Cu cine şi-a strâns mâna Gică Popescu la Rahova: "Îl ÎNJURAM. Antipatia faţă de el îmi creştea!"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Gică Popescu (47 de ani) s-a cunoscut după gratii, la Penitenciarul Rahova, cu controversatul Sorin Ovidiu Vântu. Omul de afaceri a povestit pe blogul său, sov.ro, cum s-au cunoscut după gratii. Asta după ce, în prealabil, cu ani în urmă, Popescu i-a "distrus ficatul", după o partidă de pescuit în Deltă. Mare amator de pescuit, Gică Popescu, care are proprietăți în Deltă, a prins "monstrul", lăudându-se cu o captură impresionantă, un somn de 83 de kilograme. De loc din Calafat, deci strâns legat de Dunăre, Gică Popescu a îndrăgit de mic undița de pescuit."(...) Ieri, a prins Gică Popescu un somn de 83 de kg. (...) Toată bucuria acelei minunate amieze s-a dus dracului la aflarea veştii. Gică Popescu, un om pe care îl respectasem până atunci, mi-a devenit brusc antipatic. Invidia mi-a umflat ficatul peste măsură (...) «Probabil era un somn chior, a nimerit din greşeală în cârlig!», îi spun eu, plin de oftică, lui Răduţă", a povestit SOV, în postarea de pe 22 mai, despre "necazul" pe care i-l provocase "Baciul".Peste ani, cei doi au devenit "colegi" la Rahova, unde şi-au strâns mâna. "Îl injuram în gând pe Gică, acuzându-l că el a stricat locul. Antipatia faţă de el îmi creştea cu fiecare ceas care trecea şi nu se întâmpla nimic. Ani mai tarziu, am avut onoarea să-l cunosc şi să-i strâng mâna acestui exemplu de demnitate umană, în curtea de plimbare a penitenciarului Rahova. Evident că nu i-am spus cum mi-a distrus ficatul şi câte înjurături şi-a luat pe chestia asta", a mai povestit Sorin Ovidiu Vântu.
3 ani, 1 lună şi 10 zile este condamnarea cu executare primită de Gică Popescu în "Dosarul Transferurilor". Sorin Ovidiu Vântu a luat 6 ani şi 2 luni în "Dosarul Petromservice".
La 7 ani a mers prima dată pe baltă
Costică Popescu, tatăl fostului căpitan al Barcelonei și al naționalei, personaj care a decedat în timp ce fiul său era după gratii, mărturisea în cartea ”Gică Popescu - Viata Mea”, scrisă de Daniel Nanu: ”Mai tâziu, când l-am dus la pescuit, greu îi mai luam undița din mână... Când avea vreo șapte ani, țin minte că era într-o sâmbătă după-amiază, am mers la un loc mai scuns, unde aflasem eu cătrage bine la șalău. Ei, mergem noi acolo, fixăm undițele și-l las pe Gică singur, urcat pe un dâmb, că eu mai aveam niște treabă cu vreo doi, trei colegi de serviciu... Puseserăm ochii pe câteva sticle de bere, afară era cald, și eram hotărâți să le luăm gâtul... Nu trece juma de oră, că aud glasurile altor pescari: <<Costică, sări, bă, că Gică al tău se luptă cu o padă mare!>>. Ajung acolo, Gică, pe care-l lăsasem cățărat pe dâmb, trăgea tare de undiță, dar nu ceda nici el, nici peștele. Prada era mare, fiindcă Gică era deja în apă pân la genunchi... Abia când am ajuns și eu am scos peștele din apă. Era un șalău de vreo 6 kilograme. Și peste multă vreme, oamenii ăia care-l văzuseră, își aminteau râzând: <<Gică mai avea puțin și-l tragea peștele în apă, dar nu i-ar fi dat drumul nici în ruptul capului>>”.
