Mierea poate sta luni sau chiar ani într-un borcan, fără frigider și fără conservanți, în timp ce alte alimente se alterează rapid. Secretul stă în combinația naturală de zahăr, puțină apă și aciditate, care face din miere unul dintre cele mai rezistente alimente.
Cuprins:
E miere peste tot! Sute de borcane care se amestecă printre vocile oamenilor, zumzetul albinelor și pașii vizitatorilor care se opresc, unul câte unul, în fața tarabelor pline.
Pe mesele de la Târgul Național al Mierii din Băneasa, aurul albinelor stă aliniat în sute de recipiente: miere de salcâm, polifloră, de tei, de floarea soarelui, dar și sortimente mai puțin obișnuite.
Și aici se naște o întrebare pe care o auzim frecvent: de ce nu se strică mierea?!
Într-o lume în care laptele are nevoie de frigider, pâinea mucegăiește, iar fructele se ofilesc, mierea pare să joace după alte reguli. Poate sta luni, ani și chiar perioade foarte lungi într-un recipient bine închis, fără să devină improprie consumului.
Secretul nu este o magie a stupului. Este o combinație aproape perfectă de zahăr, puțină apă și aciditate.
„Odată sigilat, mierea nu se strică niciodată”, explica apicultorii. Are foarte mult zahăr și foarte puțină apă disponibilă. Iar fără suficientă apă, bacteriile și alte microorganisme nu se pot multiplica ușor. La aceasta se adaugă aciditatea naturală a mierii.
Cu alte cuvinte, borcanul care pare atât de prietenos pentru noi este un loc aproape imposibil de locuit pentru multe dintre microorganismele care alterează alimentele.
Legislația europeană descrie mierea ca pe un produs alcătuit în principal din zaharuri, dar și din acizi organici și enzime.
Iar albina face o parte esențială din această „rețetă a conservării”. Nectarul adus în stup nu rămâne pur și simplu nectar. Este prelucrat, ventilat și maturat până când conținutul de apă scade suficient pentru ca produsul să poată fi păstrat. De aceea, apa este dușmanul mierii.
„Dacă un borcan este bine închis, mierea poate rezista foarte mult timp. Dacă însă absoarbe umezeală, situația se schimbă”, ne explică un apicultor prezent la târg.
La unul dintre standuri, un borcan cu miere albicioasă și tare poate părea, la prima vedere, suspect. Cineva îl ridică, îl întoarce spre lumină și îl privește cu atenție.
„E stricată?”, ar putea fi întrebarea unui cumpărător neexperimentat. Nu! Este cristalizată.
Cristalizarea este un proces natural al mierii. Unele sortimente se întăresc mai repede, altele rămân fluide mult timp. Raportul dintre glucoză și fructoză are un rol important în viteza cristalizării.
Apicultorii știu asta și aproape că s-au obișnuit să explice același lucru de fiecare dată când cineva vede mierea „zaharisită”.
Deci dacă mierea din cămară se întărește, nu înseamnă că trebuie aruncată. Înseamnă că în borcan se petrece unul dintre cele mai naturale procese ale acestui aliment.
La târg, răspunsul pare să fie peste tot: în faguri, în borcane, în lingurițele de degustare și în poveștile oamenilor care își petrec vara printre stupi.
Un apicultor nu vede mierea doar ca pe un aliment. O vede ca pe rezultatul unei munci care începe cu mult înainte ca borcanul să ajungă pe masa din Băneasa.
„Mierea nu se strică! Nu intrăm în panică dacă nu vindem cum ne-am dori, pentru că borcanele sunt sigilate etanș și nu vom avea probleme. Din asta trăim, dar știm că le vom vinde pentru că avem miere de calitate chiar dacă e îmbuteliată de câteva luni”, spune unul dintre vânzătorii de miere.
Dar pentru un apicultor, un borcan de miere nu este doar ceva dulce. Vorbim de luni de muncă, stupi mutați, rame, combustibil, tratamente, echipamente și, mai ales, munca neobosită a albinelor.
„E o pasiune moștenită de la tata, de mic copil. De fapt, e o pasiune moștenită din tată în fiu, pentru că și bunicul a fost apicultor! Dacă nu-ți place, te lași. N-are niciun sens!”, spune Marinel Băltărețu din Olt.
Un cumpărător gustă mierea. Altul întreabă de unde este. Un copil privește fascinat un fagure. O femeie compară două borcane de salcâm. Cineva caută polen. Altcineva întreabă de propolis.
Mierea nu este însă nemuritoare în orice condiții. Umezeala poate favoriza fermentarea, iar păstrarea necorespunzătoare poate afecta calitatea. Tocmai de aceea, borcanul trebuie ținut bine închis, într-un loc uscat și ferit de condiții care favorizează absorbția apei.
La Târgul Național al Mierii, oamenii vin să cumpere miere direct de la sursă! Pleacă cu produse de calitate la prețuri mult mai mici decât în piețe sau în magazine. Există și oferte. La trei borcane primești unul gratis!
Pofticioșii încearcă mierea direct în fața tarabelor pline. Curge lent pe linguriță, lucind în soarele de toamnă. Nu are nevoie de frigider. Nu are nevoie de conservanți adăugați.
„Dacă bag tot felul de mizerii în miere m-am nenorocit! Nici măcar când vine primăvara nu le dau albinelor decât polen. Sunt ca copiii mei, cum să le strig viața lor de zi cu zi”, mai spune domnul Marinel.
Dânsul știe tot de ceea ce albinele au nevoie. Poate că de aceea, dintre toate minunile de pe mesele târgului, cel mai spectaculos lucru nu este culoarea mierii și nici gustul ei.
Ci faptul că, într-un simplu borcan natura a inventat una dintre cele mai eficiente metode de conservare.
„Apicultură am făcut toată viața mea și asta o să fac mereu. E modul meu de viață, e pasiunea mea numărul unu. N-am ce să fac! Când nu sunt la albine, sunt cu familia. De multe ori mergem împreună cu camionul cu albine. Nu e chiar simplu să fii apicultor. E multă muncă, dar pasiunea ne ține în viață”, încheie Gheorghe Apetrei, venit la târg din Neamț.