Balaci și-a prevestit sfârșitul: ”Toți o să murim de inimă”! Amintiri fabuloase de la familia Cernăianu despre ”golănașul” Ilie

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

În paralel, în perioada 1971-1976, a fost și selecționer al echipei studențești a României, cu care a câștigat de două ori Campionatul Mondial Universitar, edițiile 1972 și 1974.  În 1976, a fost promovat antrenor federal, apoi între anii 1977-1980 a fost pus antrenor secund la echipa națională a României („principal” fiind Ștefan Kovacs). În 1979, a fost înscăunat antrenor principal al primei reprezentative.

„Au jucat cu inima”

Undeva în București, de duminică la prânz, o doamnă plânge întruna. Este Mariana Cernăianu, fiica celebrului antrenor: „Cu Ilie m-am întâlnit ultima oară acum trei ani, la moartea tatăl lui meu. M-a impresionat că a venit. Mi-a zis: «S-a dus și profesorul. S-au dus aproape toți. Mai sunt eu și câțiva, din generația mea. Și toți o să murim de inimă (n.r. – medicii au stabilit că Balaci a suferit un infarct)! Eu trăiesc din amintiri»! N-am apucat decât să-i zic: «Hai, Ilie, termină!». Tatăl meu murise de inimă, probleme cu circulația. Toată generația aia a Craiovei a pus suflet, nu jucau pentru bani. Erau plătiți în jumătăți de porc și alte produse. Au fost o familie unită, nu erau secrete între ei. Toți au fost foarte sufletiști. Au jucat cu inima”. 

Mariana Cernăianu FOTO: Facebook

Născut pe 12 octombrie 1933, la Târgu Jiu, Constantin Cernăianu a decedat pe 22 iunie 2015, la vârsta de 81 de ani. Din 1976, familia Cernăianu s-a mutat în București.

Promisiunea Profesorului: „Nu mă las până nu-l fac cel mai mare fotbalist al României”

Mariana Cernăianu își amintește cum l-a descoperit tatăl său pe viitorul mare fotbalist.

„Juca o miuță lângă de terenul de antrenament al Craiovei. Avea 14-15 ani. I-a zis lui Oțet să-l aducă a doua zi la antrenament. O zi venea la antrenament, apoi o săptămână lipsea. Tata venea acasă și se plângea că are probleme cu el. Provenea dintr-o familie simplă, de muncitori. Era, însă, extrem de inteligent. Erau discuții pe care le auzeam în familie, în casă, copil fiind. Îl auzeam pe tatăl meu spunând: «Nu mă las până nu-l fac cel mai mare fotbalist al României»!”

„Era golănaș, rebel. Era sigur de el, frumușel, talentat… Avea locurile lui din oraș pe unde umbla. Într-o zi, tata a venit acasă și a zis: «M-am liniștit, și-a găsit o prietenă, o fată din clasa lui. Am instruit-o cum trebuie. O să-l potolească». Era vorba chiar despre Dana, care i-a devenit soție”, povestește, printre lacrimi, Mariana Cernăianu.