63 de ani de închisoare pentru clanul din Iaşi care îi trafica pe micii hoţi de buzunare care au terorizat Parisul

Ofițerii de la Poliția Judiciară din Paris au ţinut sub supraveghere, săptămâni la rând, casa din oraşul Saint Denis, situat la 5 km de Paris, în care locuiau hoţii de buzunare ce îngroziseră Franţa.

Într-o dimineaţă de noiembrie, Diana A.*, zisă ,,Sunita, a ieşit pe uşă, însoțită de o altă fată. „Poartă o haină lungă, gri deschis, peste un tricou negru cu turnul Eiffel”, notează poliţistul, în raport.

Alături, colegul lui fotografiază suspectele, la foc automat. Aceste rapoarte de supraveghere aveau să devină mai târziu probe decisive pentru condamnarea traficanţilor.

Retrasă de la şcoală, trimisă la furat

După ce a terminat clasa I, Sunita n-a mai mers la şcoală. „Eu am vrut să mă duc”, le-a mărturisit fata anchetatorilor români, „dar nu m-a lăsat mama, zicea că îi e frică să nu mă calce mașinile”. De fapt, mama avea alte planuri cu ea: când fata a împlinit 10 ani, a trimis-o la furat. 

Sunita şi-a făcut „ucenicia” în marile magazine şi-n staţiile din Iaşi, unde timp de trei ani a comis, conform poliţiei, peste 50 de furturi din buzunare sau din genți. N-a răspuns niciodată penal, pentru că era prea mică.

La 12 ani, fata a fost dusă în Franţa de fratele ei, Marius Roman, zis „Casier” sau „Comitet”. A locuit într-o tabără de la marginea Parisului şi era obligată să meargă zilnic la furat. Primea ordine de la fratele ei, dar şi de la mama, care o suna frecvent. Poliţiştii francezi au interceptat toate aceste convorbiri.

Mama o certa pe Sunita că nu respectă regulile. „De ce faci măgăriile astea, cine te influenţează? Să moară copiii mei, cu prima greșeală, dacă nu vei fi serioasă, și cum trebuie, și nu vei umbla numai două inse, de vei mai sta acolo”, o ameninţă femeia pe fiica ei. 

Traficanţii – foști hoți de buzunare

Sunita e unul din cei 31 de copii români prinşi la furat pe străzile Parisului. Povestea  acestor minori traficaţi, dar şi a anchetei care a urmat a fost prezentată, vara trecută, într-un documentar realizat de televiziunea ARTE.

Numărul furturilor comise de români în staţiile de metrou din Paris era în creştere, încă din 2011. Dar în 2015, când Franţa a organizat Conferinţa ONU privind schimbările climatice, și în 2016, când a fost Campionatul European de Fotbal, cifrele au explodat. 

După ce au descoperit că cei mai mulţi hoţi de buzunare erau copii români, poliţiştii din Paris au mers pe urma lor şi au identificat un grup infracțional organizat care-i exploata pe aceşti mici infractori. Apoi, francezii au luat legătura cu autoritățile judiciare din România, iar în februarie 2017 a fost încheiat un acord pentru crearea unei echipe comune de anchetă.

La rândul lor, anchetatorii români au descoperit că în Paris acţiona un clan familial format, în mare parte, din foști hoți de buzunare din Iaşi şi din Roman, care îşi trimiteau copiii la furat, speculând faptul că cei mici nu vor răspunde penal. 

Minorii erau „iniţiaţi” în ţară şi apoi transportați în Franţa, de rude sau de cunoştinţe, pe baza unor procuri notariale semnate de părinţi. Erau cazați lângă Paris, într-un imobil ocupat abuziv din Saint Denis.

În februarie 2017, aceștia au fost evacuaţi şi s-au mutat într-una din taberele de la marginea Parisului, în barăci de lemn pe care plăteau între 20 și 50 de euro/lună.

Poliţiştii francezi au monitorizat totul şi au observat că minorii trimişi la furat erau supravegheați permanent de adulți, că aveau program şi reguli exacte. 

Ordin: „Trebuie să faci 2.000 în seara asta”

În fiecare dimineață, între orele 6.00 și 10.00, copiii plecau în grupuri mici, iar ulterior se regrupau în staţiile de metrou din Paris. Acționau, de regulă, în subechipe formate din 2-3 copii şi aveau același modus operandi: unul fura, în timp ce ceilalți stăteau de pază, apoi îşi pasau, unul altuia, bunul sustras.

Structura grupurilor era stabilită în funcție de afinitățile sau de rudenia dintre membrii clanului, dar și de abilitățile copiilor, cei cu mai puțină experiență fiind plasați în grup cu cei mai versați.

„Să ai grijă, nu trei, nu patru, ai auzit? Numai tu și ea! Și vedeţi-vă de sărăcia voastră, de treaba voastră. Mai multă seriozitate! Să nu mai greșești, să nu mai uiți nimic”, îi ordona Sunitei mama ei, în mai 2016. 

Copiii erau sunaţi periodic de „gardienii” lor şi presaţi să fure cât mai mult. „Ai făcut ceva”, o întreabă Spania Sănătescu, zisă „Anglia”, pe una dintre fiicele ei. „Nu mare lucru, în jur de 200 (n.r. – de euro)”, îi răspunde fata poreclită „Bambina”. „Trebuie să faci 2.000 în seara asta”, îi ordonă femeia. 

Traficanţii se plângeau rudelor din ţară că „afacerea” nu merge aşa de bine. Poliţiştii francezi au interceptat în aprilie 2016 o convorbire dintre doi membri ai clanului.

– Somna Bobocel: De cu dimineațǎ, toatǎ ziua… Șchiopule, e ziua mare! Dacǎ se scoalǎ dimineața, pânǎ ora 6 -7 au plecat în oraș; pânǎ la ora 10-11, ele trebuie sǎ facǎ, înțelegi? 

– Gheorghe Drugu: Pǎi, tu știi câți inși sunt acolo, în situația asta? Sunt 30 de inși! 

– Somna Bobocel: Da poate sǎ fie, nu conteazǎ, sǎ înnebunesc! Ele trebuie sǎ facǎ! 

– Gheorghe Drugu: Pǎi, zǎu, atunci când coboarǎ, de nu fug de celelalte, ca sǎ nu le ia pe ele (n.t.: poliția)! Și sǎ înnebunesc, de nu se chinuie uite așa, din stație în stație, pânǎ prind și ele momentul sǎ… ce o vrea Dumnezeu!  Înțelege-mǎ cât de greu e! Pentru cǎ sunt zǎpǎciții de polițiști! Fug, le gonesc!… Foarte greu! 

„Albele”, „portocalele” şi „câinii”

Ştiind că pot fi interceptaţi, traficanţii vorbeau de pe cartele prepay pe care le schimbau periodic şi foloseau un limbaj codificat. Banii erau numiți „albe”, telefoanele sau portofelele – „portocale”, „a mânca” înseamna a fura, „a se juca” și „a se plimba” – a merge, a ieși la furat.

În după-amiaza zilei de 12 aprilie 2016, Gheorghe Drugu, zis Şchiopu, discută cu Spania Sănătescu, zisă Anglia:

– Gheorghe Drugu: Ei!, sǎ mergi sǎ le cumperi cartelǎ, cartele! Și ai grijǎ sǎ nu treacǎ așa și așa (n.r. – nume), pe telefoane! 

– Spania Sănătescu: Mǎi, lasǎ, cǎ știu ce fac! 

– Gheorghe Drugu: Ai grijǎ ce vorbești, douǎ-trei vorbe: „biscuiți”…, alea…, atât!

– Spania Sănătescu: Știu ce fac! 

– Gheorghe Drugu: Zǎu, douǎ-trei vorbe: pac, pac! Ați „mâncat”, fǎ, înǎuntru? Ați „mâncat” „portocale”?

– Spania Sănătescu: Da, știu. Ne aduc și nouǎ „portocale” din oraș!

Limbajul codificat era folosit şi de cei care îşi verificau, din ţară, copiii plecaţi la „plimbare”. La 17 iunie 2016, Somna Bobocel o sună pe una dintre fiicele majore aflată la Paris cu sora ei de 16 ani.

– Somna Bobocel: Ai mai sunat-o, maicǎ, pe sora ta? 

– Fiica: Era și ea acasǎ, mamǎ! 

– Somna Bobocel: Și „mâncase” (n.t.: produsese) și ea ceva?

– Fiica: Mi-a spus doar atât: „E la el, ea a avut un telefon, n-a avut cum sǎ-l ia, pentru cǎ erau «câinii» (n.t.: polițiștii) pe acolo.” 

– Somna Bobocel: (n.t.: foarte iritatǎ) Dar sǎ înnebunesc, numai dastea face! Așa-i, nu „mâncase” nimic?

– Fiica: A spus cǎ nu „mâncaserǎ” nimic, pentru cǎ erau prea mulți „câini”, auzi!

Banii furaţi, investiţi în vile

Micii hoţi de buzunare din România erau localizaţi în staţiile de metrou din zonele turistice pariziene (Champs Elysée, Charles de Gaules Étoiles, Montparnasse, St. Michel Notre Dames…). În mai 2016, una dintre fete a fost prinsă în timp ce fura 10.000 de euro dintr-o geantă.

Seara, echipele de hoţi se întorceau în Saint Denis şi predau adulţilor „prada” de peste zi: bani, telefoane, bijuterii. Bunurile erau trimise în România în colete, iar banii ajungeau fie prin intermediul unor persoane, fie prin Western Union sau Moneygram.

Instanţa a dispus confiscarea a peste 17.000 de euro primiţi din Franţa, prin tranzacții financiare, de cei 9 inculpaţi puşi sub acuzare.

„Li s-a inoculat că școala nu e importantă”

Anchetatorii francezi care s-au ocupat de caz au fost revoltaţi de faptul că părinţii şi-au privat copiii de educaţie. La audieri, francezii nu-i întrebau pe părinţi „de ce l-ai trimis să fure”, ci „de ce acest copil nu merge la şcoală?”.

Hoţii de buzunare din Paris, unii dintre ei adolescenţi, terminaseră cel mult cinci clase. În faţa instanţei din România, ei au declarat că au renunţat la şcoală de bunăvoie.

O fată susţinea că a ales să stea acasă, pentru că o durea capul când mergea la şcoală, iar alta a spus că trebuia să-şi ajute familia, după ce tatăl s-a îmbolnăvit. Un adolescent a declarat instanţei că s-a îndrăgostit, iar un alt băiat, care făcuse doar trei clase, a mărturisit că i-a fost teamă că profesorii vor afla că mama lui a fost arestată şi va fi dat în plasament.

„Minorilor li s-a inoculat mentalitatea că școala nu este importantă, în condițiile în care educația «nu servește» pentru a accede la un statut social și intelectual superior, și în contextul în care mediul social de proveniență proliferează ideea de acces la bunăstare și ascensiune materială aproape exclusiv prin realizarea de venituri din activități ilicite”, subliniază judecătoarea Sofia Luca de la Tribunalul Iaşi, în motivarea deciziei care a fost redactată săptămâna trecută.

Copiii şi-au apărat părinţii

În faţa anchetatorilor, români şi francezi, dar şi la proces, copiii şi-au apărat părinţii şi au susţinut că au furat fără ştirea lor, iar apoi au cheltuit banii singuri.

Nu am fost obligată de nimeni să fur, am făcut asta din distracție, însă apoi mi-a fost milă de cei de la care furam, pentru că mi-am dat seama că e greu să rămâi fără acte.

Declaraţia dată de Sunita la DIICOT:

Părinţii, la rândul lor, au spus că sunt neascultători copiii şi că ei habar nu aveau ce fac. Dar în dosar erau probe importante, care contraziceau aceste declaraţii: imaginile din timpul supravegherii, dar şi interceptările convorbirilor telefonice. 

O parte dintre traficanţii de copii au fost cercetaţi şi puşi sub acuzare de autoritățile din România, iar ceilalţi vor fi judecaţi în Franţa.

Victimele au fost reînscrise la şcoală

La 9 decembrie 2020, Tribunalul Iaşi a decis ca persoanele acuzate de constituirea unui grup infracțional organizat şi de trafic de minori să primească următoarele pedepse:

– Gheorghe Drugu, zis „Şchiopu”, în vârstă de 46 de ani, a fost condamnat la 7 ani şi 10 luni de închisoare (doi minori traficaţi); 

– Spania Drugu (fostă Sănătescu), zisă „Anglia”, în vârstă de 42 de ani, a fost condamnată la 9 ani şi 8 luni de închisoare (doi minori traficaţi);

– Aurel Gîndac, în vârstă de 51 de ani, a fost condamnat la 9 ani şi 4 luni de închisoare (trei minori traficaţi);

– Norica Leonte (fostă Bobocel), zisă „Nadia”, în vârstă de 43 de ani, a fost condamnată la 7 ani şi două luni de închisoare (trei minori traficaţi);

– Marius Roman, zis „Casier” sau „Comitet”, în vârstă de 36 de ani, a fost condamnat la 6 ani şi 8 luni de închisoare (un minor traficat);

– Somna Bobocel, în vârstă de 42 de ani, a fost condamnată la 6 ani de închisoare (un minor traficat);

– Valentina Răileanu, zisă „Bijuteria”, în vârstă de 34 de ani, a fost condamnată la 4 ani de închisoare (un minor traficat);

– Liliana Drugu, zisă „Tufița”, în vârstă de 25 de ani, a fost condamnată la 4 ani de închisoare (un minor traficat);

– Claudia Bobocel, zisă „Catiţa”, în vârstă de 42 de ani, a fost condamnată la 6 ani și 871 de zile de închisoare (un minor traficat).

În iunie 2017, după descinderile DIICOT în casele traficanţilor din cartierul ieşean Pădureţi, minorii trimişi la furat în Paris au fost luaţi de cei de la Protecţia Copilului, duşi în centrele de plasament şi înscrişi din nou la şcoală.  

Conform informațiilor primite de DIICOT de la Poliţia de frontieră, aceşti copii şi traficanţii lor se deplasau frecvent în Franța, dar mergeau şi în Spania și Portugalia, „ceea ce sugerează că această rețea a fost activă și în alte state europene”, precizează anchetatorii.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro