Cristi Sârghi, fotbalistul Oţelului Galaţi: ”Acum vom fi luaţi în serios!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cristian Sârghi (23 de ani), fundaşul central al Oţelului Galaţi, liderul Ligii I cel puţin până când Steaua şi Dinamo îşi vor disputa jocurile din etapa a opta, spune că echipa sa a beneficiat de faptul că adversarii au desconsiderat-o. Omogenitatea şi "foamea de rezultate" sunt atuurile gălăţenilor, care au ca obiectiv calificarea în cupele europene.
Libertatea:Care e secretul parcursului bun al Oţelului?
Cristi Sârghi:Cred că continuitatea atât la nivelul lotului, cât şi la cel al băncii tehnice. Suntem o echipă unită, cu Dorinel Muntanu şi Marius Stan ca nucleu, iar tinereţea jucătorilor e un atuu pentru că vrem să ne afirmăm. Am avut norocul că echipele cu care am jucat până acum să ne privească un pic de sus, dar acum probabil că vom fi luaţi în serios.
Care e obiectivul în acest sezon?
Vrem să ne clasăm cât mai sus, pentru a ne putea clasa pe un loc care asigură participarea în cupele europene. A trecut ceva vreme de la ultima participare în aceste competiţii şi cred că e timpul ca suporterii noştrii să vadă meciuri puternice la Galaţi. Cred că putem face faţă în cupele europene, la fel ca echipele care au participat în acest an, poate chiar mai bine. Oricum, nu neglijăm nici Cupa României, unde e mai uşor să ajungi în finală, fiind o competiţie rezervată surprizelor.
Eşti uşor de recunoscut pe teren din cauza căştii de protecţie. De ce o porţi?
M-am accidentat sezonul trecut în meciul cu FC Vaslui. Medicii mi-au recomandat să o port preventiv pentru a nu mă reaccidenta şi a nu avea probleme mai târziu. M-am conformat, deşi colegii mai glumesc şi mă mai strigă "Chivu". Vreau să fie clar că nu port casca pentru a atrage atenţia, ci pentru că îmi e necesară. Am avut însă noroc şi accidentarea mea nu a fost la fel de gravă ca cea a căpitanului naţionalei. Îl apreciez foarte mult pe Chivu, mai ales că a revenit după acea fractură de craniu.
S-a vorbit mult despre cariera ta de modeling la Milano...
Da. Am stat la Milano între 2006 şi 2007, dar am revenit în ţară, pentru a semna un contract cu Oţelul. Dorul de ţară şi de fotbal m-au făcut să revin. A fost totuşi o perioadă grea, pentru că la întoarcere nu aveam meciuri în picioare şi evoluţiile mele au fost ezitante. Unii spectatori îmi spuneau că îmi e gândul la altceva în afară de fotbal. A fost însă o experinţă benefică, pentru că am învăţat să mă descurc singur, am cunoscut multă lume şi mi-am dat seama care sunt lucrurile importante pentru mine. Se câştigă bine şi în modeling, dar nu e de mine.
Răzvan Lucescu te are în vedere şi te-a selecţionat la reprezentativa U23.
Nu mă mai pot încadra în limita de vârstă pentru a juca la naţionala de tineret, aşa că Răzvan Lucescu a încercat să le ofere jucătorilor tineri aflaţi în această situaţie posibilitatea de a juca meciuri cu adversari puternici. În Grupa A a "International Challenge Trophy" am terminat la egalitate cu Italia, 0-0, apoi fost învinşi în Belgia, 0-1, cu o naţională care are jucători şi la Manchester City. Mai avem de jucat partida cu Malta şi şanse mici de calificare. Selecţionerul ne-a spus că are o arie de selecţie restrânsă pentru naţionala mare şi speră ca aceste convocări să ne ambiţioneze şi muncim mai mult.
"Campioana provinciei" în sezonul 1997-1998
Sezonul 1997-1998 a fost ultimul în care Oţelul a pe primul loc. Gălăţenii au început campionatul tare şi au fost lideri de pluton între 6-30 august (etapele 2, 3, 4, 5), 4-25 octombrie (etapele 10, 11, 12), pe 1 noiembrie, etapa cu numărul 14, iar pe 15 noiembrie au fost pentru ultima oară pe prima poziţie. Gălăţenii s-au clasat la finalul sezonului pe locul 4, primind denumirea de „Campioana provinciei".
Foto Gabriel Chirea
