stimuleze pe toți și să ne îndrumi, arătându-ne cum e mai bine să facem. Ai să construiești diverse așezăminte, ai să întemeiezi tot felul de întreprinderi. Ai să vii în ajutorul oamenilor nevoiași și sărăcimea o să te binecuvânteze!”
Consultant de business înainte de epocă
Iată o afacere sustenabilă propusă încă din a doua parte a secolului al XIX-lea de un personaj al lui Dostoievski! Nu se știa pe atunci despre „sustenabilitate”, dar ideea ca milionarii și bogătașii să contribuie pentru binele societății, să se implice în folosul comunității nu este o noutate a prezentului nostru. Consultantul de business merge mai departe cu viziunea sa:
„Reputația dumitale o să ajungă până la Ministerul de Finanțe, care se află în momentul de față într-un mare impas, și o să facă apel la dumneata. De când cu scăderea asta vertiginoasă a cursului rublei noastre, nu mai pot să dorm, te rog să mă crezi...”
Hotărât lucru, doamna Hohlakova ar fi fost bună, în zilele noastre, drept consilier pe probleme economice al președintelui Vladimir Putin. Mai mult, l-ar fi trimis și pe ministrul nostru de finanțe, Adrian Câciu, să găsească niște „mine de aur” pentru a acoperi deficitul bugetar. Dar să nu încurcăm borcanele!
Dmitri Fiodorovici îi promite năucit că va pleca la minele de aur din Siberia, „mă duc unde vreți dumneavoastră”, dar îi cere din nou trei mii de ruble, pentru că „eu nu mai am niciun ceas de pierdut, nici măcar un ceas...” Hohlakova îl liniștește:
„Așteaptă puțin!” și începe să caute precipitată în biroul ei fastuos, cu nenumărate sertărașe. Inima lui Mitea se oprește de bucurie: „trei mii de ruble!”. „Minunată femeie! Păcat că vorbește prea mult...” – gândește Dmitri. După căutări febrile, femeia găsește ce căuta:
„Iată!”, exclamă Hohlakova. Ținea în mână o icoană mică de argint, agățată de un șnur, ca să poată fi purtată la gât, împreună cu cruciulița. Îi explică cu evlavie: „Este de la Kiev, din locul unde se află moaștele marii mucenice Varvara. Dă-mi voie să ți-o atârn chiar eu și să te binecuvântez în pragul unei noi vieți (...) Așa, acum poți pleca!”
Dmitri este mișcat de acest gest, dar nu renunță la cele trei mii de ruble, se roagă ca un cerșetor. Doamna rămâne pe poziții:
„Lasă asta, Dmitri Feodorovici! Lasă asta, trebuie să renunți la femei! Deocamdată nu te interesează decât minele de aur, n-are niciun rost să cari acolo după dumneata și femei.”
Hohlakova îi sugerează ca, după ce se va întoarce putred de bogat de la mine, să-și găsească „o fată modernă, cultivată și fără prejudecăți”. Până la întoarcerea sa din Siberia, îl asigură doamna, „se va rezolva problema feminină, care se tot agită în ultima vreme, și va apărea o femeie nouă”. Hohlakova este o vizionară:
„Ridicarea femeii și chiar rolul politic pe care trebuie să-l joace în cel mai apropiat viitor – iată idealul spre care năzuiesc!”
Poți s-o iei peste picior pe doamna Hohlakova? Nu! Ar merita un post de consilier al Ursulei von der Leyen. Dar să nu batem câmpii! Mitea ajunge cu nervii în pioneze, vrea banii:
„Doamnă, să știți că încep să plâng, zău că plâng dacă mai amânați o singură clipă...”
„Plângi, Dmitri Fiodorovici, plângi! E atât de bine să plângi când ai un drum atât de lung în fața dumitale...”
Dmitri bate cu pumnul în masă și răcnește: „Ei fir-ar al dracului...” Hohlakova îi explică, în sfârșit, că n-are bani, chiar zilele trecute s-a împrumutat cu cinci sute de ruble de la un moșier, și chiar dacă ar avea bani, nu l-ar împrumuta, pentru că „banii dați cu împrumut înseamnă prietenie stricată.”
Cuvântul final al doamnei este copleșitor:
„Pentru nimic în lume nu ți-aș da, pentru că îmi ești drag și vreau cu orice chip să te salvez... Singurul lucru de care ai nevoie în momentul de față sunt minele de aur, da, da, așa cum îți spun, minele de aur.”
Dmitri Fiodorovici scuipă cu năduf și iese din casa doamnei, în bezna nopții. N-a plecat atunci la minele de aur. Avea să ajungă mai târziu în Siberia, dar asta scrie în carte. O carte de citit, de recitit, în orice vremuri.
* „Frații Karamazov”, de F.M. Dostoievski, traducerea Ovidiu Constantinescu și Isabella Dumbravă, Editura Polirom, anul 2018
foto: 123rf.com
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
Marcu_89 28.05.2023, 15:20
Povestea este cât se poate de reală în zilele noastre.Lacomia ,prostia,viclenia nu au margini.Inlocuiti personajele din carte cu Kenny Wells și Michael Acosta, protagoniștii celei mai mari țepe din mineritul aurifer din 1993...Și ecranizare, "Gold" cu Mattheu McConaughey și Edgar Ramirez.
MAMIRA 29.05.2023, 13:40
mai exista o povestioara ,cam 20 de pagini, scrisa de acelasi autor :"visul unui om ridicol". eroul vrea sa se sinucida cu un glont in cap. astfel sufletul ii este dus pe o insula greceasca unde oamenii nu cunosteau pacatul. Ii invata insa beneficiile abuzului,furtului si crimei..."daca nu taci te bagam la inchisoare" ii raspund localnicii cand eroul incearca sa repare dezastrul pe care l-a produs. sfarsitul vine cu o concluzie interesanta pentru vremurile pe care le traim: eroul isi da seama ca nu capul este problema omului ci inima , in inima exista diferenta intre oameni nu la cap...din inima , din instictele primare vin problemele care transforma in iad societatea...acolo trebuie tintit