Traian Băsescu nu a mai ajuns la spectacolul de miercuri, deşi se juca la el acasă, la Palatul Cotroceni, şi a fost de departe marele câştigător al serii, semn că are consilieri aplicaţi, care l-au protejat de riscul sinuciderii. Există multe variante prin care poţi să-ţi pierzi 55 de minute din viaţă, iar una dintre ele e să-ţi baţi joc de timpul tău, răspunzând “prezent” unei invitaţii aparent inocente.
Ştiam la ce să mă aştept, aveam semnale, dar, de fapt, nu ştiam nimic. Şi mi-am dat seama de asta abia după debutul unei piese care se poate juca numai în faţa rudelor apropiate, pentru a nu risca un linşaj colectiv. Amestec ridicol şi grotesc de aluzii sexuale, bancuri răsuflate şi vagi urme de actori întârziaţi, spectacolul explică paza bună de la intrarea în Palat, unde eşti obligat să laşi, pe semnătură, cartonul cu ouă şi sacoşa cu roşii cu care fiecare dintre noi şi-ar fi dorit probabil să sancţioneze plictisul şi dezamăgirea.
Spectacolul se vrea o satiră acidă la adresa societăţii şi a regimului politic, dar se dovedeşte o glumă groasă, de şantier, la care până şi regizorul reacţionează sincer, plângând doar când nu-l vede nimeni. În concluzie, după o piesă atât de modestă, încât Băsescu, Udrea şi Boc ies chiar pe plus, prin comparaţie, să menţionăm şi marele adevăr al unei seri pierdute iremediabil în căutarea ideii de teatru: Palatul Cotroceni arată magnific chiar şi când vine circul în incintă.
P.S. La un singur minut după finalul piesei, timp în care lumea aplauda frenetic, cu mâinile crispate pe mânerul scaunelor, în faţa Cotroceniului, un taximetrist făcea praf un refugiu şi se oprea într-un stâlp. Îl înţeleg, deşi înclin să cred că nu-l văzusem în sală.
Pentru a face vandabil un spectacol cu un conţinut mediocru, Ştefanis Lupu, regizorul piesei “Blonda, chiorul şi piticul”, a acreditat ideea, acum două luni, pe 19 mai, că i s-ar fi cerut din partea conducerii Sălii Dalles să schimbe numele spectacolului, organizatorii temându- se de reacţia dură a politicienilor “atacaţi”. Imediat, Administraţia Prezidenţială a reacţionat, invitând trupa să-şi monteze piesa chiar la Palatul Cotroceni