Discuție sinceră cu Adrian Ursea, ”secund” la Nice, în Ligue 1, despre trecut, prezent și viitorul nesigur al fotbalului românesc: ”Basta cu scandalurile, nu facem nimic așa!”/ EXCLUSIV&FOTO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Adrian Ursea (48 de ani) a dat Elveția, unde trăiește de 24 de ani, pe o provocare: e ”secund” de la Nice, în puternica ligă franceză. Fostul internațional, pe care l-am vizitat pe Coasta de Azur, în chiar prima săptămână de lucru alături de Lucien Favre la clubul roș-negru, dezvăluie, printre altele, motivul pentru care a ratat Coppa del Mondo 1990, vorbește despre cele mai mari realizări din cariera de antrenor și despre viitorul deloc în culori roz al fotbalului românesc. ”Noi ne irosim în războaie fără învingător. Să spunem basta scandalurilor și să ne apucăm de treabă! Să nu copiem modele, să alegem unul propriu, după identitatatea poporului nostru”, e sfatul celui botezat Dante după numele bunicului și al autorului Divinei Comedia!Libertatea: Adi, cum a venit propunerea de la Nice, marea surpriză a sezonului trecut din Franța?
Adrian Ursea: Neașteptat! În urmă cu câteva săptămâni, am luat masa împreună cu Lucien Favre, (n.r. elvețian, 58 de ani), tehnicianul cu care am lucrat la Servette, și am vorbit și despre fotbal. A fost de trei ori cel mai bun antrenor din Bundesliga, oricând discuție e o plăcere! Apoi i-am dat un scurt mesaj de felicitare pentru numirea sa ca ”principal” la Nice și i-am scris că, dacă are nevoie de sprijinul meu, aș fi bucuros să colaborăm. ”Ești sigur că vrei să vii cu mine? Te sun în două zile”, mi-a răspuns. M-a contactat și am acceptat imediat. E o mare provocare pentru mine să lucrez într-una din cele mai puternice ligi din Europa.Claude Puel a plecat în Anglia, la Southampton și a lăsat o moștenire ”grea”: locul 4 în stagiunea precedentă. Ce obiective sunt pentru campionatul care urmează?
Deocamdată nu putem vorbi de obiective. Abia a început mercato și noi am pierdut patru jucători de bază: Ben Arfa, plecat la PSG, Germain, căruia i-a expirat împrumut de la Monaco și care, între altele, e și suspendat pentru niște probleme legate de faptul că a jucat la pariuri, Le Marchant și Mendy, transferat la Leicester, pe poziția eliberată de internaționalul francez Kante. Vom vedea țintele stagiunii în funcție de transferuri. E un sezon încărcat, vom juca și în Europa, va fi o experiență frumoasă.
Cuprins:
Cum a fost primit un român în colectivul de la Nice? Noi avem doar câteva nume importante în fotbalul internațional...
Trăiesc de 24 de ani în Elveția, am dublă naționalitate. Au fost doi-trei băieți din lot care au glumit pe seama mea și a eliminării premature a României, dar doar atât! Personal, am simțit o mare dezamăgire după meciul cu Albania, în condițiile în care nu se jucase rău nici cu Franța, nici cu Elveția.
Modelul românesc
Ne putem reveni?
Și mai mare e supărarea că nu se întrevede nimic pe viitor. Trebuie analizate lucrurile la rece, fără emoția momentului. Nu se lucrează deloc cu juniorii, nu avem de ani – dacă am avut vreodată – o strategie comună la toate loturile, o filosofie de joc. Generația de Aur credeți că a apărut de nicăieri? A fost acea idee excelentă cu Luceafărul! Acum e momentul să decidem ce vrem! În opinia mea, nu e nevoie să copiem modelul elvețian, spaniol ori francez, ci să inventăm un model al nostru, ce ține de identitatea proprie, care are rădăcini în ființa poporului român.Vezi vreo soluție?
Basta cu războaiele interne, cu scandalurile! La noi toată lumea se ceartă cu toată lumea! Dacă sunt doi la o masă, ori se bat, ori unul dintre cei doi fuge de frică! Sunt singurele soluții posibile. Toată lumea, în felul acesta, are de pierdut, pentru simplul fapt că fotbalul romănesc pierde, deoarece timpul este irosit în aceste scandaluri care crează un climat de tensiune, de nesiguranță. Și când spun toată lumea, mă refer în primul rând la suporterii echipei naționale, dar și la jurnaliști, care nu sunt exceptați de reproșuri, căci prin vocea lor este întreținută acesta stare de conflict. De exemplu, oare echipa națională, în anturajul echipei, în federație, în acest moment zero, are puncte pozitive? Eu sunt sigur că are, dar starea asta de spirit negativă ne împiedică să le vedem.
”25 de jucători am putea găsi”
Antrenor străin sau român la națională?
Văd că Iordănescu e criticat, dar eu am un mare respect pentru ce-a făcut dânsul. Eu cred că avem antrenori buni. Boloni, Lucescu, Dan Petrescu, Olăroiu, Gâlcă, Contra, nu neapărat în ordinea aceasta. Și ar trebui să avem și bază de selecție. Sunt 20.000.000 de români. Nu găsim 100 de jucători buni din cauză că nu căutăm cum și unde trebuie! 25 jucători pe an de naștere de nivel înalt am putea găsi. Pe care să-i creștem, să-i educăm, să-i formăm, din mijlocul cărora vor ieși jucători de top ori viitorul Hagi, Popescu, Chivu, Lupescu...De ce ai ales Elveția? N-a fost nimic programat, dar de când m-am transferat, întâi la Locarno, apoi Servette și toate celelalte echipe, am simțit că aici este calea mea. De la început m-am simțit excelent, eu și familia mea. E o țară în care se pune mult preț pe respect, pe dreptate, pe corectitudine. E un model de societate perfect!
De ce a a ratat CM 1990. A refuzat Steaua, a ajuns la Dinamo II
În anii 90 erai o mare speranță în România. Ai prins aproape 50 de selecții la naționalele de juniori și tineret, însă la naționala mare ai doar 4 partide. Regreți ceva, puteai mai mult? Poate că da, poate că nu! Uite, își spun ceva: cred că meritam să fiu în lot la Campionatul Mondial din Italia, din 1990, dar nu am fost selecționat, probabil, din cauză că nu jucam la Steaua sau la Dinamo! În 1987, Iordănescu m-a vrut la Steaua, după ce echipa din Ghencea cucerise Cupa Campionilor. Tata lucra în cadrul Armatei, părea simplu de bătut palma. Până la urmă, am convenit cu familia să rămân la Petrolul, să termin Facultatea de Petrol și Gaze. Urma să devin inginer. Mai târziu, m-a cerut Dinamo, marea mea dorință era să lucrez cu Mircea Lucescu. Până la urmă a fost să fie Dinamo II, cum se zicea, adică Victoria. A fost o înțelegere între cluburi. Eu jucasem de la 7 ani și jumătate la Ploiești, trecusem prin toate etapele, de la copii la seniiori, era timpul să încerc și altceva. Am primit grad de ofițer, au fost meciuri frumoase în Europa, sunt adevărate și poveștile lui Mitică Dragomir, cu avionul care abia se ridica de la sol, din deplasări, de la blugi, aparate electronice, cafea și câte și mai câte erau în cală. Apoi a venit Revoluția și m-am întors la Petrolul...
Ai avut vreun idol în fotbal?
Nici măcar unul! Plăcerea mea era să iau mingea și să driblez, să schimb pase cu prietenii, să marchez goluri. Ca orice copil, visam!Te-ai născut la Slobozia, dat te-ai afirmat la Ploiești.
M-am născut în Ialomița, când aveam trei luni ai mei s-au mutat la Ploiești. Băteam mingea pe terenurile din cartierul de Nord al Ploieștiului, alături de prietenul Adi Cristescu. Amintiri? Mi-au rămas în suflet stadionul vechi, suporterii de la Ploiești, colegii, cantonamentele, chinul de la Crângu lui Bot... Toate sunt în sufletul meu!
Propunere de la Petrolul în 2012
Apropo de Petrolul, clubul tocmai a falimentat. În 2012 ai avut și tu o discuție să te întorci acasă.
În 2012, m-a chemat Vivi Răchită să evaluez situația de la Centrul de Juniori. Propunerea era să devin director tehnic al acestui Departament, însă nu s-a finalizat nimic! Situația de azi nici nu știu cum s-o comentez. E tipică pentru România, văd numai insolvențe, falimente, scandaluri. Petrolul? Ca să se reinventeze, trebuie ca toate forțele orașului să se mobilizeze. Decât ceva făcut pe grabă, mai bine mai mult timp în eșaloanele inferioare, cu un plan clar, de revigorare, cu accent pe creșterea juniorilor. Ca să ai continuitate, îți trebuie în proiect pe 5-6 ani!
Banditul cecen fugit în Africa
Ai prins două momente triste și tu: falimentul de la Servette, din 2005, și faptul că ai dat afară de la Neuchatel, în 2011, înainte de sfârșitul nefericit al clubului.
La Servette, unde am activat o lungă perioadă – antrenor secund, ”principal”, director tehnic, manager - am fost chiar ultimul antrenor. Dintre amintirile plăcute ca ”principal”, aș reține un 3-2, cu cei de la FC Thun, echipa de pe primul loc în acel moment. Îi aveam atunci în echipă de Viorel Moldovan, pe francezii Stephane Ziani și Karembeu, pe chilienii Valdivia și Beausejour, pe Sebastian Roth, portarul naționalei Elveției. La Neuchatel a distrus tot cecenul Bulat Ciagaev. Un bandit! După ce am prins finala Cupei, în 2011 pe care am pierdut-o, din păcate, m-a sunat și m-a pus pe liber! Și acum mai are datorii la Fisc, la Stat, impozite neplătite. Procesul e în august. A făcut și câteva luni de pușcărie, dar a fost eliberat. Am citit în presă că se ascunde pe undeva prin Africa.
Manager la fundația Fachinnetti și de ce nu a ajuns Hagi la Neuchatel
Fostul bos de la Neuchatel, Gilbert Fachinnetti (80 de ani), a oferit numele, imaginea și susținerea sa fundației care reprezenta viitorul clubului, mișcarea de juniori. ”Până să plec la Nice, de la 1 martie 2012, am fost managerul acestei fundații. Prin functia pe care am deținut-o, am fost antrenor, economist, pedagog. Înainte de a deveni fotbaliști, jucătorii trebuie să fie oameni! Dacă seniorii au dat faliment, măcar tinerii să fie salvați, asta a fost ideea”. Pe vremea când patrona clubul, în 1985, Fachinnetti l-a convins pe președintele Realului să-l lase pe neamțul Uli Stielike la Xamax și a vrut să-l aducă pe Gică Hagi la club, după celebrul 4-4 cu Sportul, din Cupa UEFA (primul tur, sezonul 1985-1986, ”Regele” a înscris de trei ori; 0-3 în Elveția, în prima manșă). ”A ajuns până la Ceaușescu, dar comuniștii s-au opus transferului”, rememorează Adi.
Adi nu și-a găsit încă apartament în Nice și stă la hotelul Novotel, de lângă aeroport. De pe Coasta de Azur ajunge cu avionul acasă, la Geneva, în doar 40 de minute!
