Aurelian Crăiuțu, profesor român care predă de 25 de ani științe politice în SUA: „Administrația de la Casa Albă a emasculat Congresul american”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Profesor de științe politice la Universitatea Indiana, acolo unde predă din 2001, Aurelian Crăiuțu a explicat, în cadrul unui amplu interviu acordat pentru Libertatea, de ce este democrația americană într-un moment critic, dar și cât de mare este la ora actuală riscul izolării Americii.
Cuprins:
Doctorat susținut la Universitatea Princeton
Pe parcursul discuției, profesorul Aurelian Crăiuțu a vorbit despre motivele erodării celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump și a atins problematica polarizării excesive a peisajului politic american.
Economist de formație, Aurelian Crăiuțu (60 de ani) are o carieră universitară impresionantă în Statele Unite în domeniul filosofiei politice. După Revoluția din decembrie 1989 a beneficiat de deschiderea culturală, primind o bursă din partea guvernului francez la Universitatea Rennes I.
A ajuns în Statele Unite în 1993, cu bursă Fulbright, la Universitatea Tennessee, Knoxville, unde a studiat istoria gândirii economice. A aplicat la 15 universități americane și a fost acceptat cu bursă întreagă la șase, alegând în cele din urmă Princeton.
Aurelian Crăiuţu este Arthur F. Bentley Profesor în departamentul de ştiințe politice la Universitatea Indiana, Bloomington, Statele Unite; el este, de asemenea, profesor afiliat cu Facultatea de ştiințe politice la Universitatea din Bucureşti. A obținut doctoratul în teorie politică la Universitatea Princeton (1999) și este specialist în istoria gândirii politice moderne şi doctrine politice (liberalism, conservatorism). Publicaţiile sale includ Liberalism Under Siege: The Political Thought of the French Doctrinaires (Lexington Books, 2003), Le Centre introuvable (Plon, 2006), Tocqueville on America after 1840 (with Jeremy Jennings, Cambridge University Press, 2009), A Virtue for Courageous Minds: Moderation in French Political Thought, 1748-1830 (Princeton University Press, 2012), Faces of Moderation: The Art of Balance in an Age of Extremes (University of Pennsylvania Press, 2017) şi Why Not Moderation? Lettes to Young Radicals (Cambridge University Press, 2024). A publicat în limba română Elogiul moderaţiei (Polirom, 2006; ediţia a doua, revizuită şi lărgită, Spandugino, 2022) şi Elogiul libertăţii: Studii de filosofie politică (Polirom, 1998). A tradus, de asemenea, în limba română cărţi de filosofie ale lui Edmund Husserl, Gustave Thibon şi Gabriel Marcel.
Articolele sale au apărut în publicații academice prestigioase, precum American Political Science Review, Perspectives on Politics, The Review of Politics și European Journal of Political Theory.
De-a lungul anilor, profesorul Aurelian Crăiuțu a fost recompensat pentru activitatea sa prodigioasă cu premii și granturi de la mai multe instituții de top din America, așa cum ar fi The Institute for Advanced Study (Princeton), The National Endowment for Democracy, the James Madison Program at Princeton University.
America, „o putere care generează mai mult haos decât stabilitate”
Libertatea: Cât de izolate riscă să ajungă Statele Unite ale Americii din cauza politicilor actualei administrații de la Casa Albă?
Aurelian Crăiuțu: Nu e niciun secret că, în momentul de față, poziția Americii este una slăbită în context internațional, în pofida imaginii pe care administrația de la Washington o dă, aceea a unei puteri de rangul întâi, ce impune practic voința sa. Pentru a acționa eficient împotriva Chinei, pentru a neutraliza ascensiunea Chinei, America are nevoie de aliați. Europa este unul din acești aliați și, probabil cel mai important. America are nevoie de aliați și în Oceanul Pacific.
Fără Europa, America este mai slabă în confruntarea cu China.
În a doilea rând, America are o poziție specială datorită statutului dolarului. În momentul în care dolarul își erodează din această putere, America nu numai că riscă să devină izolată, dar riscă să își piardă și din competitivitatea pe piețele financiare. Deci, cred că nu este în interesul nimănui, nici la Washington, nici în afara Washingtonului, ca America să fie izolată. Trăim într-o lume globalizată, interdependentă, în care legăturile financiare sunt la fel de importante ca și legăturile politice.
Este limpede însă că politica aceasta agresivă pe care administrația Trump a dus-o în ultimele luni împotriva Canadei, de exemplu, împotriva Danemarcei nu este în măsură să crească vizibilitatea Americii în Europa sau atractivitatea Washingtonului în capitalele europene. Deci riscul de izolare este mare. E un risc politic.
America a condus lumea cu o imagine de putere care generează stabilitate, nu haos. Or, în clipa de față, imaginea este una inversă. E o putere care generează mai mult haos decât stabilitate. Acest lucru nu face decât să știrbească din prestigiul Americii. Deci nu e vorba doar de izolare propriu-zisă, ci și de știrbirea acestui prestigiu, a acestei imagini, a acestei încrederi în dolar, a acestei încrederi în America văzută ca putere.
- De ce Donald Trump are la ora actuală mai multă libertate să acționeze impulsiv?
- În primul rând, Trump știe că primii doi ani al celui de-al doilea mandat al lui sunt decisivi. E posibil ca odată cu alegerile de la mijlocul de mandat din noiembrie, lucrurile să se schimbe la Washington, raportul puterilor să se schimbe. El a impus o agendă maximalistă în acești doi ani, pentru că aceasta este fereastra în care el poate acționa teoretic neîngrădit.
Practic, lucrurile stau altfel. Există, în clipa de față, opoziție clară la bună parte din politicile lui Trump, la nivelul puterii judecătorești, de exemplu. Deci, el a venit pregătit în al doilea mandat cu acel proiect 2025, care i-a dat un impuls extraordinar încă din prima zi, a semnat nu știu câte ordine executive. Însă el și-a justificat această libertate pe baza mandatului electoral pe care l-a primit din partea alegătorilor săi. Acest mandat s-a erodat în ultimul an.
Președintele este văzut în clipa de față pozitiv de doar 40% dintre alegători. Este o scădere constantă a acestui procent. Și este prevăzut că acest procent va rămâne la 39-40%, ceea ce este foarte jos pentru acest moment, al celui de-al doilea mandat.
Impulsivitatea este ceva ce caracterizează stilul său personal.
Metoda pe care el o folosește poate fi caracterizată cu o sintagmă vulgară, și anume „flood the zone with shit”, inundați zona cu deșeuri. Astfel încât e greu să mai ții cont sau să ții minte de câte lucruri se întâmplă zilnic la Washington. Practic nu există zi fără două-trei breaking news-uri.
Ăsta este stilul. Este un stil pe care ei vor continua să-l practice cel puțin până la alegerile din toamnă. Și nu văd de ce l-ar schimba, pentru că suntem cu toții derutați, extenuați, obsedați de ce se întâmplă la Washington, când în realitate, lucrurile importante e posibil să se întâmple în altă parte.
„Administrația de la Casa Albă a emasculat Congresul SUA”
- Cât de probabil este un nou război civil în America, în actualul climat politic, extrem de polarizat?
- Un război civil nu este justificat și nici posibil în clipa de față. Însă polarizarea este un fenomen real în societatea americană. Nu e de azi, nu e de ieri, vine de multă vreme.
S-a vorbit acum 20 de ani de America roșie, America conservatoare, cea care votase cu George W. Bush. America albastră este America democraților, cu valori diferite și cu standarde diferite. Asta era înainte de sosirea lui Trump la Washington. Deci nu e un fenomen nou.
Polarizarea însă a devenit nocivă în momentul în care a luat dimensiune afectivă. În clipa de față există o bună parte a electoratului republican care continuă să susțină politicile administrației la Washington pentru simplul fapt că ei urăsc cealaltă parte. E vorba de polarizare afectivă. Nu sunt neapărat pentru politicile lui Trump, asta e judecata, dar votez pentru Trump pentru că îi urăsc pe democrați.
Polarizarea merge în amândouă sensurile. Această polarizare afectivă este periculoasă pentru viitorul Americii. Și dacă nu va duce la un război civil, va duce la erodarea încrederii, a acelui sistem de valori și norme despre care scria Alexis de Tocqueville în Democrația în America.
Polarizarea afectivă a ajuns să semene discordie în sânul familiilor. Sunt familii care nu mai pot sta la masă pentru că au disensiuni politice, diferențe politice.
Polarizarea a ajuns în campusurile universitare. Fenomenul de „Cancel culture”, care a început la stânga eșichierului politic, s-a transferat în ultimii ani la dreapta eșichierului politic.
Ceea ce a făcut președintele Trump în ultimele luni, trimițând acele efective ICE (Immigration and Border Control) în statele albastre, să zic așa, ca Minnesota, Illinois, California, Oregon, arată clar un anumit animus împotriva celeilalte părți a eșichierului politic, împotriva statelor care au votat un democrat în 2024.
Și acest lucru nu e de natură să țină țara unită. Este un factor de dezbinare. Statele cu cei mai mulți imigrații legali sunt Texas și Florida. Or, Trump nu a trimis efective ICE în aceste state, el a trimis efective ICE în Minnesota, unde sunt 100.000 de imigranți ilegali. Unii dintre ei chiar veniți în anul războaielor civile grave, precum cel din Somalia. Acțiunile administrației pot avea efecte nebănuite.
Însă nu cred că e vorba în perspectivă de război civil. E vorba de o divizare, de o polarizare, de o tribalizare, dacă vreți, un sectarianism celular.
- Este democrația americană într-un moment critic?
- Fără îndoială, da. Nimeni nu s-a așteptat să se ajungă în acest moment. Asta nu înseamnă că, așa cum spuneam anterior, criza actuală este una care a început ieri sau acum nouă ani, când a venit Trump la putere.
Nu. Se poate discuta despre o anumită erodare a democrației americane din ultimele decenii. Ea s-a accentuat în ultimul deceniu, cu siguranță.
Și există un moment critic în clipa de față. Să vă dau un singur exemplu, ca să justific afirmația mea.
Ignorarea Constituției și schimbarea raporturilor puterilor în stat sunt de neconceput. Și totuși, zilele trecute, un președinte american a vorbit despre naționalizarea alegerilor, când, prin Constituție, organizarea alegerilor este o chestie ce ține de fiecare stat. Sunt 50 de state.
Acest lucru este anticonstituțional. Un alt lucru care arată momentul critic în care s-a ajuns este că puterea executivă, prin administrația de la Casa Albă, practic, a anihilat, a emasculat Congresul SUA. E adevărat, Congresul a cedat, în ultimele decenii, o bună parte din atribuțiile sale. Dar în clipa de față, practic, Congresul este un ridicător de mingi la fileu pentru președinte.
Nu vreau să ignor eforturile făcute de opoziție, însă eficiența Congresului în a pune stavilă excesului puterii executive a fost una foarte limitată. Și din acest punct de vedere cred eu că același lucru se poate spune și despre Curtea Supremă de Justiție, care i-a permis președintelui, acordându-i o imunitate excesivă, să facă excese în exercitarea puterii executive.
Aceste două lucruri sunt grave: schimbarea raportului între puterile executivă, legislativă, judecătorească și erodarea autonomiei statelor. America e un sistem federal, nu unul unitar.
Nu mai vorbesc despre faptul că ceea ce s-a întâmplat în Minneapolis este cu totul și cu totul nejustificat. Au fost împușcați cetățeni americani în plină zi, în stradă. Acest lucru s-a mai întâmplat în istoria Americii și au fost crize importante. Însă nu este justificat în niciun fel.
Mai este un lucru care trebuie menționat aici, anume atacul asupra mass-mediei. E un atac insidios.
E vorba despre erodarea eficienței unor ziare foarte importante, cum ar fi Washington Post, preluat de Jeff Bezos acum nouă ani și care zilele trecute, de exemplu, a anunțat un număr enorm de concedieri. Total nejustificat din punct de vedere financiar, având în vedere că ziarul ar putea fi salvat cu veniturile lui Bezos dintr-o săptămână. Deci nu e vorba de economii, ci de o viziune de subordonare a mass-mediei.
Și apoi mai sunt și alte canale de televiziune care au fost fie hărțuite, fie au avut o nouă direcție. E o rețetă, după cum știm, pe care am văzut-o în plină desfășurare în Ungaria lui Viktor Orban. Singurul lucru care nu s-a întâmplat în America până în clipa de față este schimbarea Constituției pentru a acorda președintelui posibilitatea de a candida la un al treilea termen.
„Politica a devenit în ultimii ani un fel de război”
- De ce autoritarismul și violența politică au câștigat atât de mult teren în al doilea mandat al lui Trump?
- Una dintre lozincile lui Trump în primul mandat, dar mai ales în al doilea, a fost necesitatea de a stopa imigrația ilegală. A fost efortul de a legaliza imigrația ilegală de-a lungul deceniilor trecute, chiar în timpul celui de-a doilea mandat al președintelui Obama, a fost o încercare bipartinică de a găsi o cale de a legaliza statutul imigranților ilegali, dar nu a existat voință politică și nu există nici în clipa de față. Imigrația ilegală, care a dus la violențele de care vorbeam anterior, este un atu electoral ce poate fi folosit pentru a mobiliza energiile și voturile cetățenilor.
Din acest punct de vedere, atrocitățile care au fost comise sunt total nejustificate, dar, din punctul de vedere al mobilizării maselor electorale, sunt perfect justificate. Imaginea aceasta despre imigranți ilegali, că sunt prădători sexuali, că sunt hoți, că sunt criminali, este o imagine care prinde. Și, din acest motiv, e folosită în diferite registre pentru a ține masa electorală mobilizată.
În ultimul rând, polarizarea de care vorbeam anterior este un alt factor care explică, dacă nu violența fizică, cel puțin această atmosferă de adversitate care se extinde și în discuțiile politice sau în dezbaterile pe marginea legilor și așa mai departe. Deci, nu e vorba de o violență doar fizică, ci și de o stare în care învingătorul trebuie să ia totul. Politica a devenit în ultimii ani, și mai ales în clipa de față, un fel de război.
Deci, nu e vorba de o negociere, de compromis, e altceva. Dacă eu câștig, tu pierzi totul, dacă tu câștigi, eu pierd totul și atunci miza este ridicată, temperatura jocului politic este ridicată și există acest sentiment că acum sau niciodată nu poți face concesii, pentru că dacă dai un deget, ți se va lua întreaga mână.
Acest lucru poate fi schimbat, însă sistemul politic încurajează în clipa de față această mentalitate. Pentru că, ați văzut, cei care s-au opus până acum inițiativelor lui Trump vor avea în toamnă concurenți în alegerile primare în sânul Partidului Republican. Deci, sistemul le permite guvernanților să folosească această armă. Nu votezi cu mine, vei avea un concurent în alegerile primare și te voi elimina din joc.
Aici mi se pare lucrul cel mai grav, această mentalitate: democrații pentru republicani reprezintă răul absolut și republicanii în masă pentru democrați reprezintă răul absolut. Atât timp cât această imagine este împărtășită de la ambele părți ale eșichierului politic, e puțin probabil să se facă progres.
„Este o autonegare a misiunii Americii”
- Ce riscă Statele Unite prin distrugerea alianțelor ce le-au fost de folos până acum și care ar putea fi costurile?
- Unu, riscă să piardă această imagine de putere care asigură ordinea și echilibrul pe piața mondială. Acest lucru este foarte important și riscă a fi pierdut.
Doi, mi se pare cel mai important, poate, riscă să piardă poziția de întâietate pe care o are dolarul pe piețele financiare. Dacă dolarul își pierde acest statut, economia americană are de suferit.
Și al treilea lucru pe care aș vrea să-l menționez aici este simbolul Americii ca fiind nu numai o putere care asigură ordinea, dar e și simbol al libertății. Ani de-a rândul, cei care vin la New York merg să viziteze Statuia Libertății, care e un simbol al Americii.
America a fost, prin definiție, țara care a acordat protecție celor oprimați, celor asupriți, celor persecutați. Asta este esența Americii. Ideea Americii este aici, este în Statuia Libertății, este ideea de protecție acordată celor care sunt deprivați de libertate în lume.
Or, acest lucru, în clipa de față, este, cum să spun, negat. În clipa de față, America este întoarsă împotriva propriei ei idei.
Este o autonegare a misiunii, a ideii aflate în centrul proiectului american. Pentru că America este un proiect, nu este o națiune. Sunt 50 de state. Sunt oameni veniți din toată lumea. Au venit aici pentru că au crezut într-o idee. Or, această idee, în clipa de față, este negată de propriii conducători, cei care se află la timonă.
Acest lucru mi se pare cel mai grav dintre toate. Pentru că ideea este cea care conduce oamenii, care, cum să spun, îi încurajează, le dă speranțe.
Ideea asta nu va dispărea, dar ideea, odată erodată, odată știrbită, își pierde din prestigiu. Nu întâmplător, Statuia Libertății este un simbol atât de important, atât de mișcător, pentru că ne atinge pe toți. Or, Statuia Libertății plânge în clipa de față.
Moshu1 08.02.2026, 11:44
Sunteti siguri,absolut siguri, ca acest domn are un doctorat pe bune ?? Emilia sercan ce parere are ??Sau nu stie sa cerceteze in engleza americana ??
Ceta1234 08.02.2026, 12:36
Fiți vă rog mai direct și nu mai scrieți cu tot felul de povestioare cu persoane Sf
fany 08.02.2026, 17:09
Tot auzim în stânga și-n dreapta, ce riscă America prin distrugerea vechilor alianțe. Nu riscă absolut nimic, ba mai face și economie .Nimeni însă, nu se întreabă ce se va alege de aliați . Ar cam fi cazul că sunt cu apa la gură.