Un dinte de lapte care rămâne pe arcadă mult după perioada obișnuită de schimbare a dentiției poate ascunde o situație mai puțin cunoscută: sub el nu există un dinte permanent care să îi ia locul. Vorbim despre agenezie dentară, adică absența congenitală a unuia sau mai multor dinți permanenți. Cât timp dintele temporar este funcțional, acesta poate fi păstrat în anumite situații, însă pierderea lui ridică o întrebare importantă pentru adolescent sau tânărul adult: poate spațiul rămas să fie înlocuit printr-un implant dentar?
Cuprins:
În mod normal, rădăcina dintelui temporar se resoarbe pe măsură ce dintele permanent se pregătește să erupă. Dacă mugurele dintelui permanent lipsește, acest proces poate evolua diferit, iar dintele de lapte poate rămâne pe arcadă o perioadă mai lungă.
El nu trebuie extras doar pentru că este temporar. Dacă este stabil și poate fi menținut în condiții bune, medicul poate recomanda păstrarea lui și monitorizarea periodică. Dacă însă dintele se pierde, posibilitatea unui implant dentar nu este stabilită doar de existența spațiului liber.
La pacienții tineri, unul dintre criteriile importante este dezvoltarea cranio-facială. Implantul se integrează în os și, spre deosebire de dinții naturali, nu urmează în același mod modificările asociate creșterii. Din acest motiv, inserarea prea devreme poate conduce în timp la diferențe de poziție față de dinții vecini.
Vârsta din cartea de identitate nu este singurul criteriu. Momentul potrivit pentru un implant dentar trebuie stabilit individual, după evaluarea maturității scheletale, a dezvoltării maxilarelor și a particularităților cazului.
Agenezia poate influența nu doar existența dintelui, ci și anatomia zonei în care acesta ar fi trebuit să se dezvolte. Medicul trebuie să verifice cantitatea și forma osului, gingia, distanța dintre dinții vecini, poziția rădăcinilor acestora și relațiile ocluzale.
Investigațiile imagistice indicate pentru cazul respectiv pot oferi informații necesare planificării tridimensionale. Mai multe informații despre etapele și evaluările asociate tratamentului cu implanturi sunt disponibile la https://www.dental-med.ro/implant-dentar/.
Pentru un viitor implant dentar, nu este suficient ca la nivelul coroanelor să pară că există loc. Trebuie să existe condiții anatomice adecvate și în profunzime, inclusiv spațiu corespunzător între rădăcinile dinților învecinați.
Pierderea dintelui temporar nu înseamnă că următorul pas este obligatoriu intervenția chirurgicală. În anumite cazuri, ortodontul poate evalua posibilitatea închiderii spațiului prin deplasarea dinților. În altele, tratamentul ortodontic poate avea exact obiectivul opus: păstrarea sau crearea unui spațiu adecvat pentru viitoarea reconstrucție.
Decizia dintre închiderea ortodontică a spațiului și un implant dentar depinde inclusiv de dintele absent, ocluzie, poziția celorlalți dinți, profilul pacientului și condițiile osoase locale. De aceea, planificarea interdisciplinară poate fi importantă în astfel de cazuri.
Dacă dintele de lapte se pierde înainte ca momentul să fie potrivit pentru tratamentul implantar, pacientul nu trebuie neapărat să rămână cu spațiul vizibil. În funcție de zonă și de planul stabilit, medicii pot analiza soluții provizorii care să răspundă nevoilor estetice și funcționale fără să compromită tratamentul ulterior.
În cazul ageneziei dentare, alegerea unui implant dentar este, așadar, doar una dintre opțiunile care pot fi evaluate. Mai important decât înlocuirea rapidă a dintelui de lapte pierdut este construirea unui plan care ține cont de creșterea pacientului, anatomia zonei, poziția dinților și rezultatul urmărit pe termen lung.