Who’s hot, who’s not | Vivacitatea inexorabilă a Norei Iuga vs. minciunile stăruitoare ale lui Teodor Meleșcanu

HOT: Nora Iuga, poetă și traducătoare

La 89 de ani împliniți chiar la începutul acestui an, pe 4 ianuarie, Nora Iuga nu vrea să se oprească din creație. Într-un text de pe Facebook, optimist, un pic sarcastic, dar care celebrează viața, longevitatea și scrisul, poeta spunea așa, chiar acum două zile: ”Dragii mei prieteni, multă vreme am fost convinsă că oamenii pe măsură ce îmbătrânesc sunt expulzați de organismul social ca un transplant incompatibil, e greu mai ales dacă ești la fel de activ și de productiv ca în tinerețe, ți se pare profund nedrept și barbar să fii îngropat înainte de-a muri. […] Văd că pe măsură ce mă apropii de Centenar, iubitorii de poezie devin tot mai dependenți de mine ca de un drog, mai ales elevii din clasele mari de liceu și studenții. Devin un pericol social, dar și unul personal… Mă simt consumată, nu pot să mă retrag de bunăvoie de pe piață!”

Mesajul plin de energie și poftă de viață al autoarei care a scris și a tradus zeci de cărți e ca un impuls electric. Mai ales când te simți deznădăjduit, deprimat, lipsit de chef, când crezi că ai ajuns într-un punct mort, că nu are sens să continui sau că ți-ai încheiat menirea pe acest pământ. Nora Iuga transmite generațiilor de tot felul că poți rămâne tânăr, prin ceea ce lași în urmă, dar mai ales prin ceea ce poți construi de-aici încolo.

Recomandări

Cât de important este portofoliul primit de România în Comisia Europeană. Europarlamentar PNL: „E gol, zero competențe”

NOT: Teodor Meleșcanu, președintele Senatului și fost ministru de externe

Lejeritatea cu care Meleșcanu a încercat, în prezent, la fel ca acum 30 de ani, să ascundă diplomaților străini ce s-a întâmplat cu adevărat la Timișoara în timpul Revoluției din decembrie 1989, este demnă (sau mai bine spus nedemnă) de o Carte rușinoasă a Recordurilor.

Să numești zvon, colportare, dezinformare toate ororile răbufnite în ultimele zile de comunism turbat și libertate confuză depășește cu mult granița diplomației crude, a insolenței, a umanității. Cel mai înspăimântător este, dincolo de trucuri politice disperate, perpetuarea peste decenii a unui personaj despre care se poate afirma, fără teama de a greși, că nu i-a păsat niciodată de oamenii din țara pe care a reprezentat-o și pe care încă o reprezintă, alegători, aici trăitori.

Meleșcanu întruchipează, prin persistență și inamovibilitatea din spațiul public, lipsa de viitor, reciclarea tuturor relelor într-o țară pe alocuri dezinteresată de cei care o conduc. Mai trist decât cea mai mare dintre dezamăgiri. 

Urmărește-ne pe Google News