Libertatea: Fericit de egal?
Daniel Isăilă: Înainte de fiecare meci avem un obiectiv, iar la meciul cu Dinamo ne-am îndeplinit sarcinile. Am jucat bine şi am scos un egal mare la cei de pe primul loc.
Cum aţi reuşit să-i motivaţi pe jucători?
Când joci împotriva echipelor mari, nu mai e nevoie de antrenori ca să-i motivezi. E mai uşor să evoluezi împotriva granzilor, pentru că atacă, dar lasă şi spaţii şi te invită la joc.
Care vi s-a părut cel mai bun jucător al Braşovului?
Când câştigi, e meritul tuturor, când pierzi, toţi sunt vinovaţi.
Aţi început pregătirea meciului cu Pandurii din Cupă?
Imediat după ce s-a încheiat partida, mi-a fugit gândul la următoarea. Timpul e foarte scurt, aşa că am intrat în cantonament duminică, la 3 dimineaţa. E important ca jucătorii să se recupereze fizic până la ora meciului de la Tg. Jiu.
Eşti naşul lui Dinamo, ba chiar asta e porecla ta…
Da, i-am bătut la ei acasă, cu 2-0, în 2009, în penultima etapă, şi au pierdut titlul. Eram “secundul” lui Răzvan Lucescu. Apoi am făcut un 2-2 “acasă”, cu mine “principal”, iar acum am remizat când erau lideri… Cât despre poreclă, aşa mi se spune din perioada când activam ca jucător. Ioan Gnandt mi-a propus să-i fiu naş şi colegii au început imediat să mă strige aşa. În ziua nunţii, aveam meci cu Rocar, iar când am fost schimbat, galeria a început să scandeze “Naşul Isăilă”.
Cine e modelul tău?
Răzvan Lucescu are absolut toate calităţile: pasiune, meticulozitate, studiul adversarilor. Cât despre mine, citesc cărţi de psihologie şi de management, pentru că e foarte important cum discuţi cu jucătorii tăi. Când mai am timp, mă uit la filme.
Soarta meciului putea fi schimbată în min. 49, când Cătălin Munteanu a marcat un gol, anulat de asistentul Zoltan Szekely pe motiv de ofsaid. “A fost ofsaid la limită, dar a fost. La fiecare joc putem găsi greşeli de arbitraj, însă eu prefer să nu comentez”, ne-a declarat Isăilă.