Arctica a înregistrat cel mai călduros an din istoria măsurătorilor meteorologice: „Tendința este fără precedent în perioada recentă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Arctica s-a confruntat cu cel mai cald an consemnat vreodată de măsurătorile meteorologice, potrivit unui raport publicat marți de Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a SUA (NOAA), care evidențiază impactul sever al schimbărilor climatice asupra acestei regiuni extrem de vulnerabile, relatează agenția AFP.
Cuprins:
Fenomenul de „amplificare arctică”
În intervalul octombrie 2024 - septembrie 2025, temperaturile medii din Arctica au fost cu 1,6°C peste valorile de referință ale perioadei 1991-2020, conform raportului anual NOAA, realizat pe baza unor date ce acoperă mai bine de un secol.
Tom Ballinger, cercetător la Universitatea din Alaska și coautor al studiului, a descris această creștere drept „alarmantă”, subliniind că „tendința este aparent fără precedent în perioada recentă și poate chiar de câteva mii de ani încoace”.
Anul analizat a inclus cea mai caldă toamnă înregistrată vreodată în Arctica, a doua cea mai caldă iarnă și a treia cea mai fierbinte vară de la începutul observațiilor, în 1900.
Regiunea arctică, care include și Polul Nord, se încălzește mai rapid decât zonele temperate din cauza fenomenului cunoscut sub numele de „amplificare arctică”, determinat, printre altele, de reducerea stratului de zăpadă și a suprafeței banchizei.
Banchiza se topește
În martie 2025 a fost atins un minim istoric al extinderii banchizei arctice. Specialiștii de la National Snow and Ice Data Center (NSIDC) au estimat că suprafața maximă a gheții marine a fost atinsă pe 22 martie, ajungând la doar 14,33 milioane de kilometri pătrați - cea mai mică valoare înregistrată în peste 40 de ani de observații satelitare.
În mod obișnuit, banchiza se extinde iarna și atinge apogeul în luna martie, însă încălzirea globală cauzată de activitatea umană îngreunează refacerea ei.
Această situație are efecte imediate asupra faunei arctice. Urșii polari, focile și morsele depind de gheață pentru deplasare, vânătoare și reproducere, iar reducerea acesteia le amenință supraviețuirea, a explicat Walt Meier, coautor al raportului NSIDC.
Topirea gheții marine amplifică încălzirea globală
Deși topirea gheții marine nu contribuie direct la creșterea nivelului mărilor, ea amplifică încălzirea globală: oceanul descoperit, mai închis la culoare, reflectă mai puțină lumină solară și absoarbe mai multă energie.
Încălzirea accelerată a Arcticii reduce diferențele de temperatură dintre poli și latitudinile medii, facilitând pătrunderea mai frecventă a aerului rece spre sud, un fenomen evidențiat de mai multe studii climatice.
Totodată, precipitațiile din regiune au atins un nou record în „anul apei” 2024-2025, care se situează printre primii cinci cei mai ploioși ani de după 1950.
Temperaturile mai ridicate și umiditatea crescută favorizează și „înverzirea” tundrei, un ecosistem caracterizat prin vegetație joasă și permafrost - un sol înghețat ce stochează cantități uriașe de carbon.
Râuri „ruginite”
În 2025, nivelul mediu al înverzirii tundrei circumpolare a fost al treilea cel mai ridicat din ultimii 26 de ani de observații satelitare.
Dezghețarea permafrostului, cunoscut și ca pergelisol, duce la eliberarea fierului în apele arctice și este asociată cu apariția așa-numitelor „râuri ruginite”.
Potrivit raportului, peste 200 de cursuri de apă au fost identificate ca având o culoare portocalie sau maronie, un semn clar al degradării calității apei și al pierderii biodiversității acvatice.
