Arheologii au redescoperit orașul pierdut al lui Alexandru cel Mare, care a fost timp de 500 de ani un important nod al comerțului

Fondarea orașului de către Alexandru cel Mare

Alexandria de pe Tigru (Tigris), un oraș pierdut din vremea lui Alexandru cel Mare, a fost redescoperit de o echipă internațională condusă de profesorul Stefan Hauser de la Universitatea din Konstanz – Germania, conform Arkeo News. Arheologii au identificat ruinele acestui „oraș pierdut” în sudul Irakului, la Jebel Khayyaber, aproape de granița cu Iranul.

În secolul al IV-lea î.Hr., Alexandru cel Mare a cucerit Imperiul Ahemenid și a reorganizat regiunea din punct de vedere politic și economic. Pe drumul de întoarcere din Valea Indului către Babilon, Alexandru a identificat o problemă strategică. Sedimentarea intensă în sudul Mesopotamiei muta treptat linia de coastă a Golfului Persic, făcând porturile existente inutilizabile.

Drept soluție, el a fondat Alexandria de pe Tigru, un oraș-port la confluența râurilor Tigru și Karun, la aproximativ 1,8 kilometri de coasta antică. Cunoscut ulterior sub numele de Charax Spasinou, orașul a fost menționat în scrieri romane și inscripții găsite până în Palmyra, Siria.

Alexandria de pe Tigru era descris ca un punct de tranzit major pentru mărfurile din India, chiar și după construirea unor porturi mai noi mai la sud. Cu toate acestea, orașul a fost dependent de râul Tigru. Conform studiilor geologice, râul s-a mutat treptat spre vest, izolând orașul de apă. Până în secolul al III-lea d.Hr., acesta era departe atât de râu, cât și de Golful Persic, care se retrăsese cu aproape 180 de kilometri spre sud. În lipsa accesului la apă, orașul și-a pierdut importanța economică și politică și a fost abandonat.

Cercetările arheologice efectuate

În anii 60, cercetătorul britanic John Hansman a identificat urme masive de așezări și ziduri de oraș în fotografii aeriene realizate de Royal Air Force. Totuși, instabilitatea politică și conflictele armate au împiedicat cercetările ulterioare. Situl, numit acum Jebel Khayyaber, a fost folosit ca tabără militară în timpul războiului dintre Iran și Irak.

După 2014, misiunile arheologice străine au revenit cu precauție în sudul Irakului. Arheologii britanici care lucrau lângă orașul antic Ur au fost ghidați spre Jebel Khayyaber, în sudul Irakului, de autoritățile locale. Acolo, au descoperit ruine impresionante: ziduri masive de oraș care se întind pe kilometri și care încă ating opt metri înălțime în unele locuri.

În 2016, profesorul Stefan Hauser, expert în arheologia elenistică a Orientului Apropiat, s-a alăturat proiectului.

Structura unui oraș antic

Din cauza riscurilor de securitate, cercetătorii au utilizat metode neinvazive. În urma unor studii de suprafață extinse, acoperind peste 500 de kilometri pe jos, și prin analiza fragmentelor de ceramică și cărămizi, echipa a dezvăluit amploarea uriașă a orașului.

Fotografii realizate cu drone au permis crearea unui model digital detaliat al terenului, arătând că Alexandria de pe Tigru era un oraș planificat cu meticulozitate.

Profesorul Hauser descrie orașul ca fiind echivalentul oriental al Alexandriei din Egipt. Ambele orașe au fost fondate la intersecția dintre sisteme fluviale și rute maritime, servind drept punți între regiunile interioare și mările deschise.

Cercetările geofizice cu magnetometre cu cesiu au detectat străzi, ziduri, canale și instalații industriale. Orașul includea cartiere rezidențiale mari dispuse în grilă, temple monumentale, ateliere cu cuptoare și furnale, un port interior conectat la canale și un complex asemănător unui palat, posibil înconjurat de grădini sau terenuri agricole.

Imagistica satelitară a arătat, de asemenea, un sistem vast de irigații la nord de oraș, sugerând o producție agricolă la scară largă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE