După-amiezile de vineri de la frizeria Chop-Chop din centrul Moscovei obișnuiau să fie aglomerate, dar la începutul unui weekend recent, doar unul dintre cele patru scaune era ocupat.
„În mod normal, am fi avut plin acum, dar aproximativ jumătate dintre clienți au plecat”, explică pentru New York Times managera, o femeie pe nume Olia.
Mulți dintre clienți – împreună cu jumătate dintre frizeri – au fugit din Rusia pentru a evita mobilizarea decretată de președintele Vladimir Putin, care a adus în armată sute de mii de bărbați.
De asemenea, mulți bărbați preferă să nu iasă pe stradă, de teamă că ar putea să primească un ordin de încorporare. În timp ce venea la serviciu vinerea trecută, Olia spune că a văzut polițiști plasați la fiecare dintre cele patru ieșiri ale stației de metrou, unde verificau documentele celor care ieșeau sau intrau.
Partenerul ei, care era frizer la salon, a fugit și el, lucru care evident îi afectează viața.
„Fiecare zi este grea”, admite tânăra, care a preferat să nu își divulge numele de familie, temându-se de represalii. „Este greu să mă hotărăsc ce să fac. Întotdeauna ne-am planificat viața ca un cuplu”, spune ea.
Sute de mii de bărbați au plecat
Olia nu este singura în această situație. Deși există încă o mulțime de bărbați în orașul de 12 milioane de locuitori, prezența lor s-a subțiat simțitor – în restaurante, la reuniuni sociale, petreceri.
Acest lucru este vizibil mai ales în rândul intelectualității orașului, care au avut veniturile disponibile și pașapoartele necesare pentru o călătorie în străinătate.
Unii bărbați care s-au pronunțat împotriva invaziei Ucrainei au plecat de când a izbucnit războiul. Alții, care se opun Kremlinului în general, au fugit pentru că se temeau de încarcerare sau represiune.
Dar majoritatea bărbaților au plecat în ultimele săptămâni, pentru a evita recrutarea sau pentru că erau îngrijorați că Rusia ar putea închide granițele, dacă Putin ar declara legea marțială.
Nimeni nu știe cu exactitate câți bărbați au plecat din țară de pe 21 septembrie, ziua în care Putin a decretat „mobilizarea parțială”. Dar sute de mii de bărbați au dispărut din peisaj. Putin a declarat vineri că cel puțin 220.000 de bărbați au fost deja înrolați.
Apoi, cel puțin 200.000 de bărbați au plecat în Kazahstanul vecin, în care rușii pot intra fără pașaport, potrivit autorităților de acolo. Alte zeci de mii de oameni au fugit în Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Israel, Argentina și Europa de Vest.
„Simt că acum suntem o țară de femei”, spune pentru New York Times Stanislava, o fotografă în vârstă de 33 de ani, la o petrecere recentă la care au participat mai ales femei.
„Căutam niște prieteni bărbați care să mă ajute să mut niște mobilă și mi-am dat seama că aproape toți au plecat”, adaugă ea.
„Ca niște jucării în mâinile unor copii”
Multe femei căsătorite au rămas în Moscova atunci când soții lor au fugit, fie după ce au primit un ordin de încorporare, fie înainte de a primi așa ceva.
„Prietenele mele și cu mine ne întâlnim la un pahar de vin, discutăm și ne sprijinim reciproc, pentru a simți că nu suntem singure”, spune și Liza, al cărei soț, avocat la o mare companie multinațională, a primit un ordin de încorporare cu câteva zile înainte ca Putin să anunțe mobilizarea.
El și-a dat demisia și a fugit într-o țară din Europa de Vest, dar Liza a rămas acasă pentru că fiica lor este la școală și toți bunicii ei sunt în Rusia.
Femeile ai căror soți au fost înrolați suferă, de asemenea, de singurătate, dar a lor este umbrită de teama că bărbatul ar putea să moară pe front.
Săptămâna trecută, la un comisariat militar din nord-vestul Moscovei, mai multe soții, mame și copii s-au adunat pentru a-și lua rămas-bun de la cei dragi, care urmau să fie trimiși la luptă.
„Acești oameni sunt ca niște jucării în mâinile unor copii”, spune Ekaterina, o tânără de 27 de ani, al cărei soț, Vladimir, a fost recrutat și se pregătea să fie trimis într-o tabără de antrenament în afara Moscovei. „Ei sunt doar carne de tun”, adaugă ea.
Și-ar fi dorit ca Vladimir să fi refuzat încorporarea, spunând că ar fi fost mai bine pentru acesta să stea în închisoare câțiva ani decât să se întoarcă acasă mort.
Moscova suferă
Dacă moscoviții au putut să se bucure de o vară hedonistă, în care au simțit că nimic nu s-a schimbat drastic de la debutul invaziei, situația se schimbă pe măsură ce iarna se instalează, iar efectul sancțiunilor devine mai evident.
Luni, primarul Moscovei a anunțat că mobilizarea în capitală s-a încheiat în mod oficial.
Dar multe întreprinderi simțeau deja o scădere a activității. În cele două săptămâni care au urmat mobilizării, numărul comenzilor din restaurantele moscovite a scăzut cu 29% față de aceeași perioadă a anului trecut.
Sberbank, cel mai mare creditor din Rusia, a închis 529 de sucursale numai în luna septembrie, potrivit ziarului Kommersant.
Multe vitrine din centrul orașului sunt goale. Chiar și compania aeriană a Rusiei, Aeroflot, și-a închis biroul de pe Petrovka Street. În apropiere, vitrinele magazinelor în care designerii occidentali au continuat să-și schimbe manechinele pe tot parcursul verii au fost în cele din urmă acoperite cu hârtie.
„Îmi amintește de Atena din 2008”, spune pentru New York Times Aleksei Ermilov, fondatorul frizeriei Chop-Chop, comparând Moscova cu capitala Greciei în timpul crizei financiare.
Ermilov explică și că din cele 70 de frizerii din franciza sa, cele din Moscova și Sankt Petersburg resimt cel mai mult absența bărbaților. „Putem vedea valul masiv de relocare mai mult în Moscova și Sankt Petersburg decât în alte orașe, parțial pentru că mai mulți oameni au mijloacele de a pleca de acolo”, spune Ermilov.
„Nu văd niciun viitor aici, în Rusia”
Presa locală a relatat că prezența la unul dintre cele mai mari cluburi de striptease din Moscova a scăzut cu 60% și că există, de asemenea, mai puțini agenți de securitate disponibili, deoarece aceștia au fost mobilizați sau au fugit.
În acest timp, descărcările aplicațiilor de dating au crescut semnificativ în țările în care au fugit bărbații ruși.
În Armenia, numărul de noi înregistrări pe o aplicație de dating, Mamba, a crescut cu 135%, a declarat un reprezentant al companiei pentru RBK, un post de știri financiare din Rusia. În Georgia și Turcia, rata de creștere a noilor descărcări a fost de peste 110%, în timp ce în Kazahstan a crescut cu 32%.
„Toți tipii cei mai rezonabili au dispărut”, spune de la Moscova Tatiana, o tânără de 36 de ani care lucrează în domeniul vânzărilor de tehnologie, în timp ce urmărește o partidă de biliard cu prietenele sale la un club social pentru femei din zona străzii Pereulok Stoleshnikov.
În timpul verii, aleea era plină de tineri ruși care se distrau. Acum, locul este aproape gol, inclusiv în weekend. Tatiana spune că mulți dintre clienții ei au plecat, dar că ea va rămâne. Slujba ei nu îi permite munca la distanță. În plus, nu a vrut să își chinuie câinele cu un drum cu avionul.
Dar alți moscoviți încă plănuiesc să plece. O altă membră a clubului pentru femei, Alisa, în vârstă de 21 de ani, spune că tocmai a absolvit universitatea și că vrea să strângă suficienți bani pentru a pleca din Rusia odată ce prietenele ei își vor fi terminat studiile, astfel încât să poată închiria împreună o locuință în străinătate.
„Nu văd niciun viitor aici, în Rusia, cel puțin nu cât timp Putin este la putere”, explică ea.
Pentru acei bărbați care au rămas, viața este complicată. „Încerc să merg cu mașina peste tot, pentru că îți pot da ordine de încorporare pe stradă, la metrou”, spune Aleksandr Perepelkin, director de marketing și editor al Blueprint, o publicație de modă și cultură.
Perepelkin a rămas în Rusia pentru că a simțit o obligație față de cei peste 100 de angajați ai săi de a menține compania în funcțiune. Dar acum, birourile sale goale îi amintesc de primele luni ale pandemiei de COVID. El și partenerii săi de afaceri nu sunt siguri de ce ar trebui să facă.
„Marketingul este genul de afacere pe care o faci în viața normală”, dar nu în timp de război, explică el.
La frizeria Chop-Chop, Ermilov, fondatorul firmei, are cam aceeași părere. La sfârșitul lunii septembrie, el a plecat în Israel, iar acum plănuiește să deschidă o afacere care să nu aibă o prezență fizică în țara sa de origine și care să fie „mai puțin expusă riscurilor geografice”.