Adrian Sârbu a fost audiat în dosarul Mineriadei, la Parchetul General
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Adrian Sârbu a fost audiat în dosarul Mineriadei, în calitate de martor. Acesta a ajuns joi dimineață la sediul Parchetului General, pentru a da declarații în fața procurorilor.
La data producerii evenimentelor din 13-15 iunie 1990, Adrian Sârbu era şef de cabinet al premierului Petre Roman.
În vară, fostul președinte Ion Iliescu a fost audiat în dosarul Mineriadei, în care este cercetat pentru infracțiuni contra umanității, constând în reprimarea violentă a manifestației din Piața Universității. Ion Iliescu a fost pus sub acuzare de procurori în octombrie 2015.
În dosarul Mineriadei a fost deja începută urmărirea penală, din octombrie 2015, pe numele mai multor persoane, pentru infracţiuni contra umanităţii. Anchetatorii susţin că Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu, Corneliu Diamandescu şi alţii au decis reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii.
În dosar au mai fost puşi sub acuzare Mugurel Florescu, Nicolae Dumitru, Emil Dumitrescu, Petre Petre, Vasile Dobrinoiu, Cazimir Ionescu, Cornel Burlec-Plăieş şi Gheorghe Dobre.
De asemenea, foştii lideri sindicali, directori sau angajaţi la exploatările miniere Aninoasa, Lonea Deva, Motru, Ţebea, Petrila, Bărbăteni, Paroşeni şi Comăneşti sunt acuzaţi de implicare în deplasarea minerilor la Bucureşti.
Dosarul Mineriadei a fost redeschis în februarie
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus ieri, în luna februarie, redeschiderea dosarului mineriadei din 1990.
Referitor la această decizie, Ion Iliescu a declarat atunci că: “E firesc ca toţi oamenii interesaţi, istorici, cei care vor să descifreze sensul evenimentelor, să se ocupe de asemenea evenimente. Nu e nici o problemă”.
Anul trecut, în septembrie, România a fost obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei, în urma unei decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).
Această instanţă sublinia, la acel moment, obligaţia statului român de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora.
