Adrian Copilul Minune este „lucrat” de un alt pitic

Tanarul se lauda ca a fost unul dintre primii barbati care a facut striptease in Romania si ca a avut un succes nebun la femei, care, dupa ce-i bagau bani in slip la reprezentatii, se intreceau sa il ademeneasca in asternutul lor. Mai mult, el sustine ca, o vreme, a fost si mascota neoficiala a echipei nationale de fotbal, Gino Iorgulescu fiindu-i ca un tata, iar Ionut Lupescu, precum un frate. Unul dintre lucrurile care il cam enerveaza e atunci cand Adrian Copilul Minune se apuca si spune ca n-are rival in Romania. "Eram la restaurant cu nevasta-mea si cativa tipi de la masa vecina au inceput sa rada de noi". De cate ori isi aminteste, se infurie. "Cum sa-ti mai vina sa-ti mananci supa cand niste idioti casca ochii la tine cat farfuriile?!". Gesticuleaza violent, gata sa cada de pe scaun. E suparat rau. "Imi venea sa le dau cu o sticla de bere in cap. Dar nu fac eu din astea. Am lasat totul balta si am plecat acasa". La 26 de ani, Marcel Ungureanu are doar 130 centimetri inaltime. Dar nu regreta. Poate doar atunci cand are de-a face cu "idioti"... "Marcel Piticul", cum ii spun cunoscutii, s-a nascut in Constanta, dar si-a luat lumea in cap de copil: "In clasa a treia am fugit de acasa, ca erau multi si foamea mare. Ma prindea militia, ma ducea la centrul de minori, care ma trimitea acasa, iar eu fugeam iarasi. Am avut noroc cu darul asta care mi l-a dat Dumnezeu, ca pot sa cant si la oameni le place. Inca de mic m-am descurcat. Cantam la nunti, botezuri si faceam 200-500 lei. Bani multi, traiam cu ei o saptamana in satul de vacanta". Marcel s-a mutat in Oradea in urma cu doua luni, impreuna cu sotia sa, care e la fel de scunda ca el. Asta dupa ce a facut "istorie" prin Bucuresti o perioada destul de indelungata. Era cunoscut de mai toti portarii hotelurilor de trei, patru si cinci stele, acestia ajutandu-l de fiecare data cand nu prea avea pe unde se odihni noptile. A facut ce a facut si a aparut si intr-unul din videoclipurile trupei "Tapinarii". Si aici joaca tot rolul de stripper. De altfel, prin capitala si-a facut chiar un titlu de glorie din modul in care stie sa-si foloseasca farmecele si sa ademeneasca femeile. Povestile sale referitoarele la cate blonde si brunete i-au trecut prin pat sunt spectaculoase. Marcel a fost usor rasfatat si de presa. El a vizitat si redactia ziarului Libertatea, explicandu-ne cum vede el lumea dupa ce-si va fi infiintat asociatia nationala a piticilor. Si atunci si acum traieste din "cantari" prin barurile de noapte. "Oamenii ma plac ca sunt simpatic. Cant numai piese "de viata" si de voie buna". Pentru iubitorii de manele, Marcel pare alegerea potrivita. Pune atata suflet in "cantare" incat ai zice ca a crescut cu microfonul in mana. E constient de darul sau si are planuri mari. "La Hotel Marriott am castigat cei mai frumosi bani. Intr-o seara, am facut 3.000 $. Parca ploua din cer cu bani. Pe loc nu mi-am dat seama, ca erau bancnote tot de-un dolar. Cand le-am numarat, mi-a venit sa cad jos. Praful s-a ales de ei, de toti, ca mi-a placut viata!" Povesteste ca a cantat la evenimente mondene alaturi de Marcel Pavel, Luminita Anghel, Sanda Ladosi si Gil Dobrica. Numai cu Adrian Copilul Minune nu se prea impaca. "L-am auzit zicand la televizor ca n-are rival in Romania, ca-i unic. Eu zic sa se mai gandeasca, poate e timpul sa se mai dea la o parte, sa lase si pe altii", zice Marcel. Marcel Piticul sustine sus si tare ca a fost unul dintre primii stripperi din Romania. "Ca stripper castigam mai bine decat din cantari, ca faceam o roata si imi umpleau femeile chiloteii cu bani". Tanarul se lauda cu un succes nebun. "Femeile au mai vazut barbati inalti, musculosi, facand striptease, dar nu si pitici. Dupa spectacol ma luau cu vrajeala: "Mama, ce dragut esti! Ce bei?". Pana la urma se intampla ca ajungeam in patul lor, ca erau curioase tare...". O aventura de acest gen s-a sfarsit atat de prost, ca a trebuit sa fuga din tara de un sot incornorat. "Am stat o vreme in Turcia, apoi in Ungaria". Acum, Marcel zice ca s-a potolit. "Sunt om insurat...". Pentru un individ de statura sub medie, imbracamintea e o adevarata problema. "Unele haine le iau si le transform, altele le fac la comanda, dar cu pantofii mi-e cel mai greu. De asta vreau sa infiintez Asociatia Oamenilor Pitici din Romania! Sa putem deschide un magazin unde sa se vanda haine pentru noi, si asta la un pret acceptabil. Daca am avea o asociatie, ne-ar fi mult mai usor sa atragem ajutoare de afara. Marcel spune ca in Romania sunt peste 2.000 de oameni care trec prin aceleasi greutati ca el, asa ca ar fi dispusi sa se inscrie in asociatie. "Statul nu ne ajuta cu nimic. Ne considera handicapati. Ce, eu sunt handicapat?! Un pitic primeste o pensie de 700.000 lei. Eu n-am ridicat-o niciodata, ca-i bataie de joc. Adica, ori ne ajuta statul cum se cuvine, ori sa vina Hitler sa ne sapuneasca pe toti pentru ca suntem mai mici ca altii!".