Adolescence de România. Detalii neştiute despre criminalul de 17 ani care vâna oameni cu cuțitul în Grădina Botanică. A devenit „un veritabil prădător feroce”, deşi „părinţii s-au implicat în educarea lui şi i-au oferit totul”, spun judecătorii   

Adolescentul purta un tricou cu numărul zilei în care avea să devină criminal

Era într-o dimineață de marți, pe 27 iunie 2023, când Mario F.* i-a spus tatălui său că se duce până în Craiova, ca să se plimbe prin oraş. Era aproape major, peste două luni împlinea 18 ani, şi începuse şi vacanța de vară, aşa că tatăl a fost de acord.

Băiatul era elev la colegiul militar din Craiova. Avea 1,80 m – înălțime şi constituție atletică. În acea zi de 27, el s-a îmbrăcat cu un tricou pe care era scris numărul 27, şi-a luat rucsacul, nişte banii de buzunar şi-a plecat spre microbuz. 

Din Calopăr, comuna în care locuia, a făcut vreo jumătate de oră până-n Craiova, iar în jurul orelor 10:45, a coborât în staţia de la Parcul „Nicolae Romanescu”. Din acel punct, tot drumul lui a fost recompus de anchetatori cu ajutorul camerelor de supraveghere video.

La ora 10:49, a intrat în parc; s-a plimbat pe alei vreo 25 de minute, apoi a ieşit şi s-a îndreptat spre centrul oraşului. A mers fără să grăbească şi a intrat probabil şi prin magazine, căci următorul reper de pe traseul lui apare abia la ora 13:57, când e filmat în interiorul unui fast-food de lângă „English Park”. Aici, şi-a cumpărat o pizza şi a rămas să o mănânce. 

Apoi a luat-o din nou la pas, spre Grădina Botanică. În jurul orelor 15:00, a intrat pe poarta principală şi a mers pe aleile ce şerpuiau sub umbra deasă a copacilor. Era în miezul unei zile călduroase de vară, şi părea că Mario venise în Craiova, aşa cum îi spusese tatălui său, doar pentru o plimbare. 

Numai că în rucsacul pe care-l ținea la spate, el avea ascuns un cuţit de 31 cm („Tactical Rambo”, cum e botezat pe internet, unde se vinde la liber), nişte mănuși din piele şi o mască neagră, din plastic, precum cea purtată de liderul din „Jocul Calamarului”. Adolescentul nu era în Craiova pentru o plimbare, ci pentru o vânătoare. 

Ce i-au spus polițiştii locali cu care s-a întâlnit înainte de crimă

Când Mario a intrat în Grădina Botanică, Melis şi prietenul ei erau acolo, într-un colț al livezii cu meri. Melis L. avea 14 ani şi tocmai ce trecuse prin examenele evaluării naţionale de la sfârşitul clasei a VIII-a. A doua zi, pe 28 iunie, se afişau rezultatele, iar fata aştepta cu emoție să vadă ce note a luat. Emanuel B., prietenul ei, avea 19 ani şi era student la Facultatea de Informatică.

Cei doi se cunoscuseră cu două luni în urmă, iar de atunci se întâlneau aproape zilnic şi mergeau în Grădina Botanică. Aveau un loc al lor, între doi copaci unde nu bătea niciodată soarele. Întindeau o pătură, se aşezau pe ea şi ascultau muzică, jucau cărţi, citeau sau mâncau împreună. 

Când a ajuns în apropierea livezii cu meri, Mario F. i-a văzut. Nu s-a apropiat de ei, a rămas în zona unui labirint din arbuşti, de unde îi putea observa. Ca să nu bată la ochi, s-a prefăcut că studiază cu interes sculptura din marmură, aflată în centrul labirintului. Erau opt cărți, puse una peste alta, iar el s-a învârtit în jurul lor şi le-a pozat. Fotografia a fost salvată în telefonul mobil la ora 15:21.

Doi poliţişti locali ce asigurau paza grădinii l-au observat şi, gândindu-se că el se pregăteşte să scrie cu spray graffiti pe monument, l-au abordat frontal. „Vezi că numai cartea de sus se deschide”, i-a zis unul dintre polițişti, în glumă. Voia doar să-l atenţioneze că a fost observat. 

Însă nici măcar întâlnirea cu oamenii în uniformă n-a schimbat ceea ce avea să urmeze. După ce poliţiştii locali s-au îndepărtat, Mario F. şi-a continuat pânda, iar atunci când n-a mai văzut pe nimeni în zonă, a deschis rucsacul, şi-a tras mănuşile pe mâini, şi-a aşezat masca pe faţă, a scos cuţitul din teacă şi s-a apropiat tiptil de Melis şi de prietenul ei care stăteau pe pătură şi ascultau muzică. 

Fata care a murit reuşise să fugă şi să sune la 112

Când a ajuns în dreptul celor doi, i-a luat prin surprindere şi, fără să le zică ceva, l-a înjunghiat mai întâi pe băiat. A dat cu toată puterea, iar cuţitul a intrat prin spate şi a ieşit prin abdomen. Emanuel a întors capul, şi-atunci l-a văzut. „Era un tânăr îmbrăcat în culori închise care avea pe faţă o mască de culoare neagră, ce părea a fi din metal, iar în mână, un cuţit mai mare, neagru”, le-a declarat el anchetatorilor, mai târziu.

După ce l-a rănit, Mario s-a îndreptat spre Melis. A înjunghiat-o în zona gâtului şi a braţului drept, iar fata a început să se vaite. Apoi, agresorul s-a întors cu cuțitul spre Emanuel, şi atunci băiatul i-a strigat prietenei lui.: „Fugi!”. Iar ea a reuşit să se ridice şi să alerge câțiva metri, spre o alee ce ducea la ieşirea din Grădina Botanică. 

Era ora 16:00:08 când fata a sunat la 112, cerând ajutorul. Ea a spus că „la intrarea din spate, de la Botanică, a venit un om cu mască, cu un cuţit… Nu ştiu cine este. M-a înjunghiat. Sunt rănită.” 

Într-un târziu, au ajuns la ea doi voluntari SMURD, fără trusă medicală 

În acest timp, rămas doar cu Emanuel, tânărul cu mască a ridicat din nou cuțitul, deasupra capului lui. Băiatul a reuşit să prindă lama în palma stângă, dar agresorul a tras cuţitul şi l-a înjunghiat iar, în abdomen şi-n zona cefei. 

„Am bani în rucsac! Ţi-i dau pe toți!” i-a strigat Emanuel, disperat. N-avea niciun ban la el, dar căuta o salvare, crezând că mobilul atacului ar putea fi jaful. Agresorul s-a oprit, descumpănit, iar băiatul a profitat de asta, s-a ridicat şi a luat-o la fugă desculţ.

Tânărul cu mască şi-a amintit atunci de Melis şi a alergat prin iarbă, după ea. A ajuns-o din urmă şi a lovit-o cu cuţitul în zona gurii, „ca să nu spună ce a văzut”, a explicat el, în anchetă. A mai înjunghiat-o o dată, în zona gâtului, şi apoi „am lăsat-o să scape. Ea s-a ridicat şi a început să alerge”, a povestit agresorul.

Emanuel a fugit spre lacul din apropiere. Din cauza hemoragiei masive – „mi se făcuse negru în faţa ochilor”, îşi amintea el – a căzut în apă, apoi a reuşit să iasă singur de acolo, iar doi trecători au sărit să-l ajute. Pe urmă, au sunat şi ei la 112, iar în scurt timp au sosit un echipaj de poliție şi o ambulanță SMURD. 

Şi-n timp ce Emanuel primea primele îngrijiri medicale, „s-a aflat şi de cea de-a doua victimă, respectiv minora L. Melis”, se precizează în rechizitoriu, iar „două persoane din acest echipaj, având inscripţionat pe spatele uniformei cuvântul «Voluntar», au plecat pe jos, fără vreun instrument sau vreo trusă medicală, către locul în care martorii au indicat că s-ar afla cea de-a doua persoană înjunghiată. Ulterior, la aceasta au ajuns şi un echipaj al SAJ Dolj, apoi şi un alt echipaj SMURD care au început manevrele de resuscitare, însă fără rezultat, la ora 16:50 fiind declarat decesul victimei.”

Trecuse aproape o oră de când fata sunase la 112. Şi „a murit mutilată şi speriată pe asfaltul aleii din Grădina Botanică, singură şi înfricoşată, aşteptând ajutor, pentru că reuşise să apeleze serviciul de urgenţă 112 şi spera să fie salvată”, spune, în motivarea deciziei sale. judecătorul de la Tribunalul Craiova care l-a condamnat pe Mario F.. 

Unde a fugit Mario F. după crimă şi cum a reuşit să-l prindă poliția

Atunci când Melis a fost declarată moartă, ucigaşul ei fusese deja prins de poliție. După ultimul atac asupra fetei, el s-a întors la rucsacul ascuns într-un tufiş, și-a dat jos masca şi mănuşile şi le-a pus înăuntru, alături de cuţitul plin de sânge. Apoi a mers spre pătura victimelor şi a luat de acolo rucsacurile lor. A explicat, în anchetă, că acolo puteau fi buletinele victimelor şi că el voia să îngreuneze identificarea lor. Dar e un non-sens, căci identificarea victimelor n-ar fi dus înspre el, aşa că, cel mai probabil, a luat rucsacurile doar pentru a verifica dacă înăuntru erau banii despre care îi vorbise Emanuel.

Pe urmă, Mario F. şi-a dat seama că a atins acele rucsacuri fără mănuşi pe mâini, aşa că le-a luat cu el, ca să le arunce. La ora 16:15, a căutat pe internet „după cât timp se şterg amprentele” şi a făcut şi o captură de ecran cu primul rezultat al căutării. 

Când a ieşit în grabă pe poarta din spate a Grădinii Botanice, a fost văzut de un copil, care va deveni martor important, ajutând la prinderea lui. A mers vreo 200 de metri, apoi a aruncat rucsacurile victimelor lângă un bloc. Se auzeau deja sirenele de la maşinile de poliţie şi de la ambulanţă, aşa că s-a grăbit să se îndepărteze de acea zonă. 

A mers la întâmplare, învârtindu-se pe străzile din apropiere, iar la ora 16:21 şi-a setat pe Google Maps un traseu la pas, între Grădina Botanică şi parcul lângă care îl lăsase microbuzul, de dimineață. Apoi a făcut o captură de ecran cu acest traseu, pe telefon. 

Numai că polițiştii ajunşi la locul crimei deja îi luaseră urma pe străzi. Când i-a observat, a grăbit pasul. Intrase într-un cartier de case, când în dreptul lui a oprit o maşină albă, iar şoferul l-a întrebat cum se numește. I-a răspuns, apoi a realizat că era un polițist îmbrăcat civil şi a luat-o la fugă, pe o stradă care s-a înfundat. A intrat în curtea unei case, iar de acolo a sărit gardul, la vecini, şi a continuat să alerge. Dar în capătul străzii, o maşină i-a tăiat calea, şi atunci a fost imobilizat de polițiști.

Imediat ce a intrat pe mâinile poliției, Mario F. a devenit agitat şi revendicativ. Ţipa că e minor şi le reproşa poliţiştilor că nu se prezintă când vorbesc cu el. Striga că ei l-ar fi ameninţat şi că-l dor mâinile de la cătuşe. Iar când a ajuns în secţia de poliţie, a spus că e murdar înăuntru. 

„I-am lăsat să fugă, că puteam să mă iau după ei, să-i omor direct”

A recunoscut că i-a înjunghiat pe cei doi, încă de la primul interogatoriu. Dar a susținut că a făcut asta pentru că a fost agresat şi a reacţionat impulsiv, folosind cuţitul „pentru  autoapărare”, care „era uitat în rucsac de peste un an”. 

„M-au lovit ei. Un băiat creț, nu știu cine era, a dat în mine prima dată. Mi-a dat un pumn, fără să-mi zică ceva, nu ştiu ce aveau cu mine”, declara Mario F., la interogatoriu. „El ți-a dat un pumn şi tu ai dat cu cuțitul?”, l-au întrebat polițiştii. „Păi, nu înțelegeți că m-a lovit?”, a replicat adolescentul, contrariat. După ce a povestit cum i-a înjunghiat pe cei doi, a ținut să precizeze: „i-am lăsat să fugă, că puteam să mă iau după ei, să-i omor direct”. Se simțea ca un semizeu, cu drept de viață şi de moarte asupra altora.  

„A descris episodul comiterii faptelor cu detașare, fără a manifesta semne de regret, chiar amuzându-se pe alocuri”, notează judecătorii care au văzut înregistrarea interogatoriului. Întrebat direct dacă regretă ce-a făcut, Mario F. a răspuns: „Dacă nu se observă, mi-a părut rău”.

Le-a declarat polițiştilor că e conştient de consecințele faptelor sale şi că ştie că el va fi exmatriculat de la liceu, iar tatăl lui, care era ajutor de şef de post la poliția din Calopăr, va fi suspendat la muncă.

Cum explică adolescentul atacul cu cuțitul asupra celor două victime

Imediat după crimă, presa a scris că Mario F. ar fi fostul prieten al lui Melis şi că el ar fi ucis, orbit fiind de gelozie. Dar criminalul şi victimele nici măcar nu se cunoşteau. Anchetatorii au verificat telefoanele celor trei, contactele şi interacțiunile lor pe rețele de socializare, au audiat rude şi prieteni, fără identifice vreo legătură între cei trei.

De ce i-a atacat Mario F. cu cuțitul, din senin, cei doi adolescenți? La scurt timp după crimă, el a susținut că Emanuel i-a reproşat că se uită prea intens la prietena lui și apoi l-a lovit în zona feţei. Dar „examinarea fizică a inculpatului nu a relevat nici un fel de leziuni la nivelul feţei”, notează judecătorii, iar rănile de pe trupurile victimelor „nu sugerează că a existat o confruntare directă între aceştia sau că ele ar fi fost vreun moment conştiente de prezenţa agresorului, înainte ca acesta să declanşeze atacul”.

Când a văzut că povestea lui e contrazisă de probe, Mario F. a venit cu o altă versiune. A spus că, plimbându-se prin Grădina Botanică, i-a văzut pe cei doi pe pătură, i s-a părut că sunt fete (Emanuel avea părul lung – n.r.), şi atunci a vrut să le sperie. Şi-a pus masca şi mănuşile, dar cum în rucsac era și cuțitul, l-a luat fără să gândească. „Nu-mi explic de ce l-am folosit”, a susținut Mario F.. Dar „intenția de a speria victimele (…) nu justifică utilizarea mănușilor în acest proces”, observă judecătorii.

În acea dimineață din vacanța lui de vară, adolescentul plecase de acasă pregătit să ucidă. Avea pe el un tricou cu numărul zilei, iar în rucsacul din spate, ustensilele pregătite pentru crimă. 

Pe lângă mănuşi, cuțit şi mască, în acel rucsac polițiștii au găsit și o pentagramă întoarsă, simbol folosit şi în ritualurile satanice. Pe husa telefonului lui Mario F. era desenat un înger căzut, cu sabia-n mână, iar cutia în care el își ținea căştile audio avea formă de grenadă. După ce i-au fost verificate telefonul şi calculatorul, s-a descoperit că el era pasionat de zona „tactică și supravieţuire” şi-şi cumpărase online mai multe produse de profil.

Gonit din casă, de Crăciun, și pus să sară ca broasca, în fata colegilor de la liceu

În orice crimă în care nu poate fi identificat un mobil aparent, cauzele trebuie căutate în resorturile interioare care l-au împins pe autor să comită fapta.

Pentru Mario F., problemele au început devreme. În clasele I – VIII, el a fost victima bullying-ului, la fel ca şi personajul Jamie din serialul „Adolescence”. Singura soluție găsită de părinții lui Mario F. a fost să-l mute la altă şcoală. De 3 ori au făcut asta, ceea ce „a creat un mediu instabil” pentru copil, subliniază judecătorii care l-au condamnat.   

Când avea doar 13 ani, băiatul s-a gândit să se omoare din cauza notelor mici pe care le avea la o materie, după cum le-a mărturisit chiar el celor care i-au făcut expertiza medico-legală psihiatrică. 

Un an mai târziu, problemele lui s-au acutizat. La proces, fosta lui prietenă a declarat că el îi povestise cum a fost dat afară din casă de tatăl lui în iarna lui 2019, chiar în ziua de Crăciun. Avea 14 ani şi, când a fost găsit, era în şoc hipotermic. Tatăl a declarat însă, tot în sala de judecată, că băiatul fugise singur de acasă, de teamă să nu fie certat pentru că venise băut de la o petrecere. 

Cel mai probabil pentru a-l disciplina, părinții l-au înscris pe Mario F. la un liceu militar. Însă lui i-a fost greu să se conformeze regulilor specifice regimului cazon. Dar cu toate acestea, de multe ori refuza să plece din internat, în învoirile la care avea dreptul. Le  spunea profesorilor:. „De ce să mă duc acasă, să mă întâlnesc iar cu tata?”.  

Psihologul colegiului a stat de vorbă cu Mario F. de mai multe ori şi a declarat la proces că a constatat la el o anumită instabilitate emoțională, pe care o atribuie unui posibil mediu sever din familie.

Mario îşi denigra tatăl, despre care spunea că e vinovat pentru orice lucru pe care el îl face greşit. Dar când ajungea acasă, arunca vina pe profesori sau pe colegi, pentru eşecurile lui şcolare.

În fața comisiei de psihiatri, el a povestit că unul dintre profesori, comandant de companie, l-ar fi terorizat în mod constant. Iar odată l-a umilit în fața celorlalți colegi, punându-l să sară ca broasca, în careu. Profesorul a explicat că, într-adevăr, „în urma unor episoade de indisciplină”, i-a cerut „să execute unele sărituri, dar nici pe departe cu scopul de a-l umili, ci de a-i imprima o anumită rigoare față de norme”.

Înainte de crimă, primise preaviz de exmatriculare, cu recomandarea unui consult psihiatric/psihologic

Pentru Mario F., toate acestea au fost ca o „picătură chinezească”. Iar cea care a umplut paharul a fost despărţirea de prietena lui. Atunci, spun părinții, el „a devenit mai depresiv şi era foarte nervos”. I-au spus că ar fi bine să meargă la un psiholog, dar el a refuzat, zicând: „Eu n-am nimic, lumea cealaltă are o problemă!”.

A început să-şi neglijeze igienă corporală, iar colegii îi spuneau să se spele, pentru că miroase urât. A luat-o personal, considerându-se din nou victima bullying-ului. „Era introvertit. Nu-şi exterioriza nemulțumirile, dar le manifesta într-un mod de operare rece și relativ planificat. Şi într-adevăr, a existat o atitudine de retragere a colegilor, dar ea a fost determinată de mirosul respingător, nicidecum din alte cauze”, explica diriginta lui Mario F., în dosarul în care adolescentul era judecat pentru crimă.

Avea 17 ani şi era în clasa a XI-a. A început să nu mai vină la ore şi să ia note mici, iar la sfârşitul anului şcolar a rămas corigent la două materii. Fusese sancţionat disciplinar de mai multe ori, pentru distrugerea de bunuri unității de învățământ, absența nejustificată de la cursuri, refuzul de a se mai ocupa de igiena personală, părăsirea unității de învățământ fără aprobare, lipsă de sinceritate şi inducerea în eroare a cadrelor didactice. 

Iar pe 12 iunie 2023, cu două săptămâni înainte de crimă, Mario F. a fost sancţionat de comisia disciplinară cu preaviz de exmatriculare. Atunci, l-au chemat pe tatăl lui la şcoală, l-au informat despre comportamentul fiului şi i-au recomandat să-l ducă la un consult psihiatric/psihologic. Dar asta nu s-a întâmplat, pentru că din nou, „el a refuzat”, au explicat părinții, în sala de judecată. 

Ce ar fi putut detecta, din timp, acel consult? „O stimă de sine scăzută, sentimente de lipsă de valoare, frustrări legate de respingere și abandon”, notează psihologul care l-a examinat pe Mario F., după comiterea crimei. „Minorul prezintă vulnerabilitate, sensibilitate, nevoia de apartenență și securizare, neregăsindu-se în familia sa (conform testului Familiei), deși declarativ a afirmat că s-a simțit iubit.” 

În acelaşi raport se arată că adolescentul „resimte nevoia de apreciere, validare, prezintă capacitate redusă de empatie și are tendința de a ascunde acțiuni cu caracter negativ în care a fost implicat”, dar în acelaşi timp, „prezintă capacitate crescută de concentrare, analiză, voință puternică, determinare, perseverență în atingerea obiectivelor propuse, rezistență la efort, capacitate de autocontrol al emoțiilor și gestionarea acestora în situații cu caracter psihotraumatizant”.

La rându-le, experții de comisia medico-legală psihiatrică au stabilit că Mario F. „prezintă dezvoltare dizarmonică de personalitate de tip antisocial, are discernământul faptelor sale și îl avea și la data comiterii faptei din 27.06.2024, fiindu-i recomandat să fie integrat într-un program de psihoterapie”.

La mijlocul lui iunie 2023, când a început vacanța de vară, în loc să meargă cu el la un consult, părinții l-au lăsat să se ducă cinci zile la mare, cu prietenii. La scurt timp după ce s-a întors acasă, Mario F. şi-a pus rucsacul în spate, cu cuțitu-n el, şi-a plecat la vânătoare de oameni.

Născut sau crescut asasin? Genetica, mediul şi eșecul societății 

Mario F. era un copil care se putea pierde lesne în mulțime. Provenea dintr-o familie integrată: tatăl era agent de poliție, mama lucra la un restaurant din Craiova, iar sora lui mai mare studia la Facultatea de Drept. Rudele şi vecinii au declarat, la proces, că băiatul era un copil tăcut şi respectuos, cu un bun comportament în societate. La rându-i, Mario F. a spus tot timpul, în sala de judecată, că familia lui era una normală, că se înțelegea bine cu părinții și cu sora și că nu îi lipsea nimic. Cum a ajuns să ucidă?

E întrebarea ce-i chinuie pe toți părinții din lumea asta care au văzut serialul britanic „Adolescence”. O ficțiune cu un puternic impact emoțional, din cauza unor tuşe groase ce ating vulnerabilități comune. Au curs râuri de comentarii după „Adolescence”, iar cele mai multe criticau influența nefastă a internetului asupra copiilor abandonați de părinții lor în fața calculatoarelor. Există vreun „virus al crimei” de care te poți molipsi online?

„Din toți copiii «buliați» pe Insta, și din toți băieții frisonați de eticheta «incel» sau care-și iau «shame» la școală, majoritatea NU vor face pasul la marea agresiune. Ostracizarea, marginalizarea NU sunt determinanți singulari ai pasajului la act”, explică psihiatrul Gabriel Diaconu, într-o postare pe facebook. El spune că „protagonistul, «făptașul» din Adolescence, schițează la 13 ani elementele nucleare ale unei structuri dizarmonice de personalitate, ceea ce numim mai târziu «triadă neagră» cuplată cu elemente antisociale. Aici reprezentarea din film e cu adevărat splendidă, și impecabil filigranată.”

Se spune că moștenirea genetică e cea care construieşte arma. Mediul o încarcă, iar factorii declanşatori sunt cei care apasă pe trăgaci. „Nu e vina noastră. Dar noi l-am făcut, nu-i aşa?”, discută între ei părinții lui Jamie, în ultimul episod din „Adolescence”. „Are un temperament groaznic. Dar şi tu ai”, îi spune mama lui Jamie soțului ei. „Nu i-am dat eu asta, nu? I-am dat eu asta?”, se întreabă el. „Nu. Uneori mă gândesc că trebuia să-l împiedicăm. Să observăm şi să-l împiedicăm”.

Studii recente arată că psihopatia pare să aibă o legătură cu trăsăturile ereditare. Gemenii identici (având aceleași gene) au fost comparați cu gemenii fraterni (având 50% gene similare), şi de fiecare dată  s-a constatat că primii au scoruri de psihopatie mai similare, ceea ce indică un efect important al genelor moştenite de ei. Cercetări ulterioare au arătat poate fi vorba de gene legate de funcția neurotransmițătorilor comuni, precum dopamina, serotonina și oxitocina, ce au legătură cu personalitatea și comportamentul. 

În 2015, în Marea Britanie a fost realizat un studiu pe 150 de minori care au comis crime (63 dintre ei aveau sub 14 ani). Rezultatele arată că majoritatea aveau în antecedente probleme comportamentale și psihologice (68% și, respectiv, 51,3%). 19,3% aveau un istoric psihiatric, iar 22% luaseră medicație psihiatrică înainte de a comite fapta. 

35,3% proveneau din familii stabile, 32,7% aveau părinții divorțați şi doar 4% fuseseră abandonați de părinți. 52% aveau frați sau surori şi doar 28,7% erau singuri la părinți.

Potrivit aceluiaşi studiu, 16,7% dintre criminalii minori aveau la activ o tentativă de suicid. 32,7% aveau cazier judiciar, iar 57,3% – antecedente de violență. Mulți dintre ei 46,7% – aveau în istoric absenteismul școlar, iar 20,7% susțineau că au fost victime ale bullying-ului, în trecut. Doar 33,3% aveau antecedente de abuz de droguri sau alcool. 

Semnele există, dar cine ar putea să le vadă? Şi mai ales, cine ar trebui ar trebui să intervină în mediul care „încarcă arma”, pentru a opri inevitabilul? 

Eșecul veritabil”, spune psihiatrul Gabriel Diaconu, „nu e cazul profund excepțional, ca cel ilustrat în Adolescence, în care ai un puști fermecător care ucide o colegă pentru că nu i-au verificat mami și tati contul Insta și n-au petrecut activități în familie. Eșecul e asistența robustă, deliberată și eficientă la nivelul micii infracționalități, unde justiția ori e indolentă, ori intră în mod «overkill» și supra-penalizează. Societate, comunitate, școală n-au, de fapt, parte de instrumente clare prin care să corecteze traiectoria către dezastru.” 

A ucis pentru „sentimentele de putere şi importanţă”, spun judecătorii 

Mario F. a ucis, pentru că „a căutat să experimenteze o situație care să îi valideze propria nevoie de autoritate, putere, control, nevoi reprimate în mediul școlar și familial, acesta neputând contesta la această vârsta autoritatea pe care o reprezentau tatăl și comandanții școlari”, explică judecătorul care l-a condamnat pe fond.

Adolescentul, prin avocat, a încercat să convingă instanțele că nu a existat premeditare, ci doar un conflict spontan. Însă toate probele „sugerează mai degrabă că în dimineața respectivă inculpatul, înarmat cu un cuţit şi dotat cu alte obiecte susceptibile să împiedice identificarea sa ulterioară (mască, mănuşi), a plecat «la vânătoare»”, spun judecătorii de Curtea de Apel Craiova, în motivarea deciziei lor. 

De obicei, explică ei, „premeditarea presupune că infractorul cunoaşte deja victima, rezoluţia de a ucide fiind motivată de conflicte anterioare cu aceasta”, dar ea poate să existe şi dacă identitatea victimei este irelevantă pentru făptuitor, „când acesta se comportă ca un veritabil prădător feroce, când hotărârea de a ucide nu este motivată decât de obţinerea satisfacţiei de a dispune după bunul plac de viaţa altei persoane, de sentimentele de putere şi importanţă pe care o decizie de o asemenea gravitate le generează, aşa cum este cazul în speţă”, spun judecătorii.

Trimis în judecată pentru omor calificat, tentativă la omor calificat, port fără drept de obiecte periculoase şi folosirea fără drept de obiecte periculoase, Mario F. a primit pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru un minor: internarea într-un centru de detenţie, timp de 15 ani.

Judecătorii au decis că adolescentul trebuie să meargă într-un penitenciar, şi nu într-un centru pentru minori, acolo unde el ar putea „să influenţeze negativ şi să împiedice procesul de reintegrare a celorlalte persoane”.

Cu ce sunt de vină părinții, obligați să plătească despăgubiri de 640.000 de euro

Instanța a mai decis că Mario F. trebuie să plătească, în solidar cu părinții lui, daune în valoare de 640.000 de euro către familia fetei ucise şi către tânărul rănit.

„Din probele existente la dosar reiese că mediul familial al inculpatului a fost unul relativ normal, provenind dintr-o familie obişnuită care punea accent pe rezultatele la învăţătură ale copiilor, de altfel un deziderat firesc pentru orice părinte care îşi doreşte ca propriul copil să reuşească în viaţă, că părinţii s-au implicat în creşterea şi educarea acestuia şi i-au oferit în limita posibilităţilor financiare tot ce a avut nevoie”, notează judecătorul de la Tribunalul Craiova.

Magistratul spune că părinții nu puteau anticipa gravitatea faptelor ce urmau a fi săvârşite şi că „niciun părinte nu îşi doreşte sau îşi poate imagina că propriul copil poate deveni un criminal, cu atât mai mult cu cât inculpatul era elev la colegiul militar şi îşi dorea să îmbrace haina militară”.

Cu toate acestea, subliniază judecătorul, „este obligatoriu ca părinţii să supravegheze copiii minori, să le monitorizeze comportamentul, reacţiile, să încerce constant să creeze legături emoţionale bune cu aceştia şi să ceară ajutor specializat atunci când situaţia o impune”. 

În acest caz, părinții sunt responsabili pentru că, deşi „se impunea apelarea la ajutor specializat de urgenţă, cât timp cadrele şcolare şi psihologul unităţii de învăţământ şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu comportamentul adoptat de inculpat, ei nu au anticipat la momentul oportun gravitatea stării emoţionale şi mentale a acestuia”, se precizează în motivarea deciziei de condamnare a lui Mario F..

Câți minori sunt condamnați pentru crimă, la noi şi în alte țări

Potrivit datelor statistice publicate de Ministerul Justiției, Mario F. e unul din cei trei minori condamnați definitiv pentru omor anul trecut.

Copiii care ucid au existat cu mult înainte de apariția rețelelor de socializare, a emoji-urilor sau a regulii „80-20” promovată de frații Tate. În România anului 1993, 5,7% din cei condamnați pentru omor sau omor calificat (tentativă sau faptă consumată) erau minori. 

Tabel crime minori

În România, numărul minorilor ucigaşi pedepsiți de lege a scăzut în timp. Făcând media celor 26 de ani pentru care există date, rezultă că din cele 24.627 de persoane condamnate pentru omor, 4,4% erau copii. Vi se pare mult?

Potrivit unui studiu publicat în Marea Britanie, aproximativ 6% din totalul omuciderilor înregistrate în Anglia și Țara Galilor sunt comise de tineri. Proporția e mai mare în Finlanda – 8%, SUA – 10% și Canada – 12%.

Analizând cazurile a 363 de minori condamnați pentru omor, cercetătorii din Marea Britanie au observat că 46% dintre ei au ucis o cunoștință, iar 39% – o persoană necunoscută. Iar în 40% din cazuri, crimele au fost comise cu un instrument ascuțit (cuțit, macetă, topor, etc.), în 25% – cu lovituri de pumni sau de picioare și doar în 3% din cazuri – cu arme de foc.

* Am protejat identitatea, pentru că Mario F. era minor la data comiterii faptelor, iar în consecință, am aplicat aceeaşi regulă şi pentru victime.

---

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro