Zoltan Kadar s-a născut lângă fabrica de spirt și bere și lângă terenul de fotbal din Ozun: „Săream gardul de la bunica și intram pe terenul lui Juventus”. Știe versurile imnului Ținutului Secuiesc, „dar n-am talent la cântat”

Libertatea: Zoli, ce faci, cum ești? Rămâi pe loc la Young Boys?
Zoltan Kadar: Noul tehnician a venit și cu un asistent, suntem 3 secunzi. Gerardo Seoane e fost jucător, dar și antrenor prolific, a câștigat de trei ori la rând campionatul, 2019, 2020 și 2021. După aceea s-a dus în Bundesliga.

Paprika și conacul bântuit și Juventus Ozun

– Ești născut la Ozun, lângă Sfântu Gheorghe, în Covasna, unde se află un restaurant celebru și un conac bântuit. Am dormit acolo, scârțâia și se deschideau ușile, singure, noaptea….
– Ha-ha ha. Sunt născut la Ozun, patria cartofilor și, pe vremea lui Ceaușescu, a fabricii de spirt și bere. Din păcate, bunica a murit, părinții sunt amândoi la Brașov.

Casa bunicii era la 10 metri era terenul pe care juca Juventus Ozun. Doar săream gardul și eram în iarbă.

– Ai jucat pe acolo la început, nu?
– N-am jucat. Eu m-am dus la Brașov foarte repede, când am împlinit 4 ani. Ne-am mutat la Brașov, ne-am mutat cu părinții.

Când jucam deja la Steagul, la juniori, am făcut un meci cu echipa, cu Ozun, eram mândria locală.

– A mai fost cineva din zonă care a ajuns la națională?
– Nu, de acolo nu. Din secuime, mai e Tibi Selymes, din Târgu Secuiesc.

– Spune-mi cum a fost victoria lui Young Boys cu FCSB, 2-0 la București?
– Dacă FCSB ar fi jucat cu formația completă de la început, era probabil un alt meci. Așa a părut o victorie facilă la final. Eu m-am așteptat la mai mult de la echipa lui Gigi Becali. În repriza a doua, 20 de minute, când au intrat cei trei jucători, au pus probleme. Ca de altfel, și cu Bologna, în ultima etapă.

Nu știu de ce s-a complicat Gigi Becali, ca să schimbe echipa cu noi. Oricum, cei de la Basel trebuie să se uite la televizor, probabil vor anunța echipa cu o zi înaintea meciului.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

Atenție la extreme și la Shaqiri!

– Cum va fi Basel – FCSB, joi?
– Dacă îi lasă să joace, dacă nu pune presiune pe ei, au viață grea. Au două extreme excelente, Otele, fost la CFR Cluj, și Traore, plus Shaqiri. Dacă reușesc să-l izoleze, scade cu 50% potențialul lor. Unele echipe fac cum făcea pe vremuri Gentile cu Balaci, se ducea după el și la toaletă.

– Apropo, au fost discuții cu vreun jucător român să vină la Young Boys?
– Au fost câteva nume pe aici, au fost câteva nume, dar s-a cerut prea mult. Erau jucători de la FCSB. Mie îmi plăcea Popescu. Tavi Popescu ăsta mic. Se anunța un mare talent… La 19 ani am zis, „mamă, ăsta o să spargă avioane”. Acum am înțeles că e cu tatuaje, cu mașini, cu…

Am văzut că și-a revenit Dennis Man. Iar ca antrenor român, Cristi Chivu face treabă bună la Inter

„Ce i-a trebuit lui Mircea Lucescu să se lege la cap?”

– Ne duce Mircea Lucescu la Mondiale?
– Incredibil, și-a asumat, e un risc. El nu mai avea nimic de dovedit și nici de câștigat la 80 de ani. Ce i-a trebuit lui să se lege la cap? Oricum, aici la Young Boys îl am pe bosniacul Armin Gigovići. Am pus pariu că îi batem la ei acasă!

– Zoli, cel mai mare regret al carierei de jucător?
– Că n-am prins World Cup 1994. Am fost timp de 2 ani la fiecare convocare, am fost la meciul cu Țara Galilor, în lot. Am stat cu Lăcătuș în tribună, atunci erau numai 16 pe foaia de joc. Am fost la turneul din Hong Kong. Și acolo nu i-a plăcut ceva lui Iordănescu, nu i-a convenit. Și a mers la turneul final fără rezervă de fundaș dreapta… Nu i-am cerut niciodată explicații lui nea Puiu, nici dânsul nu mi-a spus nimic. Chiar și așa, am prins 10 selecții într-o generație foarte tare.

– Cel mai frumos moment în cariera de fotbalist?
– Titlul cu Dinamo, într-o echipă cu 3 etnici maghiari. Eu, Gabor Gerstenmajer și Selymes.

– Știi imnul Ținutului Secuiesc?
– Versurile le știu, cu muzica nu le am!

– Sepsi nu te-a căutat niciodată să te pună antrenor?
– Ceva concret, nu. Mai țin legătura cu oamenii de acolo, am mai fost în vacanță, acum doi ani, am mai trecut pe acolo. Mi-au arătat baza, stadionul. Și cu U Cluj au mai fost tatonări, dar nimic clar.

„Eu venisem pentru 2 ani de vacanță”

– Cum de ai ales scumpetea asta din Elveția?
– Eu venisem pentru 2 ani de vacanță. M-a sunat Gerstenmajer: „Vino, bă, că nu sunt cantonamente, ai viață faină, te duci la meci, ești mereu acasă”. Așa am venit, în 1996, și așa am rămas. După aceea am început cursurile de antrenor. Până la urmă, m-am făcut antrenor, deși eu doream să antrenez juniori. Am fost antrenor jucător la Frauenfeld, iar Gabor juca la mine…

– Te mai bagi la antrenamente?
– Nu prea. Mai fac o alergare, o sală. Nu am avut nicio accidentare grea, nu vreau să mă accidentez acum.

Cei mai tari adversari pe care i-a avut: Filipescu, Ungureanu, Munteanu II.

– Reziști cu prețurile astea?
– Am noroc. Noi mâncăm mai mult la hotel, fac economie pentru acasă, la Zürich!

„Eu și Sebi Moga puteam să ne luăm verighete”

– Cu cine mai vorbești din țară?
– Tin legătura cu Adrian Teodorescu, băiatul lui Cristi Teodorescu, regretatul arbitru buzoian, cu Leo Grozavu, e la modă acum, cu Botoșaniul. Și aici o echipă similară, Thun, e lider. Nou-promovată. Cu Sebi Moga am mai vorbit la telefon, secundul de la Petrolul. Am fost trei ani colegi de cameră, puteam să ne cumpărăm verighete.

– În Elveția cam cât câștigă fotbaliștii?
– E diferență mare între cluburi. Pe de o parte sunt Young Boys, Basel, Sion, care plătesc foarte bine. Sankt Gallen, Lucerna nu dau salarii mari. La echipele mici, un fotbalist câștigă cam 15.000 de franci lunar. În formațiile de top, jucătorii iau 30.000, chiar 50.000 de franci pe lună. Există cazuri când jucători emblematici pentru unele cluburi se întorc din alt campionat și primesc chiar 70.000 de franci lunar. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE