După ce a suferit un atac cerebral, a făcut hemoragie digestivă şi a pierdut lupta cu ciroza hepatică, Florea Dumitrache a decedat, pe 26 aprilie 2007. “A fost un talent de excepţie, n-a mai existat în România un atacant ca el.
Ne leagă 12 ani în care am jucat împreună”, spunea atunci Cornel Dinu, deplângând dispariţia prematură a fostului său coleg de la Dinamo şi de la echipa naţională.
“Un actor deosebit”, l-a caracterizat şi Mircea Lucescu, actualul antrenor de la Şahtior Doneţk, care a împărţit camera cu “Mopsul” timp de şapte ani.
Până şi adversarii l-au iubit. Liţă Dumitru, coleg la naţională, dar “duşmanul de la Steaua” în competiţia internă, ne-a declarat: “Era un băiat senzaţional, n-avea nici un cusur. Faptul că am fost colegi la echipa naţională reprezintă o onoare pentru mine”.
Actualul antrenor de la naţionala U18 ne-a vorbit şi despre problemele care l-au măcinat încet-încet pe Dumitrache: “Ultima oară m-am întâlnit cu el pe stadionul lui Dinamo, cu puţin timp înainte de a pleca dintre noi. Era slab, galben şi mirosea a băutură, deşi era dimineaţă. M-a luat tare şi mi-a cerut să-i dau un vin. Iniţial, m-am eschivat, dar până la urmă am mers cu el la un şpriţ. Pur şi simplu n-am putut să-l refuz. După două sticle, când am dat să plec, mi-a strigat: «Bă, Liţă, păi doar două sticle de vin îmi dai?». Băutura l-a distrus. Şi bolile”.
Despre problemele de sănătate ale fostului atacant dinamovist, Liţă Dumitru a dezvăluit, în premieră, pentru Libertatea: “Când am fost în turneu în Brazilia, în 1970, Dumitrache a luat o boală venerică! Timp de mai bine de zece ani l-a chinuit şi cred că şi ea i-a grăbit sfârşitul”.
Indiferent însă care au fost cauzele decesului prematur, la doar 59 de ani, Florea Dumitrache a ajuns în rai. Cel puţin aşa cred toţi cei care l-au cunoscut şi l-au iubit.
Florea Dumitrache a început fotbalul la Rapid, în 1961, fiind transferat apoi la Dinamo. Cu echipa roş-albă, la care a evoluat între 1964 şi 1976, a obţinut trei titluri, o Cupă şi a devenit de două ori golgheterul campionatului.
În 1968 şi în 1969 a fost declarat cel mai bun fotbalist din România. A mai jucat la Jiul Petroşani (1976-1979) şi Corvinul Hunedoara (1979-1983). La naţională a evoluat de 31 de ori, marcând 15 goluri.