Ovidiu Burcă a terminat Facultatea de Psihologie şi se pregăteşte pentru primul titlu cu FC Timişoara

Ai jucat în Ecuador, Japonia, Germania, China şi România. Care ar fi diferenţele din punct de vedere fotbalistic între aceste ţări?
Fotbalul, în esenţă, este la fel peste tot. Diferenţele izvorăsc din specificul şi mentalităţile fiecărui popor. În Ecuador întâlneşti pasiunea pentru fotbal în forma ei brută, primară, în timp ce în Germania fotbalul capătă o cu totul altă dimensiune şi rigoare. În ceea ce ne priveşte, ne-am pierdut identitatea ca stil de abordare a jocului de fotbal şi încercăm să ne reinventăm. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu poporul român.
Care e locul care te-a impresionat cel mai mult, pozitiv sau negativ?
Am văzut multe locuri interesante în lumea asta şi, la momentele respective, au avut un impact deosebit în mintea mea. În mod cert, Germania, m-a marcat „ireversibil”!  Zicala „omul sfinţeşte locul” se potriveşte cel mai bine acelor meleaguri. Negativ nu am fost impresionat de anumite locuri, ci doar de răutatea oamenilor.
Foarte puţini jucători români confirmă la echipe din străinătate. E atât de greu să fii departe de ţară?
Ca să reuşeşti în străinătate, trebuie să ai o mentalitate sănătoasă, de învingător, şi să-ţi doreşti cu adevărat ceea ce îţi propui! Limba a fost primul obstacol de fiecare dată când am schimbat echipa şi ţara, dar în Germania a fost foarte dificil pentru că ei acceptă foarte greu să comunice în altă limbă. M-am simţit mândru că sunt român, când am fost numit căpitan de echipă la Cottbus, şi am fost trist de fiecare dată când văd pe primele pagini ale ziarelor din străinătate ce nenorociri au mai făcut românii plecaţi din ţară!
                                  „Fotbaliştii sunt oameni extrem de sensibili!”
Anul trecut ai terminat Facultatea de Psihologie. Ce te-a determinat să urmezi această facultate?
Am renunţat la ANEFS şi la Facultatea de Relaţii Publice în favoarea Psihologiei.  Sunt convins că mă va ajuta mai mult decât orice în meseria de antrenor pe care m-am decis să o urmez, după ce voi termina cu fotbalul. Şi nu-mi va fi utilă doar în fotbal!
Te deranjează să fii băgat în aceeaşi oală cu ceilalţi jucători de fotbal despre care se spune că sunt departe de a fi culţi?
Nu mă deranjează deloc că fac parte din această breaslă, dimpotrivă! Fotbaliştii sunt oameni extrem de sensibili şi un lucru e şi mai important, fiecare are o poveste de viaţă! Din păcate, se mediatizează lucrurile mai puţin interesante ce ţin de această breaslă şi oamenii nepotriviţi!
Are Timişoara ce îi trebuie pentru a câştiga primul titlu din istorie?
Avem toate atuurile să sperăm că putem câştiga titlul. Noi vom face tot ce ne stă în putinţă, de acest lucru puteţi să fiţi siguri! Echipa, în sensul de grup, este punctul nostru forte.
                             A regretat că a părăsit Craiova cu „lotul Neţoiu”
Contează experienţa foştilor dinamovişti din lot în ascensiunea Timişoarei?
Faptul că aici sunt jucători care au câştigat trofee la viaţa lor e un lucru pozitiv. Dacă la Dinamo, istoria clubului îi obligă pe fotbalişti să învingă meci de meci, la Timişoara dorinţa de victorie trebuie să ţină de valorile intrinseci ale jucătorilor, acelea de a fi campion, de a-şi dori asta cu toată fiinţa lor!
Ai făcut parte din „lotul Neţoiu”, care a părăsit Craiova pentru Dinamo. Ai regretat vreodată că ai plecat atunci de la Universitatea?
Da, am regretat! Am plecat de la Craiova fără să se fi terminat un ciclu, o perioadă de evoluţie în viaţa mea, am sărit câteva „trepte”.
Eşti născut la Slatina, la fel ca Luţu, Dănciulescu sau Niculescu. E un oraş unde jucătorii au mai mult talent pentru fotbal?
Zona Olteniei e o zonă plină de copii talentaţi, care şi doresc să reuşească în viaţă şi care au modele de urmat! Desigur fără ajutorul oamenilor care au grijă de aceste talente totul ar fi în zadar.
 
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE