Care metodă de cantonament e mai eficientă: muntele românesc sau gazoanele din Antalya şi Spania?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În această iarnă, patru echipe din Liga I, Oţelul (locul 1), FC Vaslui (locul 3), Victoria Brăneşti (locul 15) şi Pandurii (locul 16), au efectuat un stagiu de pregătire la Poiana Braşov, în virtutea vechii tradiţii fotbalistice româneşti, împrumutată din Rusia în anii '50. Rapidul şi-a amânat în ultimul moment plecarea în aceeaşi staţiune montană, în timp ce FC Braşov s-a pregătit la doar 20 de kilometri depărtare. Alegerea lor a iscat o polemică, deoarece unii consideră că aceste cantonamente montane sunt inferioare metodelor de pregătire importate din occident şi bazate pe preparatori fizici.
Părerea străinilor
Urbano Lega, preparatorul fizic italian, care a lucrat în România, la FC Naţional şi Universitatea Craiova, cu Roberto Landi şi Nicolo Napoli, îşi apăra în urmă cu ceva timp metodele după care efectueză pregătirea de iarnă: ”Mulţi antrenori cred că jucătorul e antrenat, doar atunci când e obosit. Să te plimbi mult timp pe munte, e dificil, dar nu e antrenamentul perfect. Acumulezi cel mult un pic de forţă în plus. Nu înţeleg de ce în România există convingerea că astfel de antrenamente în zăpadă sunt importante. Alergarea în zăpadă e obositoare, dar nu e o muncă specifică, nu poţi să antrenezi şi alte calităţi, ar fi importantă o climă blândă. Un fotbalist trebuie să alerge într-un ritm apropiat sau puţin mai ridicat decât propriul său prag aerobic, iar asta nu e posibil pe zăpadă”. Peninsularul a absolvit Şcoala Centrală de Sport din Roma şi a pregătit de-a lungul carierei atleţi, ciclişti, tenismeni, fotbalişti şi voleibalişti.
Un exemplu despre cum gândesc cluburile din străinătate cantonamentele hibernale este VfL Wolfsburg. Campioana Germaniei din urmă cu două sezoane merge în fiecare iarnă la Marbella, un oraş în sudul Spaniei, pe malul Mării Mediterane, unde media temperaturii în ianuarie fluctuează între 15 şi 25 °C. Fotbaliştii germani au avut pauză competiţională de pe 18 decembrie 2010, atunci când au remizat cu Hoffenheim (2-2, etapa a 17-a), până pe 15 ianuarie 2011, când au terminat, de asemenea, la egalitate meciul cu Bayern Munchen (1-1, etapa a 18-a).
”Lupii” au stat 10 zile în Spania, începând cu 4 ianuarie, iar jucătorii au fost lăsaţi pe mâna preparatorilor fizici, care le-au comandat doar alergări specifice fotbalului şi jocuri cu mingea, antrenorul Steve McClaren perfectând un singur meci de verificare.
Părerea românilor
Petre Grigoraş (46 de ani), antrenorul Pandurilor Tg. Jiu, care a acumulat deja o experienţă de 10 ani ca tehnician în primele două ligi din România spune: ”În primul rând, în ultimii şapte mi-am adus echipele pe care le-am antrenat la Poiana Braşov, aşa că a devenit un fel de tradiţie. În al doilea rând, e o zonă liniştită, aerul e curat şi sunt multe trasee de alergare. Hotelul, unde suntem cazaţi, ne oferă toate condiţiile pe care ni le dorim, de la sală de forţă la piscină. În alt treilea rând, ar trebui să cheltuim foarte mulţi bani pentru a plăti un cantonament în străinătate, pentru a ne pregăti ca echipele din Spania, Italia sau Germania. Acesta ar trebui să se intindă pe două sau trei luni cât durează pauza competiţională din fiecare iarnă. Nu în ultimul rând, la Tg. Jiu nu avem condiţii foarte bune de pregătire. Terenul de antrenament nu poate fi mereu curăţat de zăpadă şi nu e mereu uscat, iar alergările le facem pe pista de atletism din zgură. Condiţii de refacere ultramoderne nu sunt la standardele unui echipe de Liga I, aşa că ne îndreptăm spre munte. Vom merge în Antalya, între 28 ianuarie şi 10 februarie, pentru meciuri de verificare”.
Ilie Stan, tehnicianul Victoriei Brăneşti, mărturiseşte că încearcă să combine noile metode de pregătire cu ceea ce a trăit el la Steaua, la mijlocul anilor '90, atunci când ”militarii” făceau legea în Liga I.
”Eu îmi aduc fotbaliştii la munte pentru ozonificare, dar şi pentru a putea să-i antrenez într-un mediu diferit de cel în care se pregătesc tot anul. Le e mult mai uşor să treacă peste efort în această perioadă de acumulări, dacă aleargă în astfel de peisaje, cu munţii în faţă, cu brazi de o parte şi de alta. Oricum, după ce ne punem la punct cu pregătirea fizică, vom juca meciuri de verificare în Antalya, unde se vor readapta pe de-a-ntregul la condiţiile de competiţie. Eu am şi exemplul cantonamentelor pe care le făceam cu Steaua, la Forban, unde depuneam un efort imens, dar rezultatele erau şi ele pe măsură”, precizează fostul căpitan al Stelei.
Dorin Zotincă, antrenorul secund al lui FC Vaslui, explică faptul că, deşi echipa pregătită de Viorel Hizo se deplasează la munte pentru cantonamentul din iarnă, pregătirea se face după metode moderne.
”Deşi alţi antrenori vor zăpadă pentru a îi scuti pe jucători de accidentări la genunchi şi alte încheieturi, fotbaliştii noştrii aleargă pe o pistă de atletism cu o suprafaţă specială. Băieţii fac o pregătire fizică modernă, iar noi de ghidăm după rezultatele puls-testerelor, ale căror indicatori îi citim pe computer, pentru a le ghida ritmul de alergare. În plus, aerul de la munte nu se compară cu cel din Vaslui”, conchide ”secundul” lui Viorel Hizo.
