Au traversat Iadul ca să ajungă în România! Drama familiei care a cheltuit 10.000 de dolari pentru a scăpa de bombele din Siria! GALERIE FOTO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
”Ori murim cu toţii, ori trăim cu toţii“. Aceasta a fost decizia luată de o familie de sirieni când coşmarul bombadamentelor şi nesiguranţa i-a făcut să se gândească că nu au altă cale decât să îşi părăsească propria ţară şi să plece într-un loc străin care, atunci, credeau ei va fi Germania.
Doar că, planurile de acasă nu s-au potrivit cu cele de pe drum. Au mers trei luni şi jumătate pe uscat şi pe apă, cu trei copii mici în braţe, rătăcindu-se prin păduri, mergând pe drumuri ascunse, epuizante, au fost la mila călăuzelor, au riscat să se înece în mijlocul mării şi acum au ajuns practic în celălalt capăt al lumii, în Europa, România, la Galaţi.
Este povestea familiei Aboaisa, din Siria. Nu se aşteptau să ajungă în România, ţară despre care auziseră numai lucruri rele.
Mahomed Aboaisa, 39 de ani şi soţia sa Khaerie, 37 de ani, alături de cei trei copii ai lor, gemenii Etidel şi Ahman de 4 ani şi Mohamoud, în vârstă de 7 luni, stau acum la Centrul de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil din Galaţi. Sunt singura familie din primul lot de imigrani din Siria şi Yemen relocaţi în România din Grecia.
„Am fugit pentru că nu este pace. Înainte de război eram fericiţi, aveam un viitor, eu eram bucătar şef. Acum, oricând poate să vină o bombă asupra noastră fără motiv. Am plecat prima oară în Liban, dar era rău şi acolo. Apoi ne-am întors în Siria, în satul nostru. Două zile cât am stat erau mereu bombdraente ruseşti. Nu puteam dormi de frică. Încă ne mai trezim speriaţi. În Siria trebuia să mă înrolez, dacă rămâneam. Dacă nu pentru armată, atunci mă voiau alţii, să lupt împotriva celorlalţi. Eu nu vreau să omor pe nimeni. Pentru siguranţa şi viitorul copiilor mei am decis să plecăm. Iniţial am zis să plec singur, dar am vorbit cu soţia şi am decis că ori murim cu toţii, ori trăim cu toţii”, povesteşte Mahomed.
Plecaţi la drum cu 10.000 de dolari, sirienii au ajuns fără niciun ban la Galaţi, dar Mohamed are planuri mari şi speră ca în România să îşi deschidă o afacere, mai ales că acum şi-a schimbat percepţia faţă de ţara noastră, despre care ştia doar lucruri rele.
„A fost greu şi pentru noi şi pentru copii. Am mers cu maşina, apoi pe jos pădure din Siria în Turcia. Trei ore şi jumătate am mers fără pauză. Nu ne lăsa călăuza. Ajuns în Turcia, am stat nouă zile în arest. Apoi am reuşit cu să prindem o barcă spre Grecia. A fost un moment de cumpănă. Era supraîncărcată barca, s-a defectat în mijlocul mării. Am stat aşa trei ore, barca lua apă, credem că ne înecăm. Ne-au ajutat pescarii şi apoi am ajuns în Grecia. Acolo am stat o lună şi jumătate. Noi voiam să mergem în Germania. Dar, acum, că am ajuns în România, observ că suntem bine trataţi. Am fost la cumpărături şi o femeie le-a dat copiilor câte un leu, nu părea bogată nici ea. O altă doamnă le-a dat lâmâi. Vrem să ne facem un viitor aici, într-o ţară paşnică, noi suntem oameni paşnici, vrem să muncim. Eu vreau să lucrez ca bucătar, asta ştiu să fac ,vreau ca şi copiii să meragă la şcoală aici şi pe viitor să îmi deschid un restaurant în România”, a mai spus Mohamed Aboaisa.
Soţia Khaerie nu a lucrat niciodată, dar ar vrea să înveţe în România tainele cosmeticii.
,,Nu munceam până acum, dar aici vreau să învăţ. Să fiu cosmeticiană , asta aş vrea. Vreau un viitor bun şi pace pentru familia mea”, spune ea.
Centrul de Refugiaţi Galaţi găzduieşte acum 21 de refugiaţi, majoritatea din Orient, dar şi un cetăţean din Republica Moldova. Khaerie este singura femeia şi copiii ei sunt singurii din centru. Aici, refugiaţii primesc cazare, au bucătărie, sala de sport, bibliotecă, loc de joacă pentru copii, băi. Au chiar şi un loc de rugăciune pentru ei, iar dar dacă vor să meragă la o moschee pot merge în oraşul vecin, Brăila. Refugiaţii primesc 16 lei pe zi pentru mâncare şi obiecte de igienă. La trei luni după sosire, timp în care se prelucrează solicitarea de azil, vor primi un CNP şi atunci se pot angaja.
