Jocurile Olimpice. Povestea lui Gabriel Sîncrăian, halterofilul medaliat cu bronz la Rio. Mama - croitoreasă, tata - strungar
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Halterofilul român Gabriel Sîncrăian (27 de ani) a cucerit medalia de bronz, vineri, la categoria 85 kg, în cadrul Jocurilor Olimpice 2016. Este cea de-a treia medalie pentru România la Rio, după cea de aur obținută de echipa feminină de spadă și cea de argint cucerită de tenismenii Florin Mergea și Horia Tecău în proba de dublu.Gabriel Sîncrăian este legitimat la CSM Bistrița și a fost desemnat în 2015 sportivul numărul 1 al județului Bistrița-Năsăud. El a participat și la Jocurile Olimpice de la Londra, în 2012.Sîncrăian s-a născut la Cluj, în 21 decembrie 1988. Mama - croitoreasă, tata - strungar. La 10 ani a venit în Bistrița și la 19 a plecat la București. În 2015, la 26 de ani, a devenit maestru al sportului, absolvent de educație fizică și unul dintre cei mai buni halterofili din România. Povestită, viața lui e mai nuanțată, evident. ”Locuiam în Gheorgheni și la un moment dat aveam doi vecini cu care mă jucam și pe care nu-i mai găseam. Nu mai veneau afară, nu știam ce s-a întâmplat cu ei. Am aflat că mergeau la Clubul Clujeana, la haltere. Aveam 8 ani și habar n-aveam ce-s alea haltere, dar m-am dus într-o zi cu ei la antrenament. De atunci n-am mai întrerupt acest sport”, a povestit Gabriel Sîncrăian pentru sportulbistritean.ro.
Saranciuc l-a adus la Bistrița, Fătu l-a preluat
După doi ani de inițiere în tainele acestui sport cu antrenorul Tajnadi, clubul Clujeana s-a desființat. Sîncrăian nu apucase să prindă gustul performanței. Câștigase doar câteva concursuri amicale, de copii, Cupa Mărțișor, 1 Iunie, întreceri de genul acesta. Însă lumea halterelor din România aflase deja că la Cluj sunt câțiva puști de mare viitor, numai buni de transferat. Cel mai insistent dintre antrenorii care-l știau a fost Mugur Saranciuc de la Bistrița. În 1998 l-a adus la Centrul Olimpic de juniori și imediat l-a legitimat la Clubul Sportiv Municipal Bistrița.
Un an mai târziu avea să câștige prima medalie importantă din carieră, una de bronz la naționalele de cadeți. Și de atunci, vitrina lui de trofees-a tot umplut: multiple medalii de campion național la toate categoriile de vârstă, 3 medalii de bronz la europene de juniori 1 și 2, aur european la tineret, 3 medalii de bronz la europenele de seniori și multe alte performanțe, obținute și cu ajutorul antrenorului Ovidiu Fătu care l-a preluat ulterior. Toate astea aveau să-l recomande pentru lotul olimpic în vederea Jocurilor Olimpice de la Londra.
Nouă ani la Bistrița!
Nouă ani a locuit în hotelul de la stadion, vreme în care a terminat Liceul Forestier și s-a înscris la Facultatea de Educație Fizică și Sport, pe care între timp a și absolvit-o. Din 2007 nu prea mai vine prin Bistrița, pregătindu-se la loturile naționale din București, dar regretă destul de mult despărțirea de acest oraș. ”M-am simțit excelent la Bistrița, un oraș micuț dar foarte frumos, în care mi-am făcut mulți prieteni și care o să rămână mereu în inima mea. Oricum, deocamdată sunt legitimat la CSM Bistrița și degrabă n-o să plec nicăieri”, le promite Gabriel năsăudenilor.După ce a stat mulți ani în umbra colegului său Răzvan Martin, Gabriel Sîncrăian a ieșit la rampă, profitând și de suspendarea lui Martin, după mediatizatul caz de dopaj. În 2015 a terminat pe locul 5 la Campionatele Mondiale de la Las Vegas, la un pas de podium. ”Puteam un pic mai mult, poate la smuls. Însă a fost un concurs incredibil de greu, nu m-am așteptat să fie așa. Probabil că așa va fi și la Rio, dar până atunci mai trebuie să ajung la Campionatele Europene de anul viitor. Am nevoie doar de o participare acolo, fiindcă așa spune regulamentul. Nu te poți califica la Olimpiadă fără participări la două competiții majore”, a explicat Sîncrăian pentru sportulbistritean.ro.
