Cine este Andrei Tripșa, românul redistribuit pe Instagram de Snoop Dogg. Animația virală la nivel mondial. „Mi se părea că se uită tot internetul la mine”

Primul contact cu publicitatea, în 2001

Realizat dintr-o combinație de desen clasic și sunet generat cu AI, clipul a adunat milioane de vizualizări în doar câteva zile. Am stat de vorbă cu Andrei despre umorul românesc, procesul din spatele animațiilor și modul în care vede transformările industriei de publicitate.

Andrei Tripșa (49 de ani) s-a născut și a crescut în București, a terminat liceul N. Tonitza, secția Grafică-Gravură, iar apoi Facultatea de Arte Plastice N. Grigorescu, secția Pictură. „După doi ani de „stat acasă”, în 2001 m-am angajat în publicitate la departamentul de creație, iar în cei 24 de ani petrecuți în această industrie am lucrat în două agenții multinaționale – Scala JWT și McCann – două agenții independente – Propaganda și Next – iar acum sunt partener în Three Advertising pe care am fondat-o în 2011”, povestește el pentru Libertatea. 

A urmat cariera în publicitate, deoarece îi place foarte tare meseria asta, dar și pentru că a avut șansa, așa cum precizează, să cunoască oameni extraordinar de mișto și de deștepți, dintre care unii i-au devenit prieteni. S-a apucat să deseneze din nou în pandemie. 

„Asta am simțit că trebuie să fac ca să nu o iau razna. După care m-am oprit pentru că am putut sa ieșim din casă. Apoi, în 2023, am descoperit animația alături de fata mea, încercând să o ajut cu animațiile la care lucra. Câteva din animațiile ei sunt postate pe conturile mele de Instagram și TikTok”, adaugă el. 

Inspirat de cultura românească populară

Andrei spune că nu știe ce rol are desenul în viața lui, probabil unul terapeutic, mai ales că acum simte că trebuie să deseneze în fiecare zi. Animațiile sale au devenit rapid foarte iubite de utilizatori, mai ales că prezintă, într-un mod amuzant, tot felul de momente virale din cultura românească populară sau expresii care ne ironizează spiritul. 

La final de octombrie, Andrei a postat o animație cu o pisică care cântă la un microfon, în timp ce pe fundal se aude o adaptare a unei piese semnate de Ludacris, pe care publicitarul a făcut-o cu ajutorul inteligenței artificiale. Animația a devenit virală instant, atât la nivel național și internațional, și a strâns milioane de like-uri, atât pe contul de Instagram, cât și pe cel de TikTok al artistului. 

 
 @mancini833 Mooove Diseny Studios screen test on @KingWillonius  #framebyframeanimation #handdrawn #cat #romania #ai @KingWillonius @Callipeg ♬ original sound  - KingWillonius 
 
 

Mai mult, Snoop Dogg a dat share animației pe contul său de social media, în timp ce artiste precum Doja Cat și Little Simz au apreciat-o în mediul virtual. 

Am stat de vorbă cu Andrei atât despre umorul românesc și modul în care-și construiește animațiile, cât și despre industria publicității și evoluția acesteia din prezent.  

„Toți avem momente în care părem personaje din desene animate”

Libertatea: Clipurile tale sunt inspirate din momente virale ale culturii românești – replici, personaje, frânturi audio care au devenit instant recognoscibile. Ce te atrage la acest tip de umor și de ce crezi că funcționează atât de bine, mai ales atunci când e transpus în animație?
Andrei Tripșa: Nu știu felul în care oamenii consumă animațiile mele sau ce înțeleg din ele, nici nu cred că mai ține de mine, dar probabil că mulți dintre noi, atunci când ne uităm la televizor, la știri, în social media sau pur și simplu în jurul nostru, avem impresia că trăim într-un desen animat.

– Cum alegi personajele și vocile pe care le animezi, dar și audio-urile care le însoțesc? Te expui mult la meme-uri, virale și media asta autohtonă?
– Da, ca mulți alții, consumam și genul ăsta de conținut chiar înainte de a mă apuca de animații, este incredibil ce energii a reușit să desfacă în noi social media, în special TikTok-ul, bineînțeles, odată cu pandemia. Un mare ajutor în alegerea content-ului este fiul meu care, evident, râde la ce râd și eu, dar care are și vârsta relevantă zeitgeist-ului, ca să zic așa. Deci da, am mult ajutor în alegerea audio-urilor, iar în ultima vreme mă ajută foarte mult comunitatea strânsă în jurul animațiilor mele cu foarte mult conținut bun. Din păcate, nu am eu timp să animez tot ce mi-ar plăcea.

– Animațiile tale surprind foarte bine ceva din spiritul nostru românesc. Ce vrei să transmiți prin intermediul lor?
– Cum spuneam mai sus, fiecare om care vede animațiile mele înțelege ce vrea și asta este super ok, oricum nu îmi propun să ofer lecții moralizatoare sau mai știu eu ce povețe adânci; doar încerc să mă distrez și să mă simt bine făcându-le și, din fericire, se bucura și alți oameni alături de mine.

– Apropo de asta, tu cum îi vezi pe românii de azi, de la cei care dau voce animațiilor, să zic așa, la cei care-ți apreciază muncă?
– Evident că toți avem momente în care părem personaje din desene animate, mai ales eu. De altfel, cea mai des animată voce este vocea mea și cred că este important să nu ne pierdem puterea să râdem de noi, pentru că pare că o parte din lume se ia din ce în ce mai în serios. Pe lângă cele două extreme, stânga și dreapta, mi se pare că mai există și „extrema serioasă”, cea care nu mai glumește. Și e scary.

„Fiecare secundă de animație are 12 desene”

– Cum lucrezi efectiv la o ilustrație sau animație? Ce-ți place cel mai mult și care sunt cele mai mari provocări?
– Sigur, depinde foarte mult de cât de lung este audio-ul – fiecare secundă de animație are 12 desene – dar cel mai important lucru este momentul în care știu cum arată personajele, care este intriga, cum arată spațiul în care se află, etc., iar acest moment poate veni și după un an. În cei doi ani am descoperit că procesul de animație are două părți importante: partea de început, sprintul, cea în care trebuie să ajungi cât mai repede și eficient la o schiță a întregii animații cumva, parte a procesului care îți dă prospețime și expresivitate, iar cea de-a doua parte, maratonul, cea în care efectiv execuți ca un robot fiecare frame, parte care îi dă calitate animației. Cea mai mare provocare este păstrarea echilibrului între cele două părți.

  
 
 
 
 
 
 
View this post on Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
A post shared by Trip🎞️ (@andreitripsa)

– Animația cu pisica a devenit virală. Te așteptai să prindă atât de mult la oameni și să aibă milioane de aprecieri?
– A fost un fel de examen parțial pe care mi l-am dat, pentru că tocmai se împlineau doi ani de când am început să fac animație și am încercat să pun în ea tot ce am învățat în acest timp. Nu m-a interesat atât de mult cât de haioasă este ideea animației, ci mai degrabă am încercat să o execut cât de bine am putut. Legat de idee, intenția mea a fost să acopăr un lucru făcut de inteligența artificială cu desene făcute în cel mai clasic și uman mod, pentru că, sincer, eu am fost într-o eroare, am crezut că melodia folosită în animație este de fapt cea originală, nu cea a lui Ludacris. Și m-am amuzat suficient de tare încât să mă apuc de animație, dar evident că nu mă așteptam să aibă atât de multe aprecieri.

– Practic, a fost share-uită și de Snoop Dogg. Cum ai trăit momentul ăsta? Ce înseamnă pentru tine recunoașterea venită atât de la el, cât și de la oameni din întreaga lume?
– De-aia e Snoop Dogg o legendă, că știe să recunoască valoarea. Glumesc. Da, e incredibil că pe lângă Snoop Dogg au mai apreciat animația asta și Doja Cat sau Little Simz. Are niște cifre halucinante pentru mine, la un moment dat, în weekendul în care am postat-o, intrasem în panică, mi se părea că se uită tot internetul la mine. Na, ce vrei, sunt român cu teama de „să nu ne facem de rușine”.

„Umorul românesc este, de multe ori, umor internațional”

– Și dacă tot vorbim de public internațional, crezi că umorul românesc, cu tot specificul lui, e „traductibil”? Cum reacționează oamenii din afară la acest tip de conținut și ce ai învățat din asta despre identitatea noastră culturală?
– Cred că umorul românesc este, de multe ori, umor internațional. Am destul de multe comentarii la animațiile mele cu sunet în română, în care oamenii spun că, deși nu știu limba, înțeleg perfect ce se întâmplă acolo, sau mai sunt oameni din alte colțuri ale lumii care spun că exact așa e și la ei în țară. Probabil că dacă vrei să depășești granițele și să devii „internațional”, o poți face și lucrând cu specificul local.

– Ai făcut animația cu ajutorul AI, o unealtă care de multe ori îi sperie pe creativi. Tu cum îl integrezi în procesul tău de creație, ai ajuns să-l vezi ca pe un colaborator?
– Melodia pe care am animat este făcută cu ajutorul inteligenței artificiale de Kingwillonius și înțeleg că meseria lui este AI Architect, sau cel puțin asta scrie la bio pe profilul lui. Animația este făcută de „mână umană”. Dar m-am jucat și eu puțin cu AI-ul și cred că este un instrument care va deveni super-prezent în viața noastră, și mă gândesc că poți alege să îl respingi, poți alege să îl adopți sau măcar să conviețuiești cu el, dar sincer, nu cred că va dispărea prea curând. 

Pe de altă parte, în comentariile animației a fost o întreagă dezbatere despre AI și mi s-a părut interesantă o opinie pe care am văzut-o și în alt video pe TikTok, care spunea că AI-ul este o construcție, la fel cum a fost și „amprenta de carbon” care abate atenția și mută responsabilitatea în altă parte, sau în cazul AI-ului o abstractizează și devine, așa, un fel de bau-bau care pare că are o voință proprie și vrea să ne ia pâinea de la gură. 

Or, în spatele AI-ului sunt companii foarte mari, iar în spatele lor sunt oameni din carne și oase care vor profit. Deci pare că AI-ul este o unealtă foarte sofisticată care, sigur, poate face mult rău sau poate face mult bine, depinde ce ordine primește de la Inteligența Naturală.

– Vreau să revenim puțin și la publicitate și la cum industria a evoluat de la spoturi gândite luni la rând la această cultură a clipului de 10 secunde, a reacției imediate. Tu cum vezi transformarea asta, mai ales în plan local? Mai are timp să spună povești (mai e necesar) sau a devenit doar un flux de reacții și trenduri?
– Publicitatea a devenit un flux de reacții și trenduri pentru că trăim într-o lume de reacții și trenduri. Publicitatea este un business și atunci e musai să fie în mijlocul zeitgeist-ului. Rețelele sociale au schimbat paradigma de concepere a materialelor publicitare – în principal am trecut de la „monolog”, unde un brand venea în fața publicului în pauza publicitară și se prezenta și ne explica de ce să îl alegem, la „dialog”, unde materialul publicitar trebuie să țină cont de reacții, întrebări, nemulțumiri, care vin în timp real în comentarii sau DM-uri. 

  
 
 
 
 
 
 
View this post on Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
A post shared by Trip🎞️ (@andreitripsa)

Dar da, eu cred că se mai pot spune povești, chiar mai interesante decât acum 20 de ani, pentru că ele, într-un fel, sunt interactive și trebuie să ia în calcul și reacția publicului. Oricum, poveștile care au substanță nu cred că depind atât de mult de formă.

„Publicitatea e o meserie frumoasă, dar nu cred că este neapărat artă”

– De fapt, mai simți că publicitatea poate fi artă? Sau că arta se mai poate naște în spațiul publicitar, cum se întâmpla uneori înainte, când o reclamă rămânea în cultura pop?
– Publicitatea cred că este o meserie foarte frumoasă și interesantă, un meșteșug care se poate învăța, dar nu cred că este neapărat artă. Eu mă gândesc că acum 20 de ani publicitatea oferea mult divertisment în cultura noastră pentru că nu prea avea concurență. Acum lucrurile sunt total diferite și este greu ca o reclamă să concureze cu un video cu o pisică care cântă. Probabil că nici oamenii noi care intră în această industrie nu mai sunt atât de entuziaști cum eram noi, poate pentru ei este doar un job, poate este doar o stație în care își pot plăti facturile până vine următorul tren. Și cred că este absolut de înțeles, sunt foarte multe opțiuni acum.

– Și apropo de artă, românii par să aibă încă o relație duală cu ea: o respectă în formele ei clasice, dar privesc cu scepticism tot ce e nou, digital, ironic, autohton. Cum vezi tu această raportare?
– Cred ca atâta timp cât vom avea libertate de exprimare lucrurile se vor schimba mult în bine. Apetitul pentru arta clasică probabil că este rodul îndoctrinării noastre timp de 50 de ani. Totuși, noi toți am fost băgați între paranteze în timpul ăsta și pare de înțeles, dar este păcat. Îmi pun destul de multe speranțe în noua generație.

  
 
 
 
 
 
 
View this post on Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
A post shared by Trip🎞️ (@andreitripsa)

– Ceea ce faci tu, prin animațiile bazate pe cultura populară, cu mult umor și autoironie, poate fi privit și ca o formă de artă contemporană – ai vreun scop în sensul ăsta, în ideea în care pui reflectorul pe anumite obiceiuri, expresii, tipare românești sau pur și simplu doar te exprimi liber?
– Nu știu unde duce ce fac eu, dar nici nu mă prea preocupă. Doar încerc să mă distrez desenând. Mi-aș dori poate să fac animații în formate mai lungi, poate un miniserial, dar fiind singur deocamdată, pare destul de greu.

  
 
 
 
 
 
 
View this post on Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
A post shared by Trip🎞️ (@andreitripsa)

– Cum te raportezi la ideea de a influența prin conținut, fie și involuntar, anumite atitudini sau mentalități?
– Nu mi-e clar care este momentul în care devii influencer sau care sunt semnele, dar dacă un om are o zi nasoală și după ce vede o animație de-ale mele se simte pentru câteva secunde mai bine, atunci da, pot fi influencer, dar după aceea cred că redevin un creator-culegător de conținut.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro