Bătălia pentru aurul de la Roșia Montană. Statul român răspunde acuzațiilor lui Gabriel Resources, care solicită anularea deciziei prin care a pierdut dreptul de exploatare

Reamintim că doi dintre cei trei jurați (arbitri) au dat câștig de cauză României în disputa privind proiectul minier de la Roșia Montană. Gabriel Resources a solicitat daune de până la 6 miliarde de dolari pentru o presupusă blocare a proiectului de către statul român.

Ce susține Gabriel Resources

Compania minieră acuză, în cadrul procedurii prin care solicită anularea hotărârii, conflicte de interese în care s-ar fi aflat cei doi jurați care au dat dreptate României. De asemenea, sunt indicate presupuse legături între unul dintre arbitri și casa elvețiană de avocatură care a reprezentat România. 

Completul a fost format din Pierre Tercier (Elveția), propus de secretarul general ICSID, Horacio Grigera Naon (Argentina), propus de Gabriel Resources și Zachary Douglas (Australia, devenit cetățean elvețian în 2023), propus de statul român. Tercier și Douglas au votat pentru respingerea acțiunii, astfel încât România a câștigat disputa comercială. Pe lângă constituirea necorespunzătoare a completului de jurați, reprezentanții Gabriel Resources mai acuză și „negarea dreptului de a fi audiat de un tribunal independent și imparțial care tratează părțile în mod egal”. 

Cei trei arbitri care vor decide cu privire la acțiunea companiei canadiene sunt Eduardo Zuleta (Columbia, președinte), Lawrence Boo (Singapore) și Maxi Scherer (Germania). În faza de început a procesului, în 30 octombrie 2024, cei de la Gabriel Resources au cerut înlocuirea arbitrului Maxi Scherer, „pe baza presupuselor legături cu echipa de avocați ai României, cu prof. Pierre Tercier și cu obiectul cererii de anulare, ceea ce ar fi afectat imparțialitatea și independența sa”. Ulterior, la 6 decembrie 2024, și-au retras propunerea de eliminare din complet, fără nicio explicație.

ONG-ul care ar fi protestat față de proiectul Roșia Montană

Una dintre acuzațiilor reclamanților s-a referit la legătura prof. Zachary Douglas cu ONG-ul Friends of the Earth (Prietenii Pământului), care ar fi participat, în trecut, la acțiuni împotriva proiectului Roșia Montană. 

„Implicarea profesorului Douglas în organizația Friends of the Earth nu constituie un conflict de interese. Aceste afirmații nu au niciun temei și nu pot reprezenta sau da naștere la îndoieli justificate cu privire la independența sau imparțialitatea profesorului Douglas. În primul rând, contextul factual și aspectele juridice din cazul prezentat nu aveau legătură cu arbitrajul. În acel caz, care s-a aflat în fața Curții de Apel din Regatul Unit, Friends of the Earth (în calitate de reclamant) a contestat aprobarea de către guvernul britanic a unei investiții de 1,15 miliarde USD într-un proiect de gaze naturale lichefiate”, susțin avocații statului român. 

În documentul prin care se răspunde la acuzațiile companiei se precizează că niciuna dintre așa-zisele dovezi prezentate „nu poate reprezenta sau da naștere la îndoieli justificate cu privire la independența sau imparțialitatea profesorului Douglas”.

Avocații României mai susțin că ONG-ul Friends of the Earth a fost și este implicat în numeroase cazuri, din întreaga lume. 

„Orice parte sau persoană care «pleda» împotriva proiectului minier ar fi pledat și împotriva pârâtului (statul român – n.r.), având în vedere că proiectul era o societate mixtă (RMGC) între reclamanți (Gabriel Resources – n.r.) și pârât. Reclamanții exagerează și descriu greșit rolul pe care Friends of the Earth l-au jucat în litigiul de fond, precum și relevanța sa pentru pretențiile și apărările din arbitraj”, se mai afirmă în document.

Casa de avocatură și programul de master al unui jurat

Cei de la Gabriel Resources au mai invocat și „sprijinul financiar și material nedivulgat” acordat de casa de avocatură LALIVE „Programului MIDS al profesorului Douglas”, ceea ce pune la îndoială independența și imparțialitatea sa. MIDS se referă la un Master of International Dispute Settlement, program de studii postuniversitare (masterat) în domeniul soluționării litigiilor internaționale. LALIVE este casa de avocatură din Elveția care a apărat România în faza inițială a procesului și a fost contractată și pentru faza a doua.

„Contactele cu LALIVE prin intermediul unui program de predare publică nu afectează independența și imparțialitatea profesorului Douglas. Sprijinul LALIVE pentru programul MIDS este public de ani de zile. Este de notorietate publică faptul că prof. Douglas a fost implicat în Programul MIDS de ani de zile – încă dinainte de numirea sa la Tribunal, în noiembrie 2015. Mai mult, contrar afirmațiilor reclamanților, în momentul numirii sale în cadrul Tribunalului, prof. Douglas făcea parte din corpul profesoral MIDS și era membru al comitetelor de câțiva ani (din 2011). A devenit director de program MIDS în septembrie 2024, la aproape șase luni după pronunțarea hotărârii. Sprijinul acordat de LALIVE programului și studenților săi – la fel ca cel al altor firme de avocatură – nu poate fi confundat cu niciun fel de relație cu unul dintre membrii facultății sale”, afirmă apărătorii României.

În răspunsul făcut public de ICSID se mai precizează că „este normal ca firmele internaționale de avocatură să ofere sprijin instituțiilor de învățământ, așa cum este ilustrat și de sprijinul acordat de White & Case (casa de avocatură a companiei Gabriel Resources – n.r.) Universității Queen Mary din Londra și Centrului Universitar American pentru Arbitraj Comercial Internațional”. 

Concluzia prezentată de avocații României este că „reclamanții nu au reușit să demonstreze nicio circumstanță care ar putea duce la o lipsă vădită de independență și imparțialitate din partea profesorului Douglas”.

Presupuse legături între jurați, demontate

Reprezentanții companiei canadiene au indicat și „numeroase legături unilaterale ale prof. Tercier cu prof. Douglas și cu echipa de avocați ai pârâtului cu sediul la Geneva”, care i-ar fi determinat să se opună numirii prof. Tercier în 2018, având în vedere presupusul „dezechilibru material dintre membrii Tribunalului și ai părților”.

Pierre Tercier (Elveția) a fost numit în funcția de arbitru președinte, de secretarul general și cu acordul părților, în aprilie 2018, în urma demisiei Teresei Cheng (Singapore). La momentul respectiv, cei de la Gabriel Resources nu au formulat o cerere de recuzare a lui Pierre Tercier. „Indiferent de motivul pentru care reclamanții au ales să nu-l recuze pe prof. Tercier la momentul numirii sau ulterior în timpul arbitrajului, dacă au considerat că au avut motive să facă acest lucru, au avut acces la o cale de atac procedurală pe care nu au exercitat-o. În concluzie, niciuna dintre circumstanțele invocate  nu sugerează o lipsă de independență și imparțialitate din partea profesorilor Tercier și Douglas”, se afirmă în documentul citat. 

De asemenea, dobândirea cetățeniei elvețiene de către profesorul Douglas, în august 2023, nu echivalează, în opinia statului român „cu o lipsă vădită de independență și imparțialitate și nici nu a fost o circumstanță pe care ar fi trebuie să o dezvăluie”. 

Avocații companiei canadiene au invocat ca motiv de anulare a hotărârii și faptul că Zachary Douglas nu a dezvăluit faptul că a obținut cetățenia elvețiană în timpul procesului de arbitraj, în condițiile în care și Pierre Tercier este cetățean elvețian, iar casa de avocatură LALIVE își are sediul în Elveția. Astfel, în opinia companiei, presupuse legături între cele trei părți ar fi avut un rol în pronunțarea hotărârii favorabile României.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Reclamanții, tratați „în mod echitabil”

Reprezentanții Gabriel Resources au mai cerut anularea hotărârii din 8 martie 2024 și pe baza unor pretinse „abateri grave de la regulile fundamentale de procedură necesare pentru a asigura un proces echitabil”. 

„Dreptul reclamanților de a fi ascultați și tratați în mod echitabil nu a fost încălcat în cadrul arbitrajului. De fapt, li s-au oferit multiple oportunități de a-și prezenta cazul, ceea ce l-a determinat pe pârât, în mai multe rânduri, să ridice preocupări legate de respectarea garanțiilor procesuale. În măsura în care, în opinia lor, a existat o încălcare gravă a regulilor de procedură în timpul arbitrajului ca urmare a lipsei de independență și imparțialitate a Tribunalului, reclamanții ar fi trebuit să ridice acest aspect la momentul respectiv, în conformitate cu Regula 27 de arbitraj ICSID. Nu au făcut-o și, prin urmare, au renunțat la dreptul de a face acest lucru acum”, au susținut avocații statului român.

Alte precizări importante ale echipei care susține cauza României:

*Majoritatea Tribunalului (ICSID) a luat în considerare legile românești care guvernează un proces privind emiterea autorizației de mediu (EIA), iar decizia lor în această privință depășește cu mult pragul unei decizii „plauzibil” sau „acceptabil”. Prin urmare, nicio parte a hotărârii nu poate fi anulată pe acest temei.

*Majoritatea Tribunalului a constatat că discuțiile din cadrul TAC (Comitetul de Analiză Tehnică) despre planurile și certificatele de urbanism nu au fost nerezonabile. A observat că ONG-urile au contestat aceste planuri și certificate în fața instanțelor române, care le-au anulat în cele din urmă pe baza preocupărilor legate de mediu.

Și în acest caz, majoritatea Tribunalului nu a găsit nicio dovadă că modul în care pârâtul a gestionat planurile și certificatele de urbanism a fost motivat politic sau a interferat în mod nejustificat cu procesul EIA. 

*Aprobarea proiectului de către Ministerul Culturii a fost o condiție prealabilă pentru autorizația de mediu și, prin urmare, a fost discutată în cadrul ședințelor TAC. În analiza sa asupra acestei probleme, majoritatea Tribunalului a luat în considerare implicit prevederile legale românești aplicabile, astfel cum sunt prezentate în detaliu de către părți și experții acestora. Majoritatea Tribunalului a concluzionat că Ministerul Culturii a urmat procedurile adecvate, că multe părți interesate și-au exprimat îngrijorări reale la momentul respectiv și că nu a existat nicio abatere legată de aprobarea Ministerului Culturii. 

*Ministerul Mediului și Agenția Națională pentru Resurse Minerale au aprobat planul actualizat al RMGC privind gestionarea deșeurilor. Pentru majoritatea Tribunalului, autoritățile au formulat solicitări rezonabile cu privire la acest plan și nu au existat dovezi ale vreunui abuz sau întârziere nejustificată din partea României.

*Reclamanții nu identifică nicio prevedere din legislația românească pe care majoritatea Tribunalului ar fi ignorat-o atunci când a evaluat impactul juridic al desemnării Roșiei Montane ca sit UNESCO. În plus, reclamanții nu au furnizat nicio analiză juridică și nu au citat nicio autoritate care să susțină afirmația că implementarea proiectului a devenit imposibilă din punct de vedere juridic ca urmare a desemnării ca sit UNESCO. Prin urmare, majoritatea Tribunalului a luat în considerare legislația românească în ceea ce privește desemnarea de către UNESCO a sitului Roșia Montană, iar decizia sa în această privință depășește cu mult pragul unei decizii „plauzibile” sau „acceptabile”. Nicio parte a hotărârii nu poate fi anulată pe acest temei.

Majoritatea Tribunalului a recunoscut că siturile UNESCO sunt supuse cerinței unui program de management și protecție aprobat de guvern în temeiul legislației române, dar a constatat că reclamanții nu au reușit să demonstreze cum acest program ar fi incompatibil din punct de vedere juridic cu licența RMGC sau cu cadrul de autorizare aplicabil.

În final, apărătorii României solicită menținerea și a despăgubirilor la care a fost obligată compania minieră să le plătească statului, în valoare de aproximativ 10 milioane de dolari. Urmează în procedura de arbitraj depunerea unor noi documente, iar o audiere a părților este programată pentru perioada 22-23 ianuarie 2026. Ulterior, ambele părți își vor prezenta pretențiile financiare privind costurile procedurii, după care, completul de arbitri va lua o decizie definitivă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro