REPORTAJ: Acces liber la parterul Cazinoului, de ziua Constanței. Mirosul de mucegai și umezeala i-a făcut pe mulți să își încheie rapid vizita
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Municipalitatea din Constanța a permis, de ziua orașului, accesul liber la parterul Cazinoului de pe faleză, emblema ce a dăinuit peste ani, dar care acum riscă să se prăbușească în mare. Publicul nu s-a înghesuit însă să vadă degradarea interioară, lipsa unui ghid, mirosul greu de mucegai și umezeala din aer făcându-i pe mulți să își încheie rapid vizita.
Mărire și decădere sunt pe scurt cuvintele ce caracterizează viața Cazinoului din Constanța. Dacă odată era vizitat de oameni bogați sau de persoane ce visau la îmbogățire la mesele de jocuri de noroc, acum nici fantomele nu îl mai bântuie. Mirosul greu de mucegai ar produce o criză de astm și celui mai temut spectru din altă lume.
Actuala formă a Cazinoului din Constanța, realizat în stil Art Nouveau, avându-l ca autor pe arhitectul Daniel Renard, a fost inaugurat cu mare fast în 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand, fiind la vremea respectivă cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României. Construcția s-a realizat în perioada 1903 - 1910, din bani publici.
La scurt timp, în 1916, în Primul Război Mondial, după ce au început bombardamentele asupra Constanței, Cazinoul este transformat în spital de campanie de către Crucea Roșie. Este bombardat, dar fără daune majore.
Își reia activitatea un an mai târziu, iar în 1934, arhitectul Daniel Renard este chemat pentru a coordona reparațiile la Cazinou.
În 1941, se transformă în cazarmă pentru trupele germane în al Doilea Răboi Mondial și este iar ținta bombardamentelor. A fost renovat în anul 1951, fiind aduși la muncă deţinuţi politici.
Din 1948, se transformă în Casa de Cultură a Sindicatelor, iar între anii 1960 şi 1989 a aparţinut ONT Litoral.
În istoria sa recentă, până în anul 2007, Cazinoul servea drept local de nunți sau gazdă pentru ședințele de Consiliu Local, prezidate de Radu Mazăre. Din 1986 - 1988 nu se mai făcuse nicio reabilitare a construcției expuse vânturilor marine, aerului sărat și valurilor puternice. Cu un an înainte, municipalitatea ia decizia ca emblematica locație să fie concesionată pentru 49 de ani unei firme private, deținătoare a unei rețele de cainouri de lux în toată lumea, așa că în 2007 se încheie orice activitate comercială. Contractul prevedea investiția a 9 milioane de dolari în primii 5 ani și plata unei redevențe de 140.000 de euro pe an.
Firma câștigătoare a licitației nu a investit niciun ban în Cazinou, punând dezinteresul pe seama crizei economice. Drept urmare, contractul pică, iar clădirea se întoarce la municipalitate. Abandonat și fără nici o lucrare de conservare, Cazinoul începe să se distrugă, fără ca cineva să facă ceva cu adevărat pentru salvarea sa.
În 2010, Radu Mazăre a încercat să plaseze responsabilitatea și cheltuielile afaceriștilor chinezi, cu afaceri de genul în Macao, dar nu s-a concretizat nimic.
Un an mai târziu, în 2011, Cazinoul trece în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, condus de Elena Udrea, prin Compania Naţională de Investiţii.
După preluare, în 2012, clădirea se întoarce în administrarea autorităților locale, deoarece ministerul a constatat că nu are fonduri pentru reabilitarea clădirii, iar termenul de începere a lucrărilor a fost depăşit.
În februarie 2013, Mazăre a prezentat o altă modalitate de reabilitare a cazinoului: cu fonduri europene, dar s-a răzgândit
Următoarea speranță a fost în 2014, când premierul Victor Ponta a declarat că România trebuie să cheltuiască trei miliarde de dolari până la finalul anului, pentru investiţii publice. S-a decis trecerea Cazinoului din la Compania de Investiţii, dar bătrâna clădire nu a mai primit banii pentru a fi salvată.
Apă de ploaie și de mare, păsări și pisici în interiorul emblematicului Cazinou
În cele din urmă, au fost alocați și banii pentru reabilitare, acest lucru întâmplându-se în anul 2015. Compania Națională de Investiții a alocat acești bani și a demarat procedura de licitație. Numai că de atunci se fac licitații pentru a se stabili firma care să se ocupe de reabilitare, dar mereu apar contestații, semn că sunt probleme în caietul de sarcini, probleme ce persistă, din moment ce acestea sunt aprobate, iar licitațiile se reiau.
În timp ce toate aceste chichițe par să dureze la nesfârșit, clădirea Cazinoului continuă să se degradeze tot mai mult. Geamurile și acoperișul spart au dus înăuntru, pe lângă păsări și pisici, și multă apă, de la ploaie și de la mare. Ghereta paznicului de la intrare ar trebui să te asigure că este totul în regulă, dar nu te poate convinge că nu ai în fața ochilor o clădire părăsită.
În iarnă, au fost cărați zeci de saci cu nisip în subsolul clădirii, semn că sunt probleme cu inflitrarea apei. Aceasta a intrat însă și prin acoperiș, etajul superior, care a fost închis accesului publicului, fiind probabil distrus, apa ajungând până pe tavanul și pereții camerelor de la parter. De altfel, cu toată spoiala făcută înainte de deschiderea tempororară de Ziua Constanței, se vede cum domnesc mucegaiul și igrasia. Chiar dacă îl privești de afară și te minunezi de degradarea și distrugerea lui, nu îți poți închipui că pe interior poate fi mai rău.
Deși Cazinoul a fost deschis pentru ei, constănțenii nu s-au înghesuit să îl viziteze. Poate pentru că a fost zi de lucru sau au preferat să vadă altceva decât cum simbolul orașului a fost lăsat să se distrugă.
Printre puținii vizitatori s-au numărat și câteva grupuri de copii gălăgioși, ajunși întâmplător în zonă, la Acvariu, în programul Școala Altfel, dar care au ieșit repede atunci când au dat de miros și nu au găsit nimic interesant de văzut.
Citește și: Ce este Pilonul II de pensii, ”pușculița” cu 43 de miliarde de lei la care râvnește Guvernul
