Imagini puţin cunoscute din viaţa şi cariera lui Adrian Mutu. Briliantul, cum nu l-aţi mai văzut niciodată
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
“Am plecat copil, m-am întors bărbat”, glema Adi, iarna trecută, la revenirea, după 14 ani, în Liga I. Azi, când a împlinit 36 de ani, Adrian Mutu a sugerat că se retrage. Sportnews.ro vă arată astăzi o serie de instantanee rar publicate din viaţa “Briliantului”.Fotografiile, multe în alb şi negru, compun un puzzle spectaculos al vieţii fotbalistului, plecat la 21 de ani, după episoadele FC Argeş şi Dinamo, spre alte zări.
1986
Grăsuţul Adi (medalion jos) este liderul grupului de copii din blocul în care locuia în Piteşti. Laura (foto), 40 de ani, sora mai mare, rememorează: “Mama era însărcinată şi m-a întrebat ce nume aş alege pentru un frăţior. Am zis Adrian, numele partenerului meu de joacă! Aşa l-a pus! Îl iubesc pe Adi, îi schimbam şi scutecele! La 4 ani, a venit singur la şcoala mea, în pijama! «Oaoa, aşa-mi zicea, ce frumos sună clopoţelul!»”.
1992
Legitimat la puştii lui FC Argeş, ochit de antrenorul Mihai Ianovschi, Mutu (medalion) a făcut parte dintr-o generaţie de excepţie, cu Neaga (jos, al treilea de la dreapta) şi Dani Coman (jos, primul din dreapta). Era vremea când Adi îi fura bani de la bunicul său pentru a-şi achiziţiona o minge originală, marca Artex!
1993
Pare “câine” de mic (aici, alături de Nancy, căţeaua Labrador a familiei), dar n-a ţinut cu Dinamo când copilărea! Tatăl, Spiridon, fan al Ştiinţei, i-a cumpărat jambiere alb-albastre, culorile Craiovei. Echipat astfel, Adi a văzut în 1983 meciul cu Kaiserslautern, din “sferturile” Cupei UEFA, 1983. S-a bucurat atât de mult la golul lui Crişan, al calificării în semifinale, încât a alunecat pe gresia din casă, a căzut şi şi-a spart capul!
1994
Talentul şi valoarea i-au fost apreciate rapid. La 16 ani, Mutu era în lotul naţional de juniori. Aici, cu şapcă, stă lângă Cătălin Munteanu (primul din stânga), cu diploma acordată celui mai bun jucător al unui turneu.
1995
21 iunie 1995. Mutu (medalion) avea 16 ani şi conducea echipa de juniori III a clubului FC Argeş spre titlul naţional. “Violeţii” au învins cu 1-0 pe ICIM Braşov (Mutu, 86) într-un meci disputat pe Stadionul 23 August din Bucureşti, în deschiderea finalei Cupei: Rapid - Petrolul 0-0, 4-5 după loviturile de departajare.
1998
Idolul lui Mutu a fost Nicolae Dobrin, regretatul jucător ce a condus Piteştiul spre două titluri. Când era copil, Adi se ducea cu Sorcova la Gicu acasă, să-l vadă pe “Gâscan” de aproape! Între 1996 şi 1999, “Briliantul” l-a avut la FC Argeş ca antrenor pe marele Dobrin.
1999
Performanţele au început să apară. Mutu (dreapta, bucurându- se cu Marius Niculae) a înscris 26 goluri în 18 jocuri, având un rol determinant la câştigarea titlului şi a Cupei de către Dinamo. În retur, Adrian s-a transferat la Internazionale Milano.
2000
Adi (stânga, cu prietenul Alin) şi-a chemat sora la Milano. “Nu ştia ce să-mi mai cumpere! Eram în Piaoea Duomo, cu bagaje. «Zici că suntem în filme cu bogătaşi!», i-am zis. «Chiar suntem! », a replicat el”, povesteşte Laura.
2003
Revenit în ţară, Mutu se va îmbrăca iar în galben şi albastru, culorile clubului Petrolul. A mai jucat astfel echipat la Parma (2002-2003): 31 de meciuri, 18 goluri. De la italieni, el a primit un cadou de suflet: un “tron” galben-albastru (foto). Canapeaua, pe care se odihneşte un tigru de pluş, tronează şi azi în camera lui Adi din casa părintească.
