Căprăruş a acceptat să facă publice dedesubturile naţionalei cu ocazia revenirii sale în circuit, fiind cooptat recent de Ilie Stan la Concordia Chiajna.
Cuprins:
Intrat în fotbal în 1993, la Steaua, Florin (foto) a mai activat la Progresul (1997-1999), Panionios (Grecia, 1999), Al- Hilal (Arabia Saudită, 2000), Emiratele Arabe Unite (2001), dar şi la naţionala Arabiei Saudite, cu care a mers la Cupa Mondială din 2002 şi de la care primea 4.500 $, plus prime.
În 2006, s- a întors cu 430.000 $ în ţară, dar nu i-a mers deloc bine nici în afaceri, nici în dragoste. Prietenii de conjunctură i-au tocat banii, iar marea iubire n-a venit. Acum aleargă după bani, dar şi după femeia vieţii.
Căprăruş are în comun cu Iordănescu credinţa. Este atât de bisericos, încât şi-a transformat bucătăria într-un altar.
“I-a spovedit” în paginile cotidianului nostru pe tricolori. În rândurile de mai jos, vă relatăm istoria nefardată a “Generaţiei de aur”, de la naşterea căreia se împlinesc 20 de ani, spusă de cel prin mâinile căruia au trecut toţi. Urmează poveşti fabuloase cu Iordănescu, Ilie Dumitrescu şi ceilalţi tricolori.
“Era fan al baschetbalistului american Michael Jordan şi venea mereu cu tricoul cu numărul 23, purtat de MJ.
Voia să aibă echipamentul pe mijlocul băncii din vestiar, pe dungă, drept, drept.
Altfel, se enerva şi îl arunca!”.
“Intra mereu cu dreptul în vestiar, zâmbea şi îşi aranja părul.
El, Mihali, Stângaciu şi Lăcătuş erau cei care fumau.
Aveau locul lor în cantonamentul de la Săftica, în spate.
Fumau cu schimbul, nu mergeau toţi în acelaşi timp!”
“Ordonat peste măsură, i se strica toată ziua dacă parfumul şi celelalte obiecte din gentuţă i se răsturnau.
Era politicos, saluta de la portarul de la intrare până când ajungea în vestiar. Hagi i-a spus «Bursucul»”.
“Şi el era mofturos la mâncare. Îi plăcea ca tacâmurile să strălucească, le ştergea şi el! Când venea la lot, nu prea comunica. După antrenamente, se închidea în cameră, dădea drumul la televizor şi vorbea la telefon. Era o perioadă în care jucătorii aveau cartele telefonice pe care vorbeau gratis când se aflau în ţară. În rest, era chitros, nu plătea!”
Tânărul Răducioiu (stânga), consultându-se cu tânărul maseur Căprăruş
“Avea o superstiţie: nu-şi tăia unghiile în ziua jocului. Îi plăceau dulciurile. A adus odată un tortuleţ în cantonament, cumpărat de la Hotelul Bucureşti, unde era o cofetărie foarte bună.
I-a dat lui Dan Petrescu şi lui Ilie Dumitrescu. Venise pregătit cu farfuriuţe, cu linguriţe. Mi-a dat şi mie, după ce m-a avertizat: «Buzău, vezi să nu-i spui lu’ tac-tu!». Eu nu ziceam nimic, dar trebuia să-mi iasă şi mie ceva!”
Căprăruş a dezvăluit, în premieră, o poreclă necunoscută pentru mulţi. Lui Gică Hagi colegii îi spuneau “Ureche” din cauza faptului că era clăpăug! Ca superstiţie, nu le dădea voie femeilor de serviciu să intre în cameră, pentru a-i face curat.
Considera că îl distrag de la ce are de făcut şi că îi poartă ghinion. Femeile de serviciu trebuiau să aştepte să plece el la antrenament. Dădea dispoziţie să nu vină cât timp el era în hotel”, a povestit cel supranumit “Buzău”.
Una dintre puţinele extravaganţe ale “Generaţiei de aur”: Hagi (stânga), blond, în meciul cu Croaţia, 0-1 în “optimile” CM 1998
Hagi a primit alintul şi pentru că îi plăcea să strecoare balonul printre picioarele adversarilor. “În autocar stătea pe rândul doi, în spatele lui nea Puiu. Porecla lui era «Ureche», la fel ca şi a lui Prunea, dar nu-i spuneau toţi aşa, ci doar cei care îşi permiteau, cum era Lăcătuş”, a completat Căprăruş.
Citiţi mâine alte poveşti despre ceilalţi tricolori formidabili