Biserica demolabilă din Constanţa împarte spiritele şi în rândul enoriaşilor: „Să o lase, că ne-am obişnuit!”, „Legea să se aplice în toate lucrurile!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Până când justiția va tranșa diferendul dintre biserică și autorități, oamenii continuă să vină să se închine și să aprindă o lumânare în biserica ridicată acum mai bine două decenii, fără autorizație, pe un trotuar din cartierul Macul Roșu din Constanța. La umbra pereților de placaj și a acoperișului din plăci de azbociment, enoriașii stau împreună chiar dacă au opinii diferite despre amenințarea demolării.
Cuprins:
În anii ’20, în cartierul muncitoresc Villejuif, sfântul român Vladimir Ghika pornea de la o baracă şi amenaja o capelă, pentru săracii cu sau fără Dumnezeu din suburbiile Parisului. Dar Constanţa nu este un oraş sărac. Arhiepiscopia Tomisului nu este o arhiepiscopie săracă.
Cu toate acestea, de 21 de ani, oamenii cartierului Macul Roşu din Constanţa îşi împlinesc ceea ce în pandemie obişnuiam să numim una dintre nevoile esenţiale într-un spaţiu impropriu. O biserică-baracă pe trotuar.
Scrisori, ameninţări, suspendări
La sfârşitul anului trecut, Primăria Constanţa a obţinut câştig de cauză în instanţă în faţa Arhiepiscopiei Tomisului, în legătură cu biserica Izvorul Tămăduirii, de la Macul Roşu.
Tribunalul Constanţa a decis că respectiva construcţie trebuie desfiinţată, întrucât a fost ridicată fără autorizaţie. În 14 martie a expirat termenul impus de instanţă pentru punerea în aplicare a acestei decizii. Suspansul care durează de mai bine de 3 luni a fost punctat de mai multe reacţii dinspre capii instituţiilor implicate. Primarul Constanţei, Vergil Chiţac, i-a trimis o scrisoare deschisă ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. ÎPS Teodosie a anunţat că „preoţii se vor închide în biserică, dacă aceasta va fi demolată”, potrivit Ziua de Constanţa.
La mijlocul lunii iunie, Judecătoria Constanţa a suspendat demolarea, după ce Arhiepiscopia a contestat executarea silită.
Mult placaj şi ceva azbest
La drept vorbind, lăcaşul de cult amplasat pe trotuar, la câţiva metri de bulevardul Tomis şi învecinat cu o parcare, nu e tipul acela de construcţie pe care să o dărâmi cu buldozerele. E nevoie de fierăstrău, cleşte, topor şi alte unelte clasice de bricolaj, pentru că pereţii sunt din placaj. Acoperişul bisericii de pe trotuar e asigurat de plăci de azbociment. Cancerigene, dar măcar nu iau foc.
Doar o mică fundaţie de ciment, de care sunt prinşi pereţii din placaj ar putea da de furcă demolatorilor. De sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru și Pavel, pe 29 iunie, vreo sută de oameni s-au strâns la slujbă, cei mai mulţi, rânduiţi în semiumbra dinăuntru. Câteva doamne stau pe scaune, afară, sub pomii din spaţiul verde.
Stâlpii interiori sunt din lemn, decoraţi cu flori de cârpă. De stâlpi sunt prinse icoane, de toate dimensiunile. Un ventilator vechi, cu aripi cromate, se odihneşte unde ar trebui să atârne candelabrul. Biserica e curată şi aranjată ca o cutie: o bucată de covor persan la intrare, covoare, pernuţe şi măsuţe înăuntru, var alb peste niturile ruginite. Dinspre altar se aude, înregistrată, vocea ÎPS Teodosie, spunând cu patos o rugăciune către Maica Domnului. Dacă te încearcă un impuls să ridici ochii, privirea se opreşte într-un văzduh de placaj cafeniu, transcendent şi nu prea.
„O iubim mult biserica asta”
La lumânărarul de afară, oamenii pun pe rând lumânări pentru morţi şi vii. Cu urechea la slujbă, un fost angajat al bisericuţei de pe trotuar prezintă povestea demolării aşa cum o ştie el. E o poveste veche de peste 20 de ani, de când există parohia. „Primăria ne-a dat acest teren”, spune omul, arătând spre un spaţiu verde din apropiere, strecurat între blocuri turn şi un complex comercial cu produse pentru copii. „Ne-a dat voie să construim, dar ne-a tot amânat cu autorizaţiile. Până a zis gata, daţi terenul înapoi. Biserica asta a fost ridicată să se ţină slujbele, până construim. Din 2001 e ridicată”.
„Gândiţi-vă”, intervine o doamnă, care şi ea spune că a lucrat 14 ani la această biserică, după ce s-a pensionat de la Peco. „Gândiţi-vă: de ce nu dădeau autorizaţie cei din Primărie? Ce aşteptau? Nu se dă nicio autorizaţie fără...”. Şi femeia face semnul universal al şpăgii, frecând vârful degetelor. „Nu au dat autorizaţie şi au luat şi terenul înapoi. Dar lumea s-a obişnuit să vină aici. Mai sunt două biserici în cartier, dar la distanţă de aici. Să vedeţi la Înviere câţi se adună! Nu înţeleg pe cine deranjează biserica asta”.
„O iubim mult biserica asta şi ne-am obişnuit cu ea. Să o lase! Sau, dacă nu îi place domnului primar cum arată, să ridice din banii lui alta, o capelă micuţă sau o bisericuţă din lemn, cum e cea din Parcul Tăbăcăriei. Stau de 30 de ani în Constanţa şi vă spun că avem nevoie de biserica asta. Sunt atâţia bătrâni care se deplasează greu, le e mai uşor să vină aici. Iar preoţii îşi fac cu prisosinţă datoria. Păcat, mare păcat să o dărâme!”, oftează o doamnă de 45 de ani.
Un domn la vreo 60 de ani, care se întorcea de la piaţă, îi spune soţiei: „Hai să aprindem şi noi o lumânare!”. Se opresc, cumpără lumânări, care s-au scumpit şi ele, de la 50 de bani la 1 leu. După ce se îndepărtează de lumânări, bărbatul ascultă concentrat întrebarea despre soarta bisericii demolabile. „Legea în toate lucrurile, da? Să se aplice legea, fie că e vorba de primărie, fie că e vorba de biserică… Să se aplice legea!”, spune el, reluându-şi alături de soţie drumul cu sacoşele spre casă.
„Domnul Becali a promis că dă el banii!”
„Oamenii din cartier sunt jumate, jumate”, şopteşte fosta angajată a bisericii, auzind ce spune domnul despre aplicarea legii. „Dar cei care vor dărâmarea bisericii vin tot aici să se închine”.
Preoţii care au oficiat slujba au spus că se abţin de la comentarii, „asta am decis noi, să nu vorbim, pentru că este un proces pe rol”.
Una dintre variantele care circulă printre enoriaşi e că biserica va fi demontată şi strămutată câţiva metri mai încolo, la marginea parcării. „Sau, dacă ne dă Primăria autorizaţie, ne face domnul Becali o biserică nouă de lemn. Aşa a promis, cum vine autorizaţia, cum dă banii”, se entuziasmează o bătrânică agitând evantaiul.
„Cum o vrea Dumnezeu!”, o temperează vecina ei de scaun aşezat pe iarba mozolită de paşi. E prea cald pentru speranţe false sau frământări inutile. Ca întotdeauna în ultimii 33 de ani, o înţelepciune mai înaltă decât a contribuabilului de rând va decide şi când vin autorizaţiile, şi când se aplică legea.
Fotografii și video: Maria Andrieș
boaba 02.07.2022, 16:36
Problema este destul de sensibila. Aici nu este vorba despre Biserica ci despre ce s-a intamplat in acest oras in decursul a 25 de ani. Jaful sitematic si Mafia transpartinica a adus ca cetatea Tomis sa devina o enclava a constructiilor chicioase si rdicate acolo unde nu iti poti imagina. Mergeti mai departe spre Mamaia acolo unde nu exista o suprafata de 2000 mp "libera de sarcina". Au fost retrocedate suprafete imense de vegetatie salbatica in care flora si fauana Deltei erau prezente. Sa mergem in rezervatia Deltei?Corbu?complex construit ilegal.si exemple pot continua.dar nu mi ajung caracterele. Cat priveste subiectul este clar.este o constructie ilegala.poate fi relocata.daca vor pensionarii fix intre blocuri.si cu asta basta.da Teo vrea scandal.vrea audienta.ca deh, asa a fost obisnuit.sa ceara orice sa prmeasca orice.
User Șters 02.07.2022, 16:41
Asta-i România... Vivat!
alexzzz 04.07.2022, 16:59
Un subiect delicat, mai ales cand vorbim de o institutie de rang inalt religios, dar tratat cu intelegere, echilibru si compasiune de autoarea lui, cea care a stat la baza redactarii articolului, ascultand cu chibzuinta opiniile mai mult sau mai putin avizate din partea enoriasilor, fiecare cu argumentul sau, dar un lucru e cert, increderea lor in autoritati e la un nivel minim, in conditiile in care coruptia, spaga, clientela politica si mafia grupurilor de interese au macinat, subminat si asuprit vreme de decenii la rand buna oranduire, cinstea si corectitudinea legii, compromitand definitiv orice incercare de reabilitare, reglementare sau redresare fata de cetatean, ceea ce nici macar triburile barbare care au asaltat inca din zorii antichitatii aceasta veche si istorica urbe nu au indraznit sa faca, ce au facut un grup de scelerati parveniti, lacomi si needeucati perindati vremelnic prin tot felul de functi de conducere peste posibilitatile reale ale caracterului lor.