La muzeul ”River Plate” îi poți vedea în acțiune la nesfârșit pe ”viteziștii” din 1986. Steaua rulează la fiecare 3 minute!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La muzeul „River Plate” îi poți vedea în acțiune la nesfârșit pe „viteziștii” din 1986. Steaua rulează la fiecare 3 minute!Imaginile de la victoria contra „roș-albaștrilor” în finala Cupei Intercontinentale din 1986, de la Tokio, nu se „odihnesc” nicio clipă. De pe alt perete, Maradona le face „concurență” românilor cu golurile lui contra Angliei, la Mondialul din Mexic.În timp ce-n România, de trei ani încoace, nimeni nu mai știe care e Steaua și ce se va alege de viitorul acestei grupări măcinată de procese, la capătul celălalt al pământului, la Buenos Aires, există un colț unde, la fiecare 3 minute, îi poți vedea pe Stângaciu, Tudorel Stoica, Pițurcă, Belodedici și pe toți ceilalți jucători care au înfruntat-o pe River Plate în finala Cupei Intercontinentale desfășurate la Tokio.„Museo River Plate”, o „extensie” a celebrului stadion „El Monumental”, este un soi de „tunel al timpului”, un hol întunecat, luminat doar de câteva leduri din pardoseală care indică fiecare an al clubului River Plate, înființat în 1901, cu 6 ani mai înainte de vremurile în care în România avea loc o răscoală țărănească.
Cuprins:
Acest hol are în stânga și-n dreapta diverse încăperi unde este prezentată câte o decadă. Pe pereți sunt informații detaliate de la fiecare ediție de campionat câștigată de River (rezultate, marcatori, echipe, tot!). În fiecare cameră este și câte un televizor unde rulează câte un filmuleț de 3 minute, în care este prezentată pe scurt toată decada, din punct de vedere politic, social, cultural și, evident, sportiv etc. Acolo vezi și cum s-a contruit obeliscul, simbol al capitalei Argentinei, cine au fost președinții țării în anumite perioade, pe Carlos Gardel, dar și informații despre războiul Malvinelor.
La muzeul „River Plate” îi po,ți vedea în acțiune la nesfârșit pe „viteziștii” din 1986. Camera cu două televizoare
La anii 80, prima surpriză este că decada a fost atât de plină, încât au pus două televizoare. Pe unul rulează imaginile care l-au făcut „zeu” pe Diego Armando Maradona (au trecut peste „amănuntul” că a jucat la Boca Juniors și este fan declarat al acestei echipe!). Golul înscris cu „mâna lui Dumnezeu”, apoi celebrul dribling încheiat cu un gol de poveste din aceeași partidă cu Anglia.
Vizavi îi vedem pe Pițurcă, Tudorel Stoica, Belodedici, Stângaciu și toți ceilalți „viteziști” folosiți la Tokio. De pe rezumatul de 3 minute lipsește golul marcat de Belodedici și anulat fraudulos, pentru un presupus ofsaid. Nu lipsește însă golul uruguayanului Antonio Alzamendi, conațional cu arbitrul Jose Martinez!Se știe, Cupa Intercontinentală era arbitrată într-un an de un arbitru european, în celălalt de un sud-american. „Coincidență” sau nu, de multe ori au câștigat echipele de pe același continent cu arbitrul! Steaua a prins anul în care a fost delegat un arbitru sud-american și a pierdut!
Jose Martinez a sancționat un fault făcut de Tudorel Stoica, le-a arătat argentinienilor fluierul, semn că n-au voie să execute lovitura înainte de semnalul său. Dar aceștia nu l-au ascultat, au aruncat mingea în atac în timp ce steliștii se pregăteau să facă zidul, Alzamedi a tras, mingea i-a revenit cu noroc și tot el a marcat. Steliștii au protestat, dar cu atât au rămas.CITEȘTE ȘI:
Nebunii de la nivelul al treilea al peluzei de pe celebrul „La Bombonera” au făcut tribuna să se miște ca la un seism. Cutremurul produs de „barras bravas”
FOTO&VIDEO / Echipa pe care o iubește Papa Francisc are galeria cu cel mai bogat repertoriu de cântece. Reportaj la un meci al lui San Lorenzo despre pasiune și nebunie la marginea favelei
Steliștii, tot timpul în ochii milionarilor
În sala în care sunt expuse trofeele clubului, Cupa Intercontinentală din 1986 este poziționată în centru. Iar la intratea în lojele de la stadionul „El Monumental”, impresionanta arenă pe care s-a jucat finala Campionatului Mondial din 1978, pereții sunt „tapetați” tot cu imagini cu bucuria jucătorilor după finala cu Steaua!
O lojă la River costă cam 30.000 de dolari pe an! Milionarii care le-au închiriat și care nu lipsesc de la niciun joc dau mereu cu ochii de imaginile de la Tokio din 1986. Echipa are în palmares 36 de titluri, 2 Cupe ale Argentinei, 3 Copa Libertadores, 1 Copa Interamericana, 1 Supercopa Sudamericana și multe alte trofee. Nimic nu rivalizează cu succesul din 1986 din Cupa Intercontinentală.
Stadionul „Antonio Vespucio Liberti” chiar e „Monumental”
Spre deosebire de celebrul „La Bombonera”, aflat în cartierul Boca, unde e bine să respecți orele de „program” indicate de localnici (n-ai ce căuta acolo înainte de ora 10.00 și după ora 19.00!), arena „Antonio Vespucio Liberti”, pe care toată lumea o știe sub denumirea de „El Monumental”, casa celor de la River Plate, este situată în cartierul Nunez, o zonă liniștită.
E un soi de Cotroceni, cu vile drăguțe și foarte scumpe. Și fără garduri, deși, teoretic, în zi de meci, pe acolo trec mulți „nebuni”. Zona pare foarte scumpă, dar cei de la River susțin că porecla de „Milionarii” vine de la faptul că în anii 30 aceasta a fost prima echipă din Argentina care a vândut jucători cu mai mult de 1 milion de dolari! Stadionul pe care Kempes și Passarella s-au încoronat campioni mondiali în 1978, după celebra finală câștigată cu 3-1 în fața Olandei, este ușor „arhaic” (normal, a fost inaugurat în anii 30), dar lasă o impresie de măreție. Până în 1978, când ovalul s-a închis, a fost o potcoavă cu deschidere spre râul Plata.
Tribunele sunt bine deliminate de teren cu garduri înalte și cu multe rânduri de sârmă ghimpată în partea superioară. Uneori, și printre „milionari” e periculos.
CITEȘTE ȘI:
Hagi, la mare preț la Buenos Aires. Un tricou ”fake” al decarului Generației de Aur costă o mică avere
Libertatea l-a descoperit la Buenos Aires pe cel mai atipic argentinian: „Nu-mi place fotbalul și am învățat limba română!”
