Cum se făcea performanţăpe vremea comuniştilor: "Avea o palmă grea...!". Umilinţa incredibilă îndurată de o fostă mare sportivă pentru "vina" de a fi de altă etnie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În vreme anilor 70-80, gimnastica feminină de performanță cerea sacrificii inimaginabile din partea sportivelor care se antrenau la Deva. De aceea, povestea de viață a fostei gimnaste Emilia Gertrude Eberle, merită toată atenția.În apropierea centrului Aradului, străzile mici, înguste, întortochiate, pline de case pe pământ par a fi din anii ′50. Un prezent învechit care pare că se încăpățânează să reziste împotriva noului. La capătul unei astfel de străduțe, locuiește și familia Eberle. În curtea plină de flori, doamna Emilia Eberle (77 de ani), mama fostei gimnaste Emilia Eberle (51 de ani) ne-a primit cu ospitalitatea specifică zonei.
Cuprins:
"No, da′ poftiți și scuzați că v-am primit direct de la treabă. Dar eu nu pot sta o clipă locului. Tot timpul trebuie să fac ceva", a explicat doamna Eberle. În sufragerie, alături de soțul ei, Tiberiu (80 de ani), discuția despre gimnastică și, implicit, despre performanțele fiicei ei se leagă imediat. "Trudi (n.r. - diminutivul prenumelui Gertrude) a început gimnastica de la trei ani. Eu am dus-o la sală. Și eu am făcut gimnastică și am zis că ar fi bine să facă și ea puțină mișcare. De cum a văzut-o antrenorul, cel care m-a pregătit și pe mine, mi-a spus să o las în sală și eu să plec o jumătate de oră să mă plimb. Când am revenit, fata mi-a spus că îi place foarte mult și....așa a începutul totul", povestește mama sportivei. Datorită talentului ei, Emilia Eberle a ajuns să între în vizorul celor mai valoroși antrenori ai țării din acea perioadă, soții Bella și Martha Karolyi. Onești şi, apoi, Deva au fost cele două centre de pregătire recunoscute acum pe plan mondial, unde Trudi și-a continuat pregătirea.
Nu au avut concediu timp de trei ani
La centrul de pregătire de la Onești, Emilia era vizitată de părinții ei la fiecare trei săptămâni. "În acei ani nu ne-am luat concediu. Am vorbit la serviciu să ne luăm libere la fiecare trei săptămâni. Mergeam la fată să o vizităm. Nu aveam voie să-i ducem dulciuri, pentru a nu se îngrășa. Dar eram fericiți că o vedeam", continuă doamna Eberle istorisirea. Chiar dacă în America, Emilia Eberle a explicat presei că bătaia era ceva la ordinea zilei în era Karolyi, iar după atâția ani, continuă să aibe coșmaruri în somn din această cauză, mama gimnastei a ocolit acest subiect. "Bella era un antrenor sever. Le mai dădea, așa, câte o palmă. Și avea palma mare și grea. Dar s-a făcut performanță”, declară mama Emiliei, lăsând însă să se înțeleagă că anumite lucruri nu pot fi spuse vreodată.
Comuniștii au aruncat-o ca pe o măsea stricată!
După Olimpiada de la Moscova, din 1980, unde Emilia Eberle a câștigat două medalii de argint, la paralele inegale și cu echipa, în 1983 s-a retras din lumea sportului. Dar comunișitii au umilit-o poate și pentru faptul că provenea dintr-o familie de maghiari. "A venit acasă, la Arad, și a trebuit să se angajeze. Timp de mai bine de un an a lucrat în trei schimburi la fabrica de ceasuri", explică doamnă Eberle.
A fugit în Ungaria
Cu doar câteva luni înainte de Revoluția din decembrie 1989, Emilia a ales libertatea."Într-o seară nu a mai venit acasă. Am fost îngrijorați pentru că ea tot timpul dădea telefon și spunea unde este. Am aflat apoi că a fugit în Ungaria. Vă dați seama ce a fost pe capul nostru atunci. Fata noastră care spunea că nu-și va lăsa ea vreodată căsuța ei și vecinii ei de pe strada unde a copilărit să fugă din țară", își amintește doamna Eberle cu lacrimi în ochi. Tatăl gimnastei a fost chemat să dea explicații la Securitate pentru gestul fetei sale. "Le-am spus că nu am știut de planul ei. Și așa a și fost", intervine Tiberiu Eberle. Nici astăzi, la atâția ani distanță de la acel moment, părinții nu au aflat secretul fugii în Ungaria. "Nu ne-a spus niciodată dar nici nu am întrebat-o. Acasă i-am păstrat lucrurile așa cum le-a lăsat ea. Acum, Trudi e stabilită în America, împreună cu familia, iar prima vizită în România a făcut după 9 ani de la fuga din țară", mai spune doamna Eberle.
Mâncare, un iaurt și o jumătate de ou
În cantonamentul de la Deva, regimul de alimentație era cât se poate de dur. "De mâncat, nu prea mâncau, pentru că nu aveau voie să se îngrașe. Știu că după un mare concurs, la masă au primit doar un iaurt și o jumătate de ou".
I-au spus Emilia și nu Gertrude
Unul dintre prenumele gimnastei, e vorba de Gertrude, i-a dat mari bătăi de cap lui Bella Karolyi. "Știu că la un moment dat ne-a chemat la cantonament și ne-a întrebat dacă fata mai are și un alt prenume, pentru că , Gertturde , e mult mai greu de pronunțat. I-am spus să-i spună Emilia. Așa mă cheamă și pe mine", mai spune ea. Adevărul este însă cu totul altul. La vremea respectivă, Ceaușescu făcea alegie atunci când auzea prenume care apațineau minorităților. Cu paranoia s-a mers până acolo încât, spre exemplu, Ecaterinei Szabo i s-a schimbat în totalitate prenumele, ajungând ca din Katalin să o cheme Ecaterina.
Are o sală de gimnastică în Arad
În Arad, Emilia Eberle, ajunsă astăzi la vârsta de 51 de ani, are o sală de sport cu numele ei. Anul, trecut, la inaugurare, ea a fost prezentă la acest eveniment. Vădit emoționată, Emiliei Eberle i-au dat lacrimile la inaugurarea sălii, dar a realizat că în Arad nimeni nu a uitat-o.
"Pentru Emilia Eberle. Știe poștașul!"
În timpul cât a activat ca gimnastă de performanță, Emilia a primit sute de scrisori din partea fanilor din întreaga lume. Cum aceștia nu cunoșteau adresa exactă, ci doar orașul în care este ea născută, scriau pe plicuri "Pentru Emilia Eberle. Știe poștașul". Cele mai importante medalii și cupe, Trudi le-a luat cu ea. Aici au mai rămas câteva. Dar ne bucură tot timpul că le putem vedea în fiecare zi”, explică emoționată domna Eberle.
