18 decembrie 1989. Operațiunea „Trandafirul”, pentru a ascunde crimele de la Timișoara. Cadavrele a zeci de eroi, furate și arse la crematoriul „Cenușa”

Sute de persoane dispărute

Sute de persoane erau dispărute ca urmare a arestărilor sau crimelor comise cu o zi înainte la ordinul lui Nicolae Ceaușescu, iar orașul era devastat. 

În 18 decembrie, la o zi după ce a ordonat masacrul de la Timișoara, Ceaușescu a plecat într-o vizită în Iran, iar timișorenii așteptau să se revolte și restul orașelor. În acest timp, în noaptea de 18 spre 19 decembrie, a fost pusă în aplicare Operațiunea „Trandafirul”, prin care cadavrele a aproape 50 de eroi împușcați în data de 17 decembrie au fost duse în secret la București și arse la crematoriul „Cenușa” pentru a fi șterse urmele masacrului din 17 decembrie 1989 de la Timișoara. 

„Dimineața, magazinele se redeschid și se înlocuiesc vitrinele sparte. Autoritățile iau măsuri de organizare a represiunii. Sunt create opt dispozitive de luptă amplasate în puncte-cheie din oraș pentru a împiedica adunarea și trecerea spre centru a demonstranților. 

În multe întreprinderi și instituții se țin ședințe cu salariații pentru a-i intimida, condamnându-se protestele din ziua precedentă. Spitalul Județean este înconjurat de militari și persoane în civil care blochează accesul. La morga spitalului încep operațiunile de identificare și examinare medico-legală, medicii legiști lucrând împreună cu procurori și milițieni”, este descrierea zilei de 18 decembrie 1989 de pe un panou al Memorialului Revoluției de la Timișoara. 

Același document arată că „răniții din spitale, chiar și cei aflați în stare gravă, sunt anchetați de ofițeri de Securitate, interesați să-i identifice pe participanții la proteste și pe liderii lor”. 

„Timișoara era într-o stare de șoc”

Evenimentele din 17 decembrie 1989, când 63 de oameni au fost omorâți, iar peste 200 au fost răniți, i-au îngrozit pe timișoreni. În timp ce oamenii încercau să își găsească rudele dispărute sau rănite, străzile Timișoarei au fost împânzite de forțe de represiune, care le-au interzis timișorenilor să circule în grupuri, fiind interzise adunările în grup.

„Am fost în zona Traian. Oamenii vorbeau. Am trecut prin centru în jurul prânzului. Era totul dărâmat, totul ars. Era ca după război. M-am dus și până în Maria. Încă erau furtunurile de pompieri”, își amintește Todirică Pilug, care izbucnește în lacrimi atunci când vorbește de ziua de 17, când un prieten a fost împușcat chiar lângă el. 

La rândul său, revoluționarul Petrișor Morar își amintește că în 18 decembrie, „Timișoara era într-o stare de șoc”. „În anumite zone se intra mai greu, cum era Piața Unirii. Erau scutierii în dimineața în care am fost la serviciu. Erau și în fața catedralei. Am coborât lângă Podul Decebal. Ceea ce a fost foarte curios a fost că securiștii au intrat în fabrici și au vorbit cu secretarii de partid și liderii de sindicate să vină să ne spună că ce s-a întâmplat a fost, de fapt, o operațiune a iredentiștilor maghiari și a huliganilor”, explică Morar, pentru Libertatea. 

„Un maistru avea doi copii arestați”

Revoluționarul, care lucra atunci la Industria Lânii (ILSA) Timișoara, își amintește cum un maistru din fabrică l-a confruntat pe secretarul de partid trimis să le spună muncitorilor că huliganii au devastat orașul. „Un maistru, Costin, avea doi copii arestați. Era un om impunător, răspundea de 100-200 de femei. A zis: «Cum îmi spui mie că copiii mei sunt hoți și huligani?». Această reacție a făcut să se inflameze atmosfera, pentru că erau și alții arestați. Știai că sunt colegii tăi și vin și îți spun că era altceva decât știai tu”, își mai amintește Petrișor Morar. 

Elena Ceaușescu: „Trageţi cu tunul în Catedrală, să terminaţi odată cu ea!”

Mesajul pentru muncitorii din fabrică a fost transmis prin intermediul șefilor şi secretarilor de întreprinderi şi instituţii din oraș, care au fost convocați la o ședință la Comitetul Județean de partid. În ciuda stării de necesitate instituite la Timişoara, mai mulți tineri s-au adunat pe treptele din faţa Catedralei Mitropolitane.  

Cu Ceauşescu plecat în Iran, Ion Coman, prim-secretarul PCR din Timiș, a informat-o pe Elena Ceauşescu despre acest nou protest. „Tovarășa” ar fi făcut o criză de nervi și a ordonat: „Trageţi cu tunul în Catedrală, să terminaţi odată cu ea!”. O înregistrare video realizată dintr-o clădire din centrul Timișoarei a surprins momentul în care asupra unui grup de revoluționari aflat pe treptele Catedralei a fost deschis focul. Au murit atunci trei tineri: Sorinel Dinel Leia (23 de ani), Ioan Măriuţac (20 de ani) şi Vasile Marius Nemţoc (19 ani). 

În urma măcelului de pe treptele Catedralei, reprezentanții Bisericii, inclusiv fostul senator și ministru Ilie Sârbu, la data respectivă preot-consilier, au fost acuzați că au închis ușile catedralei pentru ca tinerii să nu se poată adăposti. 

Potrivit Timpolis, în cartea sa, „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”, revoluționarul Marius Mioc relatează că atunci când mulţimea a strigat „Soldaţi, uniţi-vă cu noi!”, militarii au urcat în TAB-uri şi le-au pornit prin faţa manifestanţilor înspre staţia de tramvai, pentru a împrăştia mulţimea de acolo. 

Potrivit sursei citate, Gliguţă Avram, aflat atunci pe treptele Catedralei, a relatat: „Când TAB-urile au trecut prin faţa noastră, miliţienii (…) au tras un foc de avertisment. Noi ne-am îmbulzit să intrăm în Catedrală. Catedrala are uşă dublă, dar la îmbulzeală, una din uşi s-a închis. Stăteam ghemuiţi, încercând să ne strecurăm înăuntru. 

Eu şi încă o persoană, despre care mai apoi am aflat că se numea Sorin Leia, am ridicat capul să vedem ce se întâmplă, când s-a tras o rafală printre noi, de jos în sus. Leia Sorin a fost nimerit în mijlocul frunţii. Glonţul care a ieşit din capul lui m-a atins şi pe mine la baza gâtului, în partea dreaptă. Am simţit ca o arsură, am băgat capul «la cutie» şi m-am strecurat încet-încet înăuntru. Nişte tineri au văzut că Leia e împuşcat şi l-au târât în Catedrală. Deşi împuşcat în frunte, Leia nu pierduse mult sânge şi încă respira. Când capul i-a atins cimentul, brusc s-a făcut sub cap o baltă de sânge”.  

În acea zi au fost și alte puncte fierbinți în Timișoara, iar opt oameni au murit și 23 au fost răniți. 

Operațiunea „Trandafirul”

Pentru a ascunde crimele de la Timișoara, în seara de 18 decembrie 1989, 43 de cadavre aflate la morga Spitalului Județean Timiș au fost duse la București și arse pentru ca urmele masacrului de la Timișoara să fie șterse.

Într-un interviu acordat la 7 ani de la revoluție, fostul președinte al Memorialului Revoluției de la Timișoara, Traian Orban (decedat în 2024), a relatat pentru proiectul „Timișoara din Memorie” cum a fost organizată Operațiunea „Trandafirul”, menită să ascundă masacrul din data de 17 decembrie 1989. 

„În ziua de 18 decembrie au fost furate documentele din Spitalul Judeţean referitoare la morţii şi răniţii din revoluţie, registrele, foile de tratament şi observaţie au fost sustrase de reprezentanţi ai securităţii statului pentru a se şterge urmele. (…) 

Am aflat că spitalele au fost păzite de cadre de miliţie şi armată începând cu a doua zi de când au fost aduşi răniţi. Accesul familiilor a fost interzis. Un număr de 43 de cadavre au fost sustrase din morga judeţeană în noaptea de 18 spre 19 decembrie şi transportate la Bucureşti, unde au fost arse la crematoriu”, relata Orban într-un interviu acordat lui Adrian Onica în 4 aprilie 1997. 

Cenușa eroilor Timișoarei a fost aruncată după incinerare „undeva într-o groapă, într-o zonă în care se aruncau gunoaiele Bucureştiului”. De atunci, în fiecare an, revoluționari din Timișoara merg la București pentru a cinsti memoria eroilor ale căror trupuri au fost arse la crematoriul „Cenușa”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro