Patrick Posipal, nepotul singurului campion mondial cu origini românești, Josef Posipal. ”Sunt mândru de bunicul meu”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Patrick Posipal: ”Eu sunt nepotul singurului campion mondial cu origini românești, Josef Posipal”. Are 33 de ani și joacă și la SV Meppen. ”Jupp” a ridicat zeița în 1954.Toată lumea ştie că performanţa maximă a naţionalei noastre, absentă de la Campionatul Mondial de fotbal Rusia 2018, a fost sfertul de finală de la Mondialul din 1994. Puţini cunosc însă că un fotbalist de origine română, născut la Lugoj, Josef Posipal, a reuşit să câştige titlul suprem în 1954, jucând în naţionala RFG.Pe scurt, Josef s-a născut la Lugoj, pe 20 iunie 1927 (dacă mai trăia, miercurea viitoare ar fi împlinit 91 de ani). Tatăl, Peter, brutar, român get-beget, mama - Anna Maria Hillier, unguroaică din Darova, de lângă Timişoara. La 16 ani, Josef a plecat în Germania pentru a învăţa meseria de lăcătuş la o oţelărie din Hanovra. De fapt, a fost lagăr de primire. A muncit într-o fabrică de armament, ca mecanic la o maşină de produs gloanţe. Încă de la Lugoj începuse să joace fotbal, aşa că, în Germania, a mers la Weissen Adler, echipa emigranţilor est-europeni, la Badenstedt şi Linden.
Cuprins:
Lăcătușul de la fabrica de gloanțe care nu a mai revenit la Lugoj
După terminarea războiului, Posipal a primit o scrisoare de la mama sa, în care aceasta îi cerea să rămână în Germania, deoarece nemţii din România erau deportaţi în URSS şi persecutaţi. Decizia de a rămâne acolo a fost dureroasă: nu avea să-şi mai vadă mama, pentru că nu a mai ajuns niciodată în România.În 1947, ”Jupp” a semnat primul contract ca profesionist, cu Arminia Hannover. Apoi a pătruns în fotbalul de nivel înalt, la Hamburg. Până în 1958, când şi-a încheiat cariera, fundașul avea să joace la hanseaţi 288 de meciuri, înscriind 58 de goluri.
A primit cetăţenia în 1951 şi, în acelaşi an, la 17 iunie, debuta în naţională, la Berlin, în meciul RFG – Turcia (1-2). A evoluat în reprezentativă de 32 de ori, înscriind o dată. În 1953 a fost singurul german convocat în “Echipa Lumii” contra Angliei. Punctul culminant al carierei lui a fost Mondialul din 1954, din Elveţia. În grupă, formaţia antrenată de Herberger fusese zdrobită de Ungaria, 3-8 (ar fi cedat deliberat disputa cu Ungaria, pentru a nu întâlni Brazilia în optimi. Germanii, care au avut o echipă alcătuită exclusiv din amatori, au intrat pe teren cu echipa a doua şi au pierdut pentru a avea un culoar favorabil spre fazele superioare).
Miracolul de la Berna!
RFG a trecut mai departe în urma unui baraj cu Turcia. S-a calificat în finala din 4 aprilie, având de înfruntat iar tăvălugul maghiar. Posipal l-a avut ca adversar pe Czibor, vecin şi coleg, cândva, la şcoala din Lugoj! În minutul 8, Ungaria lui Kocsis, Puskas şi Hidegkuti conducea cu 2-0. Germania a renăscut şi a câştigat cu 3-2, primind Cupa “Jules Rimet”. Zecile de mii de fani veniţi la Berna erau în delir.Finala CM 1954: FRG - Ungaria 3-2 (Morlock 10, Rahn 18, 84/ Puskas 6, Czibor 8)Cei 11 eroi ai Germaniei se numeau, în ordinea aşezării clasice de tip WM: Turek – Posipal, Kohlmeyer, Eckel – Liebrich, Mai – Rahn, Morlock, O. Walter, F. Walter, Schäfer. Antrenor era vestitul Sepp Herberger. Germania cucerea primul titlu mondial din palmares, iar singurul component al acelei echipe care se născuse în afara Germaniei occidentale era fundaşul român Posipal.
Doar Horst Eckel trăiește
Din aceea echipă a Germaniei Federale mai trăiește un singur campion,Horst Eckel (86 de ani), care a fost, zilele trecute, protagonistul unui material superb în ziarul german ”Bild”.
Regrete, Belodedici, fotbalul din România
Mingea legată de picior și abonamentul pay-per-view
