REPORTAJ. Biserica nepalezilor creștini din București. „Suntem aici ca muncitori, trebuie să muncim. Căutăm un echilibru”

Prima dintre credincioșii nepalezi care ajunge e Ruchi, o tânără de 32 de ani. Se adăpostește de ploaie în foișorul din curte. Ziua ei liberă s-a nimerit să fie duminica, așa că a putut veni la biserică. Muncește într-un restaurant chinezesc din București, șase zile pe săptămână. Până ce apar și ceilalți enoriași, Ruchi stă pe Facebook. Din clădire se aud cântece religioase în limba română.

Biserica Internațională din București (Bucharest International Church) e o casă boierească cu curte din sectorul 2 al Capitalei. În timpul verii, slujbele se țin afară. La final de noiembrie oamenii se strâng în două încăperi, unde se roagă și cântă în trei limbi. De la 10, e slujba în limba engleză. Urmează apoi serviciul religios în limba română, iar de la 13.30 se strâng credincioșii nepalezi. 

Treptat apar și alți tineri nepalezi, bucuroși să se vadă. Aflați la mii de kilometri de casă, mica biserica din București e experiența cea mai apropiată de o familie pentru ei. 

Îi leagă faptul că sunt din Nepal, muncesc în București sau în Ilfov și sunt creștini, o minoritate religioasă în Nepal, dar în rest, „toți avem povești diferite”, spune Bijay Gurung, un bărbat de 32 de ani, cu trăsături copilărești. Ideea diferenței e subliniată de mai mulți dintre tinerii nepalezi care așteaptă în foișor. Nici poveștile lor, nici experiențele în România nu sunt unitare. 

Profesor de engleză în Nepal, Bijay Gurung și-a pierdut locul de muncă în timpul pandemiei. Așa a decis să vină în România, unde lucrează la un depozit de cărți. În Nepal au rămas soția lui și cei doi copii mici. 

Dumnezeu nu e Moș Crăciun

Înăuntru, pastorul Cristi Șoimaru le vorbește credincioșilor români despre răbdare.

„Avem tendința să îl vedem pe Dumnezeu ca pe un Moș Crăciun. El ne răspunde la rugăciuni, dar după calendarul său, nu când vrem noi”, spune Șoimaru. 

Le amintește că 10 milioane de oameni din Ucraina nu au curent și căldură și îi îndeamnă pe enoriași să ajute cu mici donații, chiar dacă probabil mulți s-au săturat de tema asta. „Durerile și nevoile sunt încă mari. Să simțim nu doar cu o lacrimă. Să simțim cu portofelul și cu haine”.

La final, le vorbește încă o dată despre importanța comunității. „Nu putem să ne vedem doar de ale noastre, de căruța și familia noastră. Creștinismul nu se arată doar prin tiradele de pe rețelele de socializare. Veți fi cunoscuți dacă arătați dragoste”. 

Apoi se face schimbul. Credincioșii români ies în curtea ploioasă, își pun ceai sau cafea din termosuri, iar cei nepalezi intră și își ocupă locurile pe scaunele din cele două camere. Întind un banner cu Nepalese Church in Bucharest și încep serviciul religios.

Imnuri creștine în nepaleză

Slujba e o colaborare între enoriași și pastor și e bazată pe cântec. Pe rând, diferiți credincioși merg în fața celorlalți și conduc rugăciunea. Pastorul ia cuvântul abia spre final. Atmosfera e mult mai informală și mai personală decât la o biserică tradițională.  

Un tânăr în geacă de blugi citește un psalm. Un alt băiat cântă la chitară. Restul oamenilor îi acompaniază cu vocea. Sunt imnuri aduse divinității, alternate cu rugăciuni și cu citirea unor versete din Biblie. Câțiva au Biblii în formă fizică, dar cei mai mulți urmăresc versetele pe telefon. 

Serviciul religios e transmis și live, pentru cei care nu au putut să ajungă. În comunitate sunt cam 100 de enoriași, însă mulți dintre ei lucrează în servicii, așa că duminica sunt la muncă. Fac burgeri, servesc la restaurante, debarasează mese. Cam 20-25 ajung la biserică în fiecare duminică. Unii dintre ei se uită la înregistrare a doua zi, când au liber. 

Povestea pastorului Boaz

Boaz Ale și soția lui Ruth au fondat biserica nepaleză din București acum doi ani. Boaz slujește ca pastor în ziua lui liberă. În celelalte muncește la o companie din sectorul 2, iar Ruth e angajată la un cabinet veterinar din Voluntari.

„Aici suntem toți la același nivel. Și noi suntem muncitori”, explică bărbatul în vârstă de 36 de ani.

Boaz era hindus, ca majoritatea nepalezilor, dar s-a convertit la creștinism în tinerețe. El și fratele lui sunt prima generație de creștini din familia lor.  Nu a fost doar o schimbare de religie, spune Boaz, ci „o convertire a inimii”. 

A venit la muncă în România acum trei ani, împreună cu Ruth. Inițial au lucrat în orașe diferite, dar apoi au reușit să se stabilească în București. Faptul că sunt împreună face o mare diferență, spune el. Mulți dintre credincioșii nepalezi sunt însă singuri în România. 

„Încercăm să creăm un mediu ca o familie pentru că mulți oameni care sunt aici și-au lăsat părinții sau chiar soția, copiii. Și-au lăsat oamenii dragi”, povestește Boaz.

Au ajutat familia unui compatriot care a murit

Recent, oameni din biserică, dar și din restul comunității de nepalezi din București, au strâns bani pentru un tânăr care a murit într-un accident de tren în apropiere de București, la finalul lui octombrie. Au reușit să repatrieze trupul bărbatului și să ajute și familia cu niște bani. 

Când oamenii au greutăți sufletești, Boaz și Ruth îi consiliează în privat. Depărtarea de casă și orele suplimentare sunt principalele plângeri aduse în timpul consilierii personale. Dar pastorul subliniază că problemele sunt diferite. La fel și companiile pentru care muncesc, unele mai bune, altele mai rele. Discursul lui e unul moderat.   

„Suntem aici ca muncitori, trebuie să muncim. Nu pot să învinuiesc doar companiile. Când vii aici, vor fi sigur niște ore suplimentare”, continuă Boaz. „Noi încercăm să îi facem conștienți că au drepturi, dar și obligații. Să existe un echilibru”.

Eliberarea din sclavie

Dan MacTavish, un pastor canadian care a locuit mulți ani în România, e invitat la slujba nepalezilor. Boaz traduce în paralel. 

Pastorul Dan le vorbește celor prezenți despre eliberarea evreilor din sclavia egipteană, mitul fondator al poporului israelian.

„Doamne, îți mulțumim pentru puterea Ta mare, pentru ajutorul Tău. Ai eliberat Israelul din țara Egiptului, cu brațul Tău puternic. Te rog să faci același lucru pentru oamenii tăi, aici în România, pentru comunitatea nepaleză. Îți mulțumim că lucrezi în fiecare zi pentru noi. Îți vom vedea bunătatea în țara României”, predică pastorul canadian. 

Ruth rostește apoi o rugăciune pentru cei care nu au putut veni pentru că sunt bolnavi, din cauza ploii sau pentru că muncesc. 

Oamenii rămân după slujbă pentru socializare și să cânte împreună. „Venim aici pentru închinare, dar și pentru comunitate”, explică Bijay Gurung, profesorul de engleză care lucrează într-un depozit de cărți. 

„Nu poți cânta la muncă sau la cazare”, adaugă el râzând.

La final, o tânără mă întreabă dacă sunt avocată și dacă știu despre schimbarea legislativă care le va îngreuna viața muncitorilor non-UE. Despre noua lege, în materialul de mâine de pe Libertatea. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro