[Medici Buni] Dr. Negoescu Carmen, medic primar obstetrică-ginecologie la MedLife: „Nașterea e, poate, cea mai copleșitoare emoție pe care o poți trăi, momentul în care lucrurile încep să capete sens”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dr. Carmen Negoescu a simțit încă din copilărie că empatizează profund cu oamenii care aveau probleme de sănătate, pe care își dorea să-i ajute din tot sufletul. Pe măsură ce a crescut, au apărut și alte semne că medicina e drumul care i se potrivește, dar bunicul matern și-a dat seama de foarte devreme și i-a spus că o vede fiind medic în viitor. Și a avut dreptate.
Cuprins:
Aproape 14 ani de când e medic primar în cadrul MedLife
E medic primar obstetrică-ginecologie în Sistemul MedLife de aproape 14 ani, „e cazul să-mi fac un buletin de MedLife”, glumește ea. Aici are unul dintre cele mai importante lucruri pentru meseria ei, timp. „Uneori, ca să afli ce problemă medicală are pacienta, e nevoie de timp ca să se deschidă. În schimb, la camera de gardă, când sunt foarte mulți pacienți care așteaptă cu urgențe mai mari și mai mici, și vrei să rezolvi cât mai multe probleme într-un timp scurt, pot fi lucruri care îți scapă și care nu îți întregesc imaginea despre problema pacientului și despre necesitatea tratamentului, a investigațiilor, de empatia de care e nevoie”, adaugă Dr. Carmen Negoescu.
Crede cu tărie că cel puțin jumătate din procesul medical și interacțiunea pe care acesta o presupune cu pacienții constă în partea psihologică. Și că fără atenție, căldură, empatie și compasiune, ascultare, cu atât mai mult în specialitatea ei, procesul medical e incomplet. Iar mediul privat dă medicului timpul necesar să-și contureze imaginea completă despre medicină, care nu este doar un job obișnuit cu număr clar de ore și de pacienți.
Ginecologia nu a fost prima pasiune, dar a devenit prima dragoste
În timpul liceului era pasionată de chimie, fizică și anatomie, dar și-a dat seama că aceasta din urmă e cea cu care își dorește să lucreze. A făcut facultatea în Iași, timp în care a studiat intens anatomia, a făcut lucrări științifice, a participat la experimente de neurofiziologie și la congrese internaționale. Pentru că în primii ani de practică în spital era mai mult spectator, ca student, s-a înscris în multiple stagii de voluntariat. În timpul vacanțelor mergea în secțiile de neurologie și, apoi, oftalmologie, unde participa activ la activitatea de spital și lua parte la operații.
Oftalmologia a fost, de altfel, prima ei pasiune, datorită complexității remarcabile a ochiului ca organ cu care luăm contact cu lumea din jur. În clasamentul personal, ginecologia era pe locul doi sau trei. Până a început să facă stagii pe această secție și a descoperit emoția intensă și implicarea pe care le necesită nașterea.
Mi s-a părut că de acolo începe viața și acolo este, poate, cea mai copleșitoare emoție pe care o poți trăi, în momentul în care mama dă naștere copilului și lucrurile încep să capete sens.
A frapat-o în egală măsură și vulnerabilitatea mamelor în relația cu medicul obstetrician, cu care formează o legătură aparte. O conexiune în care își lasă viața ei și a copilului în mâinile specialistului, un act de o imensă încredere.
Rezidențiatul l-a început cu ortopedie pediatrică, deoarece nu erau posturi deschise pe specializarea dorită, în București, unde își dorea să ajungă. Dar a muncit mult și s-a transferat apoi la dragostea ei, obstetrica. A terminat rezidențiatul și apoi a venit în MedLife.
Un medic bun e un om integru, foarte bine pregătit și cu multă compasiune
În toți anii de când practică medicina, a învățat că un medic bun trebuie să fie un om integru. „Să-și fie propriul model, în primul rând, nu doar să îmbrace un halat alb care să-i asigure aura de moment. Pe de altă parte, medicul trebuie să fie foarte bine pregătit și actualizat. Apoi, relația cu pacientul. Să simți că vine la tine cu drag și încredere, că îl asculți și că găsești soluții, că ești alături de el pe tot parcursul unui proces, chiar dacă vine la tine o dată pentru o consultație și nu pentru o problemă de lungă durată. Să găsească în tine un om deschis, care îi oferă sprijin medical și psihologic”, explică ea.
Chiar și atunci când nu e supraspecializată in patologia pacientei, caută soluții, se documentează sau o îndreaptă spre un alt medic cu specializarea necesara. Și are paciente care vin la dumneaei de ani de zile, iar acest lucru o emoționează și o bucură. „Dovedește că au încredere în mine”, spune dr Negoescu.
Tocmai pentru că dezvoltă relații cu adevărat complexe și personale cu pacientele ei, meseria este parte din viața personală, pe care o afectează și o îmbunătățește în mod egal. Îi lasă mai puțin timp pentru familie decât simte că ar trebui, dar încearcă să umple timpul pe care îl are alături de soț și cele două fiice cu cât mai multe emoții și activități. Le povestește fetelor atât din întâmplările și aspectele pozitive de la muncă, dar și din cele negative, pentru a le oferi o viziune cât mai complexă asupra lumii din jurul lor și a vieții.
Sunt și momente în care tristețea poate fi intensă și rămâne cu ea mult timp, atunci când se întâmplă evenimente nefericite în cazurile pe care le tratează. Își aduce aminte foarte clar cazul unei mame căreia i s-a oprit sarcina din evoluție aproape de termen, fără să știe exact cauza. Până la final, medicul a detectat că problema ar fi putut fi o viroză acută pe care a contactat-o și care a avut un efect nociv extrem de rapid.
Am fost alături de ea până la capăt, dar a fost foarte greu emoțional. Când ești femeie și ești mamă, simți aceste lucruri mult mai dureros și te însoțesc mult timp, nu poți să uiți plânsetul femeii care te ținea de mână și nici cezariana în care scoți un copil mort.
Dar compensează toate cazurile care se termină cu bine, cum ar fi cel în care o pacientă cu sarcină gemelară a fost nevoită să nască la 29 săptămâni, un termen mult sub cel obișnuit, dar în care dr Negoescu a reușit să organizeze la timp toate cele necesare încât lucrurile să decurgă bine atât pentru mamă, cât și pentru cei doi copii.
Nivelul intens de implicare pe care îl are față de profesia și de pacientele ei o fac să-și dorească o constantă evoluție ca medic. Participă la congrese și la cursuri, se documentează permanent, dar își antrenează la fel de mult și latura umană, compasiunea și empatia față de nevoile pacientelor.
***
Articolul face parte din campania “Știi un medic bun”, un demers MedLife care își propune să portretizeze medicii care fac zi de zi România bine, construind un mâine mai bun. Sunt mii sau poate zeci de mii de medici buni în România, care, dincolo de talent, vocație, experiență, intuiție și abilități, sunt în primul rând OAMENI.
Medicii MedLife nu sunt doar buni profesioniști, ci și oameni buni, cărora le pasă și care iubesc, la rândul lor, oamenii. Medici pentru care îngrijirea sănătății tale e mai mult decât o profesie, e o chemare.
„Știi un medic bun?”, o campanie MedLife de redescoperire a Încrederii în România.
nicoleta1 14.07.2023, 15:44
Implicarea fata de profesie,compasiunea si empatia fata de pacienti conteaza pentru un medic bun ,FELICITARI DOAMNA DOCTOR
Gabi1975. 17.07.2023, 01:07
Felicitări doamna doctor!
mariussorin75 21.07.2023, 16:21
frumos spus