“Am nişte răni groaznice la picioare, dar am intrat să dau totul în meciul decisiv. Am zis că, dacă mor, să mor măcar cu racheta în mână!”, a declarat, curajos, Victor.
După prima zi, când a fost bătut de numărul unu al nordicilor, Jarkko Nieminen, Crivoi a căpătat nişte bătături urâte la ambele picioare. Chiar dacă sâmbătă a încercat să se recupereze, rănile nu s-au dus. Dar chiar şi aşa, s-a dăruit.
“Poate am fost eroul, pentru că am adus punctul decisiv, dar cred că eroi sunt toţi colegii. N-am mai simţit niciodată asemenea presiune, pe care o compari cu un necaz în familie, pur şi simplu îţi tremură picioarele. Nici n-am putut dormi bine cu gândul la acest meci, ştiind că e ultimul. Nu am fost puternic fizic, nu m-am antrenat pentru o suprafaţă hard, pe care nici n-am jucat de doi ani, dar datorită publicului, care mi-a făcut o injecţie cu adrenalină, a trebuit să trag de mine şi aşa am reuşit să câştig”, a declarat Crivoi.
↑ Victor a fost ridicat pe braţe de colegi şi înfăşurat în steagul tricolor
↑ După ultimul schimb, jucătorii din echipa României au sărit de bucurie pe Victor
↑ La final, delegaţia României, în frunte cu Victor (medalion), a sărbătorit victoria
Victor Crivoi, fan al lui Roger Federer, a dedicat victoria familiei, prietenei sale şi publicului clujean. “Pentru mine, a fost o premieră să fiu ridicat pe braţe de întreaga echipă şi de toţi cei din jur. Doar că mă temeam să nu ajung şi la spital cu vreo fractură”, a menţionat tenismenul.
Victor Crivoi (375 ATP, 1.85 m, 75 kg) e profesionist din 2003. Într- un interviu pentru opentenis.ro, sportivul a povestit că a început tenisul destul de târziu, la 12 ani: “Tatăl meu este profesor de educaţie fizică şi el m-a trimis la tenis. A văzut că îmi place să joc mereu cu prietenii la perete şi când actualul meu antrenor, Claudiu Munteanu, a venit să închirieze ore la sală pe timp de iarnă, m-a trimis la el”.
↑ “V” de la victorie şi... de la Victor
Crivoi mai dezvăluie: “Am vrut să renunţ de vreo trei ori din cauza accidentărilor, a lipsei banilor, dar am perseverat, nu-mi pare rău că am ales aceasta cale. Eu nu prea am avut resurse, nici măcar nu rup rachetele, nu dau cu ele de pământ când mă enervez. M-am obişnuit de mic pentru că aveam doar o rachetă sau două, iar dacă se rupeau, rămâneam fără. Îmi descarc nervii în alte moduri”.
fotografii:citynews.ro