A murit Mihaela Peneș, campioană olimpică la aruncarea suliței. Cum și-a petrecut ultimii ani din viață marea sportivă a României

„A zburat după sulița ei, spre ceruri… Adio, Mihaela Peneș! Tristă veste mi-a dat Paula Ivan acum. Discretă cum o știu, i-a păstrat secretul. O întâlnise întâmplător într-un azil unde fusese cu studenții săi în practică, să ajute prin ședințe de kinetoterapie bătrânii de-acolo. Mihaela Peneș se retrăsese nu numai din lumina reflectoarelor, ci și din lume. O vreme s-a știut că s-a călugărit. Apoi nu s-a mai știut nimic. Paula îi mai trimitea, după ce s-au regăsit, pe cineva pentru a-i mai lua pietrele anilor de pe picioare, de pe trup cu câte un masaj. Mai vorbeau prin mesaje, și de aceea vestea plecării ei din această lume a întristat-o rău pe Paula. Nu mai avea pentru cine ține secretul. M-a sunat și mi-a spus. Joi s-a dus. Au durat formalitățile mai mult decât cele trei zile, după scripturi, și abia astăzi a fost înmormântată la Bellu, lângă familia ei. N-am puterea să scriu acum mai mult despre Mihaela Peneș, cea care, urcată în avionul spre Tokyo când scara se ridica, s-a întors cu medalia de aur pe piept, la 17 ani. I-am scris povestea, spusă mie de ea, într-una dintre cărțile mele. Poate am să redau câteva pasaje, dar nu acum. Acum sunt trist. Adio, Mihaela Peneș!”, a scris fostul atlet.

Campioană olimpică la 17 ani

Mihaela Peneș a fost atrasă de mică de viața sportivă. În copilărie a practicat înotul, handbalul și baschetul, dar influențată de mama sa, fosta sportiva, a ales în cele din urma atletismul, proba de aruncarea suliței.

În 1963, sub îndrumarea profesorului Lixandru Pandele, a devenit recordmenă și campioană națională de juniori. A fost legitimată la CS Dinamo București, avându-l ca antrenor pe Ioan Benga, iar în timpul studenției s-a antrenat și cu profesorul Titus Tatu, conform COSR.

În primăvara anului 1964, a debutat în competițiile internaționale, iar în toamnă a participat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, unde a cucerit titlul olimpic la aruncarea suliței. Patru ani mai târziu, la JO din Mexico City, a cucerit medalia de argint.

Între cele două ediții ale JO, a cucerit patru titluri de campioană națională și tot atâtea de campioană balcanică.

După retragerea din activitatea competițională a fost antrenor, apoi antrenor federal în cadrul Federației Române de Atletism (FRA), după care a devenit secretar general adjunct al FRA.

În 1990 s-a angajat la Comitetul Olimpic Român (COR), iar din 1995 a devenit șef al compartimentului internațional al COR. În perioada ianuarie – aprilie 1999 a fost secretar general al COR.

A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în anul 2000 i-a fost conferit Ordinul național „Pentru Merit” în grad de ofițer.

Ultimii ani din viața campioanei au fost triști. Moartea părinţilor, iar apoi a soţului, într-un interval scurt de timp, au reprezentat un şoc pentru Mihaela Peneş. Pensionată, ea a decis să se îndepărteze nu numai de sport, ci şi de lume. Ulterior s-a aflat că s-a retras într-o mănăstire din nordul Moldovei, unde se călugărise, iar apoi a trăit la un cămin de bătrâni din cartierul bucureştean Berceni.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

FOTO: COSR

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE