Poveste emoționantă: Ion Panait a crescut la un centru de plasament, acum s-a calificat iar la Olimpiadă! ”Eu nici n-am vrut să merg la Rio! Mă pensionasem”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe lista sportivilor români calificaţi la Olimpiada de la Rio de Janeiro s-a adăugat şi luptătorul de greco-romane prahovean Ion Iulian Panait (35 de ani, pe care îi va împlini joi, 1.69 metri). Sportivul mizilean s-a calificat pentru a doua oară la Jocurile Olimpice, povestea lui fiind una emoţionantă.În 2008, Ionuț a fost eliminat în turul secund de un chinez, după un ”bye” în primul tur, terminând pe locul 13, acum visează la mai mult.Acesta a activat la clubul Caraimanul Buşteni, fiind descoperit, la 10 ani, de antrenorul Mirel Stănciulescu. ”Era un copil foarte modest, care a muncit mult. Își dorea enorm să reușească în acest sport. Dormea cu ghetele si cu echipamentul sub pernă! N-a fost talentat în mod special, dar s-a pregătit zi de zi pentru a deveni cineva”, și-a reamintit tehnicianul din Bușteni.
”Datorită domnului Mirel sunt ceea ce sunt. Vorbesc cu dânsul o dată pe săptămână. Eu am crescut la casa de copii. În 1988 s-au despărțit părinți, iar au și fratele meu mai mic am rămas la tata. Trăiam la țară, bunicii aveau gospodărie, nu duceam lipsă de hrană, dar familia a decis că, decât să mă lase să umblu teleleu pe ulițele satului, fără școală, mai bine mă dau la un centru de plasament, ca să mă învăț cu viața, cu regimul de internat, cu greutățile...În 1990 am ajuns la căminul ”9 mai”, din Bușteni. După vreo doi ani, am văzut că în clasa de la școală erau vreo 20 de copii care făceau lupte. Eram zdeavăn, cum suntem noi, cei de la țară! Antrenorul m-a văzut și pe mine și m-a chemat la sală. Mi-a dat unul mare pe mână, dar l-am pus jos imediat! M-am dus și mâine, și poimâine, de am rămas numai eu din 20! Oricum, a trebuit să o iau de la zero, habar n-aveam de sportul ăsta”, a rememorat Ionuț.Din cauză că la CS Caraimanul nu erau condiții - ”când mergeam la competiții în țară, dormeam în case de copii și cam răbdam de foame”, Panait a fost împrumutat, în 1996, la Brașov, unde a primea și indemnizație. Din 2001 a ajuns la Dinamo, fiind încadrat ca subofițer. ”Aum sunt în rezervă. Nu prea m-am înțeles cu cei de acolo, nu puteam rezista cu 1.200 de lei pe lună, așa că am onorat o ofertă din Germania”.”Johnny” concurează de zece ani și în campionatul Germaniei, la SV Germania Weingarten, club din Bundesliga campion în 2011 și 2012. E cel mai vechi luptător din lot, iar în cinci sezoane consecutive a fost sportivul cu cele mai multe meciuri câștigate într-o stagiune! În total are 148 de lupte, 128 câștigat, 31 prin superioritate tehnică. Și soția sa, luptătoarea Mihaela , bronz continental, a luptat tot pentru clubul de lângă Karlsruhe. Ar vrea să-și ia o casă în Germania: ”În România ne-ar fi greu să ne descurcăm cu banii. În plus, aici stăm înntr-o zonă viticolă, ”grădina vinului”, îmi amintește de Mizilul natal”.
Cum Bundesliga e în vacanță până în septembrie, Panait se pregătește singur, la sala clubului: ”Mă ajută și serviciul. Lucrez cu cârcă, în contrucții, 7-8 ore pe zi. Și în timpul sezonului fac doar două antrenamente, marți și joi, în rest sunt la muncă. De altfel, pentru Olimpiadă a insistat Petrică Cărare, de la Dinamo. Eu nu am vrut să mă duc, ziceam că sunt bătrân, la 35 de ani. Și adversarii de la Ulan Bator s-au speriat când m-au văzut la cântar. Credeau că m-am pensionat! Pe 17 iunie, vin la București, la un turneu internațional, apoi de pe 1 iulie intru cu lotul nostru în cantonament”.Pentru a fi la Rio, Ionuț trebuie să se învoiască de la serviciu: ”Federația a promis că-mi va plăti salariul pe două luni”.
În Germania, sunt 8 ligi de lupte, iar un club are cam 20 de luptători, pe 10 categorii, 5 de greco romane, cinci de libere. Fiecare echipă din Bundesliga are voie să legitimeze un singur sportiv din afara UE”.La Ulan Bator, Panait i-a întrecut, pe rând, pe norvegianul Pal Eirik Gundersen, 11-0, la puncte, în optimi, pe suedezul Knut Zakarias Tallroth, 8-0 în sferturi, pe lituanainul Edgaras Venckaitis, 6-2 în semifinale, și pe finlandezul Tero Seppo Vaelimaeki, ambii fiind deja calificati la Jocurile Olimpice, 3-0 în finală. ”Când am revenit în Germania, am avut partea de o primire de gală, mi-au făcut și conferință de presă, am luat și ceva bănuți! Lumea mă apreciază aici”.
Panait visează la o medalie olimpică, pe care România o așteaptă de la JO 1992 (bronz - Ioan Grigoraș): ”Vom fi 19-20 de luptători la 66 kg. Mă avantajează că s-a schimbat și regulamentul, acum e pemisă lupta de sus mai mult de un minut și jumătate... Iar eu am condiție fizică, tată, de la munca mea zilnică, nu așa. Vizez și renta, nu, m-aș aigura pe viață. Oricum, vrea să mai lupt câtiva ani. Am un coleg polonez care se bate și acum, la 44 de ani. Dacă ești ferit de accidentări și ai viață sportivă, fără excese, poți să duci”.
Panait a petrecut Paștele cu prietenii din Germania.
”Când voi veni în țară, primul drum va fi la căminul din Bușteni, cu daruri, și la primul meu antrenor. Apoi la Mizil, că fratele și bunica mea sunt acolo”
Panait are în palmares două medalii de argint europene la Tampere, Finlanda, în 2008, și Baku (Azerbaidjan), doi ani mai târziu.Ca junior, a fost CM de tineret în 1997, la Maribor (Slovenia), la 52 kg, și la CM de juniori, în 1998, la Tirana (Albania), la 56 kg, terminând pe 4 de fiecare dată. Are în palmares și un turneu câștigat la Sassari, Italia, și unul în Bulgaria, și un loc 5 la CE 2011.
