5 lucruri de care adulții ar trebui să țină cont, pentru ca adolescenții să aibă relații sănătoase
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Fie că sunt părinți, unchi, mătuși, bunici sau profesori, adulții îi văd pe fiii, nepoții sau elevii lor îndrăgostindu-se, iubind, despărțindu-se. Adulții le sunt modele, chiar și fără să își dea seama, și le dau sfaturi bazându-se pe propria lor experiență. Cât de mult cunosc, însă, nuanțele vieții generației Z (tinerii născuți după 1995)?
Cuprins:
- 1. Adolescenții ajung să imite relațiile părinților
- 2. Adolescenții văd cum se ceartă părinții, dar nu și cum se împacă.
- 3. Accesul la tehnologie le-a modelat comportamentul, de aceea trebuie înțeleși, nu judecați.
- 4. Adolescenții și-ar dori de la părinții și profesorii lor să fie mai autentici
- 5. Adolescenții își dopresc să se autocunoască mai bine
Publicația “Relațiile adolescenților din România și ce spun ele despre noi” vine în ajutorul lor. Scrisă de psihoterapeutele Silvia Guță și Andreea Găzdaru, sub coordonarea Fundației Friends For Friends, aceasta a rezultat în urma unei cercetări de 3 ani, la care au participat în total 25 000 de tineri din România.
Publicația apare de mâine în librăriile Cărturești. De asemenea, poate fi comandată online aici, la prețul de 60 de lei sau procurată direct de la sediul fundației.
Realizatorii o numesc “caiet de lucru”, nu carte, pentru că ea conține și o serie de exerciții atât pentru părinți, cât și pentru adolescenți, în care își pot testa felul în care își gestionează emoțiile, scenariile de viață pe care le au sau modul în care sunt pregătiți pentru situațiile periculoase.
După răsfoirea caietului de lucru, am extras 5 aspecte pe care le considerăm utile:
1. Adolescenții ajung să imite relațiile părinților
De aceea e important cum își oferă părinții afecțiune, cum comunică, cum stabilesc limite. Dacă părinții folosesc expresii acceptate în cultura românească (și nu numai), precum: “al meu și-a luat concediu”, “a mea a gătit aseară”, adolescenții vor avea tendința să creadă că odată intrat într-o relație, partenerul devine proprietatea celuilalt.
2. Adolescenții văd cum se ceartă părinții, dar nu și cum se împacă.
De obicei, aceștia văd doar gesturile de afecțiune de după certuri, nu și procesul de negociere care a dus la soluționarea conflictelor. Astfel, ei nu învață să dialogheze în contradictoriu: să asculte și să aștepte ca celălalt să își termine ideea și să formuleze un contraargument. În consecință, ajung să senzualizeze relațiile, să ofere ceva intim la schimb, ca să se împace.
Adolescenții trebuie să învețe că un conflict nu e un capăt de lume – conflictele sunt firești și apar ca urmare a individualității noastre. E recomandat ca părinții să nu ascundă conflictele de fiii și fiicele lor.
3. Accesul la tehnologie le-a modelat comportamentul, de aceea trebuie înțeleși, nu judecați.
Mulți adolescenți cad pradă astăzi revenge-porn-ului (distribuirea de fotografii sau video-uri cu cineva aflat în ipostaze intime, fără acordul acestuia/acesteia). De obicei, unul dintre parteneri se răzbună în acest fel pe celălalt, după o ceartă sau o despărțire.
Potrivit cercetării, unu din doi adolescenți a trimis fotografii nud cu el/ea nud, pe rețelele de socializare. Părințiii nu trebuie să îi judece pe fiii sau fiicele lor care au făcut acest lucru și care au fost victimele răzbunării, ci să îi sprijine în gestionarea situației (o astfel de situație le afectează încrederea și stima de sine).
Nu este o soluție ca părinții să le ceară parolele de la rețelele de socializare, pentru că astfel le încalcă dreptul la intimitate și nu îi învață să fie responsabili pentru acțiunile lor.
4. Adolescenții și-ar dori de la părinții și profesorii lor să fie mai autentici
Asta înseamnă că își doresc să aibă mai mult curaj în a-și recunoaște greșelile, mai multă grijă la emoțiile celorlalți, mai puțină frică, mai puțin control.
5. Adolescenții își dopresc să se autocunoască mai bine
În plus, mai vor să nu se mai teamă de judecata celorlalți, să își cunoască drepturile și să și le ceară, dar și să își respecte responsabilitățile.
