Opinie în The Guardian, despre importanța alegerilor de duminică: „Mă gândesc la frica și frigiderele goale din România lui Ceaușescu"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-o opinie scrisă pentru publicația britanică The Guardian, Larisa Faber, 38 de ani, scriitoare și actriță luxemburgheză de origine română, vorbește despre traumele copilăriei și chinurile familiei în comunism și proiectează alegerile europarlamentare (9 iunie) în contextul războiului declanșat de Rusia în Ucraina.
Cuprins:
- Larisa Faber s-a născut la București, dar a crescut în Luxemburg. A studiat actoria la Drama Center din Londra. Poate fi văzută pe Netflix, în serialul polițist Capitani.
Cu siguranță, nu resping criticile la adresa UE, dar când aici, în Europa de Vest, avem libertatea de a dezbate validitatea UE, alții își riscă viața pentru șansa de a face parte din ea. Ei știu prea bine ce înseamnă să trăiești în așa-zisa sferă de influență a Rusiei.
Când Marcellus devine anticomunist
Actrița evocă, pentru început, o amintire a mamei ei, din decembrie 1989: „O tânără stă într-un teatru din București și urmărește un spectacol sold-out Hamlet. Aerul este încărcat de pericol. «Ceva este putred în statul Danemarca», este pe cale să spună Marcellus. Aproape 35 de ani mai târziu, acea femeie, mama mea, își amintește cât de încărcată era atmosfera din interiorul teatrului”.
„Toată lumea știa exact ce înseamnă replica, dar nimeni nu a scos vreun sunet. Se știa că agenții de securitate urmăreau tot. Orice indiciu de sprijin pentru cuvintele lui Marcellus garanta arestarea”, scrie Larisa Faber, în publicația britanică.
„În acea zi de început de decembrie, mama mea nu și-ar fi putut imagina că, în câteva săptămâni, dictatura Ceaușescu se va termina. Că am avea suficientă mâncare în frigider, libertate de exprimare, libertate de alegere asupra corpului nostru, libertate de acțiune. Acel sprijin pentru o bucată de Shakespeare nu ar însemna arestare. Că am fi liberi”, continuă Faber.
5 valize și olița roz
Un an mai târziu, Larisa, care avea 4 ani, și mama ei au ajuns în Luxemburg, „cu 5 valize și olița mea roz”.
Am ajuns direct în inima unuia dintre statele membre fondatoare ale UE. Am făcut parte din acel prim val de migranți est-europeni, ieșiți din cămăși de forță comuniste, plini de speranță pentru viitor. Plin de ambiție pentru viitor.
Actrița consideră că a avut noroc, în comparație cu „străbunica mea, orfană în timpul Primului Război Mondial, a cărei fermă a fost expropriată de comuniști după cel de-Al Doilea Război Mondial și care a murit fără să fi gustat niciodată libertatea”. Sau în comparație cu bunica, căreia „i s-a refuzat intrarea la universitate pe motiv că părinții ei erau «dușmani ai poporului»”. „Și-a petrecut toată tinerețea și vârsta adultă sub un regim totalitar. Generația ei a fost nevoită să învețe limba rusă. Și a făcut-o, refuzând să învețe sensul cuvintelor, memorând fonetic întregi marșuri militare”.
Flash-ul de la Londra
Faber rememorează rolul ei din Hamlet, din decembrie 2008, când era studentă la actorie la Drama Centre din Londra: „Nici străbunica mea, nici bunica mea, nici mama mea nu s-ar fi gândit vreodată că voi putea trece toate aceste granițe, fără paznici, fără sârmă ghimpată.
În timpul conferinței de la Moscova din 1944, Churchill și Stalin au împărțit Europa, iar România a căzut în mâinile sovieticilor. După cel de-Al Doilea Război Mondial, mulți români, inclusiv familia mea, se mai rugau ca armata SUA să-i elibereze de sovietici.
În prag de alegeri europarlamentare, actrița amendează creșterea sentimentului anti-UE: „Cu siguranță nu resping criticile la adresa UE, dar când aici, în Europa de Vest, avem libertatea de a dezbate validitatea UE, alții își riscă viața pentru șansa de a face parte din ea. Ei știu prea bine ce înseamnă să trăiești în așa-zisa sferă de influență a Rusiei”.
Cu amintirea Cortinei de Fier și cu gândul la ucraineni și la georgieni
„Așa că, duminică, 9 iunie, în timp ce Luxemburgul votează, mă voi gândi la cei care luptă în Ucraina, la cei care protestează în Georgia, punându-se în pericol să aibă într-o zi ceea ce acum pare să considerăm de la sine înțeles”, afirmă Faber.
„Mă voi gândi la milioanele din spatele cortinei de fier care nu au ajuns niciodată să experimenteze libertatea și la toți cei care îi cunosc fragilitatea atât de intim. Mă voi gândi la 1945, când Europa de Est a căzut în mâinile sovieticilor sub sunetul răsunător al tăcerii din partea celorlalți Aliați. Când sovieticii au venit în România, străbunica mea a reușit să lupte cu unul dintre soldații lor care intraseră prin efracție în casa ei. Alții, care nu au fost la fel de norocoși, s-au confruntat cu ce e mai rău. O crimă nepedepsită până astăzi. La urma-urmei, sovieticii erau aliați. Au venit să-i elibereze pe localnici. Uneori mă tem că suntem blocați într-o buclă”, scrie Larisa Faber.
Pe 9 iunie, mă voi gândi la o Europă familiarizată cu trecutul ei, oferind un viitor. De aceea, această visătoare europeană își va aminti de frigiderul gol atunci când își va exprima votul, de gustul libertății și călătoria pe care a făcut-o olița ei roz în decembrie 1990. Restul, sperăm, nu va fi tăcere.
Foto: Facebook Larisa Faber
Bogdanmadi 07.06.2024, 20:50
Ce traume din copilarie????..Are 38 de ani, adica nascuta in 86...auzi si tu "frigiderele goale din vremea lui Ceausescu.".Avea 1 an cand Romania isi platea TOTAL datoria externa cu o criza alimentara care a durat 3 ani, din 1984 pana in 1987.CE TRAUME ARE SI TINE MINTE UN COPIL DE 1 AN???????Cu tot respectul dar presupun ca nici mama ei nu avea la acea varsta nici cunostintele nici habar de ce facea Romania cu economia ei.Pt un ban si o reclama in plus toti devin martiri si exilati.Dupa 2000 de ce nu s-a intors sa puna mana la refacerea tarii?
Bogdanmadi 07.06.2024, 20:59
@Larisa Faber: exista un site pe Web numit Wikipedia.Acolo puteti gasi motivele acelui mic/mare sacrificiu pe care Romania il facea in anii 80.Se numeste platirea datoriilor externe.Orice om, companie,primarie,oras,tara are responsabilitatea morala,etica,umana sa isi plateasca datoriile, ceea ce aceasta tara pe nume ROMANIA si-a facut-o intr-o maniera ONORABILA fata de cei ce ne-au imprumutat atunci dar si fata de popor, ca nu a platit-o timp de 30 ani ci in DOAR 3 ANI CONFORM REALITATEA UNIVERSULUI SI PLANETEI PE CARE TRAIM,realitate pe care o gasiti dvs Dna Faber pe Wikipedia.Daca va preocupa Romania, va asteptam sa va intoarceti si sa va platiti taxele,sa votati si sa participati cot la cot cu noi la bunastarea tarii noastre.Preocupati-va de Luxemburg daca dvs decideti sa ramaneti acolo.Multumesc
Libertatea20222023 07.06.2024, 22:13
Un articol foarte frumos. Ma bucur ca ai avut succes acolo unde esti.
Sfantul_Cuvios_Pafnutie 07.06.2024, 22:24
Minți cu nesimțire. Da, chiar aveam frigiderele goale, dar nu prea conta că oricum, la cât de des se tăia curentul eletric tot degeaba erau. Hai să ne mai amintim: apa "caldă" două ore (chipurile...), gazul îndoit ca nu care cumva poporul să trişeze şi să se încălzească la aragaz, circurile foamei, pâinea cu rumeguş ("daţi jumate să ajungă la toţi!!!"), care oricum lipsea pentru că veneau noaptea ţăranii să o cumpere şi să o dea la porci, înfometând clasa muncitoare, creveţii vietnamezi, circularea cu numere pare şi impare, făcutul lecţiilor la bateria de Dacie pentru că în paradisul proletar curentul se oprea mereu, oamenii adunaţi de Regina Nopţii şi bătuţi, oamenii împuşcaţi când voiau să fugă din paradisul proletar, alimentarea ştiinţifică, şi peste toate Toaşu şi Toaşa lăudându-se cu canalul, casa poporului şi plata datoriei, în timp ce noi ne lăudam cu frigul, foamea şi cenuşiul. Şi asta nu 2-3 ani, ci până în 1989.
Sfantul_Cuvios_Pafnutie 07.06.2024, 22:29
Şi pentru cine ne-am sacrificat, mă? Ce s-a făcut cu banii ăia? Casa Poporului? Sistematizarea satelor? Combinate depăşite înainte să fie terminate? Copşa Mică şi să fim împuşcaţi când încercam să scăpăm din ţară? Cu ASTA ne mândrim? ASTA e onorabil? Uite că eu muncesc în țara asta, îmi plătesc taxele aici, și te bag undeva cu tot cu nostalgiile și propaganda ta. Îți convine acum?