Dacă există un simbol universal al învechirii planificate, acesta este, fără îndoială, becul incandescent tradițional, pe care lumea întreagă l-a înlocuit treptat cu tehnologia LED. Cu toate acestea, în Stația de Pompieri 6 din orașul Livermore, statul California, de tavan atârnă un dispozitiv minuscul care pare să fi sfidat toate legile cunoscute ale fizicii și ale ingineriei moderne, relatează xataka.com.
Cuprins:
Cunoscut sub numele de „Lumina Centenarului”, acest bec a fost instalat în anul 1901 și a funcționat aproape neîntrerupt de-a lungul deceniilor, devenind oficial cel mai longeviv bec aprins din istoria omenirii, performanță omologată și de Guinness World Records.
Recent, neobositul dispozitiv a marcat o bornă istorică: a împlinit 125 de ani de funcționare continuă, traversând două războaie mondiale și întreaga evoluție a erei digitale.
Dincolo de titlul de record mondial, Lumina Centenarului a devenit un adevărat fenomen pe internet datorită unei ironii tehnologice remarcabile.
În anul 2016, o publicație internațională nota un detaliu fascinant: becul fabricat la începutul secolului XX supraviețuise deja la trei camere web montate succesiv pentru a-i monitoriza activitatea și a transmite live momentul în care s-ar putea stinge.
Supraveghetorii obiectivului din California au confirmat că cele trei dispozitive de monitorizare s-au defectat pe rând de-a lungul anilor, din cauze tehnice necunoscute, în timp ce vechiul bec a rămas aprins fără nicio problemă.
În prezent, o a patra cameră HD este focalizată permanent asupra lui, oferind streaming live pasionaților din întreaga lume.
Pentru a înțelege cum este posibil ca un obiect atât de fragil să reziste peste un secol, trebuie analizată fizica din spatele lămpilor cu incandescență.
În cazul oricărui bec clasic, există un compromis inevitabil: o temperatură mai mare a filamentului oferă o lumină mai intensă, dar accelerează evaporarea materialului, duce la subțierea lui și, în final, la rupere.
Spre deosebire de becurile moderne cu tungsten, Lumina Centenarului beneficiază de o construcție diferită:
În plus, carbonul are un coeficient de temperatură negativ, ceea ce înseamnă că amortizează șocul termic inițial atunci când este parcurs de curentul electric.
Un alt factor decisiv pentru supraviețuirea becului este faptul că a rămas aprins aproape fără pauză.
În cazul becurilor incandescente, momentul conectării la rețea este cel mai periculos: metalul rece are o rezistență electrică scăzută, iar asta creează un vârf masiv de curent și o tensiune termică uriașă care rupe cel mai adesea filamentul subțiat.
De-a lungul celor 125 de ani, becul din Livermore a fost stins doar de câteva ori, însă niciodată din cauza unei defecțiuni proprii. Cea mai veche întrerupere documentată a avut loc în 1937, când clădirea a fost renovată.
Mai târziu, în 1976, becul a fost mutat în noua stație de pompieri, fiind transportat cu o escortă a poliției și cu cablul tăiat, pentru a evita deșurubarea lui.
Ultima oprire neintenționată s-a produs în mai 2013, în timpul unei pene generale de curent care a durat 9 ore și 45 de minute, după care becul a luminat din nou fără probleme când tensiunea a fost restaurată.